Acasă Interviu INTERVIU cu Florin FUMUREANU

INTERVIU cu Florin FUMUREANU

518

„Noi, liberalii, avem un mare avantaj: avem istorie. Cine are trecut, are prezent, aspiră şi la viitor”

Pentru gazetarul amator de senzaţional, dincolo de reşedinţa de judeţ, lucrurile par că nu există. Însă, de multe ori, această idee preconcepută nu este susţinută de realitate. Chiar şi în zona politicului, spre exemplu, în afara Slatinei, există oameni capabili să spună ceva, să aibă opinii, la fel de pertinente ca liderii de pe lampa municipală.
Un astfel de exemplu este Florin Fumureanu, un liberal adevărat, un om care are convingeri de dreapta pentru că aşa i se pare lui că trebuie. Fără alte explicaţii şi fără justificări complementare… (Claudiu ENE)

– Din ce an sunteţi membru al Partidului Naţional Liberal şi ce v-a determinat să fiţi în echipa în care vă regăsiţi în clipa de faţă?

– Sunt membru PNL din anul 1992, şi îmi aduc aminte cu mare plăcere de lucrul acesta. Ar fi poate incorect să spun acum de ideologie, gândire şi toate astea. În orice caz, la timpul acela un factor determinant al alegerii mele a fost repulsia faţă de ceea ce a fost Partidul Comunist. Şi eu, la fel ca alţii, visam la altceva…

– Acum, la 24 de ani de aşa-zisă democraţie, credeţi că s-a întâmplat acel altceva în ţara asta? Sunt lucrurile pe drumul cel bun?

– Ţinând cont de vârsta pe care o am, pot spune că „da”. Ţinând cont de faptul că am trăit şi perioada de dinainte de ’89, realizând răul pe care ni l-a făcut nouă comunismul, analizând ceea ce a urmat, pot spune că, iată, ceva s-a făcut.

– Din punctul dumneavoastră, care ar fi elementele pe care le putem pune pe lista câştigătoare a democraţiei? Care sunt punctele tari ale acestor ultimi 24 de ani?

– Punctele forte ale democraţiei? Faptul că eu pot să vorbesc liber cu dumneavoastră, iar ceea ce vorbim poate să afle şi lumea. Asta înseamnă libera exprimare. Nu mai există frica de sistem, chiar dacă mai sunt momente care, din când în când, mai dau frisoane…

– În anul 1992 vă apropiaţi de PNL pentru a fi un adversar al sistemului care fusese până în anul 1989, al celui ce începuse să prindă contur şi într-o altă formă…

– În ceea ce mă priveşte eu am crezut că acel sistem o să dispară în timp, dar iată că, din păcate, n-a dispărut complet nici astăzi. Sau, pentru a fi mai bine înţeles, să spunem că urmele lui n-au dispărut.

– Cum acceptaţi dumneavoastră faptul că astăzi, când sunteţi la guvernare, partidul din care faceţi parte este alături de continuatorii stângii din perioada pe care am amintit-o?

– Astăzi e altceva. Vă înţeleg, dar cred că sunteţi de acord cu faptul că nimeni nu poate spune că Ponta este comunist. În 1989 avea oricum 17 ani. Era prea mic în vremea aia, iar astăzi are alături colegi mai tineri care n-au prins acele vremuri. Cu toate astea, eu nu-l pot suporta pe domnul Iliescu alături de Victor Ponta. De fapt, în ultima perioadă am remarcat că nici nu mai apare. Şi bine face! În altă ordine de idei, pot spune că suntem acum, aici, pentru că cei din PSD nu mai sunt comunişti. E clar şi n-are rost să discutăm în plus. Acum suntem noi cu ei, în 2006 au fost ei alături de noi…

– Credeţi cu adevărat că preşedintele Crin Antonescu va fi candidatul la preşedinţie al Uniunii Social Liberale în toamna anului 2014?

– Da, cred asta şi am convingerea că domnul Antonescu va câştiga.

– Pe ce vă bazaţi când spuneţi asta?

