Este unul dintre cele mai mediatizate procese din ultimii ani, de pe rolul instanțelor oltene de judecată. Atenția acordată acestuia de către mass-media este etapă a modului cum a fost declanșată ancheta penală, punerea sub acuzare și evoluția procesului în sine.
Iată povestea pe scurt: Pe raza comunei Vitomirești se desfășoară o lucrare de interes public, modernizarea unor drumuri locale prin fonduri guvernamentale, executată de una dintre firmele omului de afaceri Mircea Ungureanu. În timpul execuției lucrărilor intervine o sesizare din oficiu a unui ofițer din cadrul IPJ Olt, declinată instantaneu spre DNA Craiova. Se construiește o acuzare în care sunt anchetate o serie de persoane – primarul comunei Vitomirești, Robert Rotea, omul de afaceri Mircea Ungureanu, antreprenori din zona de execuție și proiectare, funcționari publici din cadrul UAT Vitomirești. Se reține o dare-luare de mită, o serie de ilegalități complementare privind lucrarea de infrastructură. Valoarea imputată, o altă poveste, cuprinde integral investiția, fără a se include aici lucrările efectiv executate, o parte din ele chiar suplimentare decât contractul inițial. Iată, pe scurt, aproape ca o telegramă, situația cunoscută deja de opinia publică de la Olt. Mai trebuie spus despre trimiterea în judecată, schimbarea judecătorului de caz din camera premilinară pentru a face loc, pe fond, la Tribunalul Olt, unui judecător consacrat pe civil, transferat de la Craiova la Tribunalul Olt, Mihaela Botea. Au urmat termene atât în fond, cât și pe măsura controlului judiciar impus unor părți din cauză, dispus de procuror pe durata anchetei. Anchetă care s-a terminat de mult, căci faza procesuală de fond, din punct de vedere al dreptului înseamnă altceva. Vă prezentăm, în continuare, în completare la articole deja scrise pe acest proces public ultimele evoluții care arată că justiția definită a prioric ca imparțială tinde să devină, în speța respectivă, un proces de inchiziție întâlnit în evul mediu atunci când doar acuzarea avea dreptate.
Menținerea măsurilor preventive, sub semnul lui „se pare că”, „poate că”
În anul întâi de facultate, orice student la drept învață la materia numită „Introducere în studiul dreptului”, principiile care guvernează sistemul juridic. Unul dintre ele, moștenit de la făuritorii sistemului elimină din facerea actului de justiție probabilitatea. În procesul respectiv, atât la fond, cât și la termenele succesive privind menținerea controlului judiciar, atât față de primarul ales al Vitomireștiului, Robert Rotea, cât și controlul judiciar pe cauțiune privind pe Mircea Ungureanu, judecătorul Mihaela Botea intervine cu presupuneri cu o proiecție pentru fapte viitoare pe care le-ar putea săvârși părțile din cauză. Interpretând, ca un ajutor de procuror de caz declarații ale apărătorilor într-un mod care dacă ar ajunge în analiza Consiliului Superior al Magistraturii ar produce ample dezbateri. Căci justiția nu poate să condamne presupuse, viitoare intenții. Ei bine, pentru Mihaela Botea probabilitățile devin argumente și îmbracă, in dubio, haina certitudinii. Iată cum susține cele de mai sus: „Din susţinerile avocatului Crăciunaş Răzvan de la acest termen, rezultă că odată cu revocarea măsurilor preventive a controlului judiciar pe cauţiune şi a controlului judiciar, deci a obligaţiilor stabilite în sarcina inculpaţilor de a nu lua legătura unii cu altii şi de a nu exercita profesia, meseria sau activitatea în exercitarea căreia ar fi săvârşit faptele pentru care sunt trimişi în judecată, aceştia, în considerarea opiniilor lor, exprimate prin intermediul apărătorilor, în sensul că sunt pe perioada desfăşurării contractului de achiziţie publică nr. 867/09.10.2019, pot proceda efectiv la remedierea lucrărilor executate şi, implicit, la modificarea radicală a elementelor de construcţie existente şi avute în vedere la efectuarea expertizei în faza de urmărire penală, adică la alterarea probelor, în scopul evitării antrenării unei eventuale răspunderi penale a acestora”. Comentariile aparțin fiecăruia dintre cititori, dar când e vorba de o chestiune în care sunt limitate drepturi fundamentale prevăzute în Constituție, deja nu mai e doar o semnalare a unei situații date printr-un articol de presă. E o încălcare a unor drepturi sau cum am repetat și mai sus, inchiziții în loc de justiție.
Refuzul de a vedea probe și a auzi martori
Axul central care susține acuzarea este un proces verbal numit altfel, fără a fi, în fond, document cu această valoare, prin care se consemnează o stare de lucruri alta decât finalitatea execuției proiectului de la Vitomirești. În demonstrarea acestei erori care vine și anulează faptele reținute și mențin starea de lucrare neterminată la termenele din urmă, prin audierea unui martor important, membru al corpului de control din cadrul ISC, Florian Preda, a infirmat valoarea documentului reținut drept cap de acuzare. Mai mult, și negru pe alb într-un document depus în cauză, ISC-ul, prin semnătura reprezentantului legal vine să susțină în contră cu acuzarea, lipsa de autenticitate a documentului respectiv. Și totuși, se ignoră puterea documentului, depoziția martorului, altfel edificiul întregii acuzări se poate prăbuși. Când rolul actului de justiție este acela de a cântări acuzarea versus probe ale apărării, ceea ce aici și acum nu funcționează. Doar ne îndreptăm spre inchiziție în dauna justiției. O fi vorba de un ordin pe unitate, cum se spune, altfel prezumția de antepronunțare tinde să devină puterea lucrului judecat. Căci, la Vitomirești, prin depozițiile martorilor prin documente depuse, în lipsa unui proces verbal de recepție, suntem pe perioada derulării contractului. Martorii și documentele arată asta, judecătorul nu vede. Iar, acest refuz nu e un drept al magistratului, ci mai degrabă o depășire a competențelor cu care este învestit!
Cine pierde?
Până la elucidarea modului de interpretare al probelor, până la rezolvarea ecuației din jurul lui „dacă”, pe lângă starea de temere a părților vis-a-vis de orice ar administra, în cauză, este respins de la sine, comunitatea de la Vitomirești pierde accesul deplin la utilizarea unor investiții ce trebuie să asigure siguranță și confort în folosința infrastructurii locale. Deși, într-o proporție mare, acesta este utilizabilă. Mai perde, însă, și contribuabilul terț, cel care, privind din afară evoluția acestui caz își limitează încrederea generală în justiția de la Tribunalul Olt.
