„Noi, liberalii, avem un mare avantaj: avem istorie. Cine are trecut, are prezent, aspiră şi la viitor”
Pentru gazetarul amator de senzaţional, dincolo de reşedinţa de judeţ, lucrurile par că nu există. Însă, de multe ori, această idee preconcepută nu este susţinută de realitate. Chiar şi în zona politicului, spre exemplu, în afara Slatinei, există oameni capabili să spună ceva, să aibă opinii, la fel de pertinente ca liderii de pe lampa municipală.
Un astfel de exemplu este Florin Fumureanu, un liberal adevărat, un om care are convingeri de dreapta pentru că aşa i se pare lui că trebuie. Fără alte explicaţii şi fără justificări complementare… (Claudiu ENE)
– Sunt membru PNL din anul 1992, şi îmi aduc aminte cu mare plăcere de lucrul acesta. Ar fi poate incorect să spun acum de ideologie, gândire şi toate astea. În orice caz, la timpul acela un factor determinant al alegerii mele a fost repulsia faţă de ceea ce a fost Partidul Comunist. Şi eu, la fel ca alţii, visam la altceva…
– Ţinând cont de vârsta pe care o am, pot spune că „da”. Ţinând cont de faptul că am trăit şi perioada de dinainte de ’89, realizând răul pe care ni l-a făcut nouă comunismul, analizând ceea ce a urmat, pot spune că, iată, ceva s-a făcut.
– Punctele forte ale democraţiei? Faptul că eu pot să vorbesc liber cu dumneavoastră, iar ceea ce vorbim poate să afle şi lumea. Asta înseamnă libera exprimare. Nu mai există frica de sistem, chiar dacă mai sunt momente care, din când în când, mai dau frisoane…
– În ceea ce mă priveşte eu am crezut că acel sistem o să dispară în timp, dar iată că, din păcate, n-a dispărut complet nici astăzi. Sau, pentru a fi mai bine înţeles, să spunem că urmele lui n-au dispărut.
– Da, cred asta şi am convingerea că domnul Antonescu va câştiga.
– De profesie sunt inginer şi am la bază o bună aritmetică. Iar aritmetica indică lucrul acesta. Dacă unul din cele două partide ar fi singur de peste 50% ar rămâne singur, dar momentan nici unul nu este sigur, fapt pentru care suntem obligaţi să mergem împreună.
– N-aş vrea să folosesc tot felul de clişee, dar ştiu că 70% din populaţia acestei ţări nouă ne-a dat girul. Dacă nu facem ceea ce trebuie făcut şi dacă nu ne vom ţine de cuvânt, riscăm să trecem încă opt ani în opoziţie!
– Mă provocaţi din nou. Sincer să fiu, nu-mi place să dau vina pe greaua moştenire şi nici nu vreau să acuz pe unul sau altul. Sunt însă şi lucruri care mai trebuie reglate, avem orgolii, dar mai avem şi timp. O guvernare care-şi propune o reformă profundă, mai este obligată să ia şi unele măsuri antipopulare. Aş vrea ca oamenii să aibă răbdare, să ne apropiem şi de sfârşitul guvernării şi vor vedea că vor veni şi măsurile acelea populare!
– Că vrem sau nu, ajungem şi la primar. Mădălin Teodosescu e liberal de-al nostru, e într-o zonă puternică, are experienţă, forţă şi multe realizări făcute. Într-un cuvând, e liberal. Privit din Balş, liberalismul se vede foarte bine: clar, senin… Referitor la guvernare, mai indicat ar fi să discutaţi chiar cu primarii pentru că ştiu mai bine şi au cu totul altă viziune!
– În general, ceea ce vor se şi îndeplineşte. Oraşul este în plină transformare, avem acum o nouă întreprindere cu locuri de muncă, avem şi-un parc superb… E drept, mai sunt destule de făcut, dar noi, cei din Organizaţia Balş, am dat de un tânăr puternic şi hotărât să facă treabă.
– Înainte de anul 1989, şi după anul respectiv, am lucrat în unităţi mari. Aşa era pe atunci. Am lucrat la Osii şi Boghiuri, eram şapte, opt mii de muncitori, erau şi pe atunci probleme. Cantitativ vorbind, problemele pe securitate şi sănătate în muncă nu mai sunt atât de multe, dar trebuie să recunoaştem că nu mai avem nici cantitatea de muncă din vremea respectivă. Odată cu intrarea în Uniunea Europeană, vrând-nevrând, suntem parte a unor angajamente/înţelegeri care ne obligă să acordăm mare atenţie acestui aspect. Noi avem o activitate bazată, în primul rând, pe informare, conştientizare, prevenire. În general, când se aude de o unitate de control, lumea se crispează: „Vin ăia, ne dau amenzi”. Ei bine, nu ăsta e scopul. Avem o serie de campanii de informare, de curând am derulat şi o campanie de informare a lucrătorilor din primării, ceea ce, spunem noi, este un lucru destul de bun. De altfel, eu spun că avem o bună participare a angajatorilor şi chiar o bună percepţie a lor în aplicarea legii. Până la urmă, nimic nu-i mai presus ca viaţa. Mergem, vorbim cu oamenii, îi informăm… Hârtiile nu păzesc omul.
– Sigur, îi lăudăm şi îi încurajăm pe angajatori, dar trebuie să spunem că nu e totul perfect. E drept, în goana de zi cu zi s-au mai făcut greşeli, iar o clipă de neatenţie ne poate costa viaţa. Întotdeauna au fost angajatori şi angajatori. Cu cei ce nu se conformează este obligatoriu să trecem şi la etapa a doua – amenzile. I-am informat, i-am prevenit, le-am explicat, dar dacă nu înţeleg.. aplicăm legea.
– Aşa cum vă spuneam, s-a pus şi se va pune tot mai mult accentul pe această campanie de informare şi conştientizare a angajatorilor. Se vede şi se simte lucrul acesta, strict pe protecţia muncii. Numai în ultimul an am avut numeroase campanii de genul acesta fiind nevoiţi să mergem, să informăm, să discutăm în diverse domenii de activitate: administrative, medicale – dentişti, farmacişti, cabinete medicale şi spitale. De asemenea, avem campanii şi în domeniul transportului, în fapt, domenii de activitate sensibile, cu un impact deosebit de mare. Din păcate, mai sunt şi accidente, apar acele accidente de traseu, căci drumul de acasă la serviciu este şi el un accident de muncă.
– De multe ori fac treaba asta. Noi, liberalii, avem un mare avantaj: avem istorie. Cine are trecut, are prezent, aspiră şi la viitor. În ceea ce mă priveşte, sunt mândru că ţara aceasta a atins un nivel foarte ridicat în perioada interbelică. Sunt mândru că moneda naţională era monedă recunoscută în Europa. Sunt mândru că Bucureştiul era considerat Micul Paris al Europei. Asta pentru că la conducerea ţării, cu mici întreruperi, a fost Partidul Naţional Liberal. În concluzie, am ce să le spun oamenilor pe stradă. Dacă vorbim după anul 1989, este suficient să le vorbesc de guvernarea liberală din perioada 2005-2009, cu care noi ne mândrim şi nu cred că ne poate cineva contrazice. Istoria înseamnă cifre. Restul…
– Ar fi mai bine ca-n 2014, noi, liberalii, să dăm ţării un preşedinte, iar în 2016 să dăm ţării un prim-ministru! Care poate fi oricine, dar care să fie capabil să facă ceea ce trebuie…