„Vrem să facem un parteneriat pentru a reuşi să atragem fonduri europene, să întreţinem şi să refacem infrastructura Casei Memoriale Nicolae Titulescu”
Despre sine, despre ceea ce face Florin Tiutiu la Nicolae Titulescu, cea mai la îndemână sursă de informare este cel în cauză. Primarul comunei a acceptat să dezvăluie o parte din planurile sale de viitor şi să vorbească despre realităţile momentului, lucruri demne de consemnat.
– Ce înseamnă pentru dumneavoastră sumele alocale de Ministerul Finanţelor, bani care nu vor mai trece prin Consiliul Judeţean, sume pe care nu le-aţi avut până acum?
– Vă pot spune, sincer, că în cei unsprezece ani de când sunt primar al comunei Nicolae Titulescu este primul an în care am reuşit să fac bugetul fără a mai fi forţat să prognozez nişte sume incerte, sume de care încă nu beneficiam. În acest fel există posibilităţi de a gândi şi alte lucruri în interesul comunei.
– Sumele de anul acesta sunt mai mari ca cele din 2013, 2014?
– Da. Mai mult, având în vedere că noi suntem o localitate mică, sunt fonduri care, efectiv, au fost în creştere faţă de anii precedenţi, care permit dezvoltarea edilitară a comunei.
– Care sunt investiţiile pe care luaţi în calcul a le face în anul 2015, atât din sursele atrase de la Ministerul Finanţelor, cât şi din surse proprii?
– În primul rând, avem pe Ordonanţa 28 proiectul de canalizare, un proiect realizat în proporţie de 60%, urmând ca anul acesta să-l şi finalizăm. Mai departe, un alt proiect în derulare pe care ne dorim să-l terminăm anul acesta este cel legat de Biserica Sfântul Gheorghe, acolo unde vrem să terminăm cu împrejmuirea. Mai exact, este vorba de gardul de la stradă, de clopotniţă, capelă şi prăznicar. Această investiţie ajunge la aproximativ patru miliarde lei vechi – patru sute mii lei noi, din care, o sută de mii îi avem de la Ministerul Culturii, iar diferenţa o reprezintă fondurile de la primărie şi donaţiile făcute de locuitorii comunei Nicolae Titulescu…
– Casa Memorială a marelui diplomat Nicolae Titulescu nu se prezintă tocmai bine. Aveţi, în clipa de faţă, vreun reproş de făcut faimoasei instituţii denumită, generic, Academia Română, vizavi de modul cum înţelege să administreze patrimoniul Titulescu?
– N-aş putea spune că am ceva de reproşat. Sunt cel care, cândva, am reuşit să mediez această relaţie dintre Consiliul Judeţean Olt – administratorul Casei Memoriale şi proprietarul de drept – Academia Română. A fost un conflict ceva mai vechi, iar diligenţele s-au dus în justiţie pentru a se stabili proprietarul, iar acesta a rămas a fi Academia Română care, în momentul de faţă, se pare că nu dispune de fondurile necesare, având în patrimoniu mai multe astfel de case: aproximativ optzeci. Desigur, costurile cu întreţinerea sunt enorme şi asta întârzie ceea ce noi ne dorim: reabilitarea. Totuşi, avem o discuţie cu dumnealor şi vrem să facem un parteneriat pentru a reuşi să atragem fonduri europene, să întreţinem şi să refacem infrastructura Casei Memoriale Nicolae Titulescu – exterior şi interior, dar şi curtea acestei constucţii. Altfel, un lucru bun este acela că am reuşit să menţinem deschisă această casă, iar ea să rămână în administrarea Consiliului Judeţean Olt, urmându-şi destinul şi motivul pentru care a fost donată Academei Române: o bibliotecă şi un punct de reper vizavi de activitatea marelui om politic şi diplomat Nicolae Titulescu, cel mai de seamă fiu al satului.
– Agricultura 2014 ce a însemnat pentru cei care se ocupă cu aşa ceva în localitatea dumneavoastră?
– Ei, bine, agricultura, în special, în zona noastră, a fost destul de dificilă în anul ce a trecut. Spun asta, pentru că, atât în primăvară, cât şi în toamnă, a fost un exces de umiditate mare care a făcut ca însămânţările din primăvară să se facă târziu, iar recoltările să se facă mult mai târziu. De aceea, vă pot spune că la ora actuală avem pe raza localităţii vreo trei sute de hectare de porumb nerecoltate nici astăzi, la început de martie 2015. E dureros, dar, din păcate, din octombrie anul trecut nu s-a putut intra pe loc, apa şi umiditatea crescută jucându-ne feste şi aducându-ne în această situaţie. Desigur, lucrul acesta a făcut ca şi rezultatele financiare să nu fie cele scontate, cele dorite de agricultori. Mai mult decât atât, fiind multe suprafeţe care nu s-au putut ara, vă daţi seama că noi plecăm cu handicap şi în această primăvară. Se mai adaugă suprafeţele nerecoltate, iar anumite lucrări se suprapun ceea ce nu va fi deloc un lucru bun. Ori recoltezi, ori transporţi, ori pregăteşti terenul, ori semeni.. Cu toate astea, cum ştim şi noi din moşi-strămoşi, agricultorii sunt condamnaţi mereu s-o ia de la capăt. Avem obligaţia să mergem mai departe, faţă de noi, faţă de natură şi Dumnezeu.
– Sunt şanse ca, vreodată, tinerii din comună, plecaţi prin afară, să se întoarcă şi să rămâna acasă?
– Da, sunt şanse şi ne dorim cu toţii lucrul acesta. De altfel, chiar şi la ora actuală s-au mai creat locuri de muncă în zonă, nu aşa cum ne-am dori, dar sperăm că prin ceea ce vom face ca adminsitraţie locală, cât şi prin măsurile ce vor veni de la Guvernul şi Parlamentul României, să-i atragem acasă pe cei care astăzi sunt undeva, în lume. Avem nevoie de legi care să-i facă pe tineri să-şi facă proiecte europene, să acceseze fonduri europene, să se îndrepte spre agricultură, spre prestări servicii şi, de ce nu, spre o mică industrie. În plus, de vreo doi, trei ani de zile încercăm să dăm drumul şi la o făbricuţă de confecţii, iar atunci când va porni activitatea se vor crea şi alte locuri de muncă, 60 sau 70. Dar, vom trăi şi vom vedea ce va urma…