– De profesie sunt inginer şi am la bază o bună aritmetică. Iar aritmetica indică lucrul acesta. Dacă unul din cele două partide ar fi singur de peste 50% ar rămâne singur, dar momentan nici unul nu este sigur, fapt pentru care suntem obligaţi să mergem împreună.

– Şi, totuşi, sunt patimi, orgolii, manifestări de fel şi chip, cascheta albă, cascheta verde, Roşia Montană…

– N-aş vrea să folosesc tot felul de clişee, dar ştiu că 70% din populaţia acestei ţări nouă ne-a dat girul. Dacă nu facem ceea ce trebuie făcut şi dacă nu ne vom ţine de cuvânt, riscăm să trecem încă opt ani în opoziţie!

– A trecut aproape un an de la votul acela covârşitor din parlament, când ai dumneavoastră şi cei ai stângii, ca să nu spunem ai comunismului, au intrat în Parlamentul României cu o majoritate de care tocmai aţi amintit: acel sufragiu de peste 70%. Lumea aşteaptă însă reforme magistrale şi noi nu am văzut decât un set de indecizii şi alte vreo câteva decizii luate grăbit…

– Mă provocaţi din nou. Sincer să fiu, nu-mi place să dau vina pe greaua moştenire şi nici nu vreau să acuz pe unul sau altul. Sunt însă şi lucruri care mai trebuie reglate, avem orgolii, dar mai avem şi timp. O guvernare care-şi propune o reformă profundă, mai este obligată să ia şi unele măsuri antipopulare. Aş vrea ca oamenii să aibă răbdare, să ne apropiem şi de sfârşitul guvernării şi vor vedea că vor veni şi măsurile acelea populare!

– Cum se vede liberalismul de la Balş şi care sunt aşteptările oamenilor de acolo? Nu de la primarul dumneavoastră, ci de la această guvernare ce vrea să schimbe ceva…

– Că vrem sau nu, ajungem şi la primar. Mădălin Teodosescu e liberal de-al nostru, e într-o zonă puternică, are experienţă, forţă şi multe realizări făcute. Într-un cuvând, e liberal. Privit din Balş, liberalismul se vede foarte bine: clar, senin… Referitor la guvernare, mai indicat ar fi să discutaţi chiar cu primarii pentru că ştiu mai bine şi au cu totul altă viziune!

– Când staţi de vorbă cu bălşenii, cu oameni simpli sau membrii de partid, ce simţiţi că vor?

– În general, ceea ce vor se şi îndeplineşte. Oraşul este în plină transformare, avem acum o nouă întreprindere cu locuri de muncă, avem şi-un parc superb… E drept, mai sunt destule de făcut, dar noi, cei din Organizaţia Balş, am dat de un tânăr puternic şi hotărât să facă treabă.

– Locul dumneavoastră de muncă este în cadrul unei instituţii care se ocupă, printre altele, şi cu control, cu sancţiuni, cu tot ceea ce înseamnă calitatea muncii în ţara asta. Securitatea în muncă este pusă astăzi pe un loc fruntaş în ceea ce înseamnă grijile pe care statul, prin pârghiile sale, le are faţă de oameni?

– Înainte de anul 1989, şi după anul respectiv, am lucrat în unităţi mari. Aşa era pe atunci. Am lucrat la Osii şi Boghiuri, eram şapte, opt mii de muncitori, erau şi pe atunci probleme. Cantitativ vorbind, problemele pe securitate şi sănătate în muncă nu mai sunt atât de multe, dar trebuie să recunoaştem că nu mai avem nici cantitatea de muncă din vremea respectivă. Odată cu intrarea în Uniunea Europeană, vrând-nevrând, suntem parte a unor angajamente/înţelegeri care ne obligă să acordăm mare atenţie acestui aspect. Noi avem o activitate bazată, în primul rând, pe informare, conştientizare, prevenire. În general, când se aude de o unitate de control, lumea se crispează: „Vin ăia, ne dau amenzi”. Ei bine, nu ăsta e scopul. Avem o serie de campanii de informare, de curând am derulat şi o campanie de informare a lucrătorilor din primării, ceea ce, spunem noi, este un lucru destul de bun. De altfel, eu spun că avem o bună participare a angajatorilor şi chiar o bună percepţie a lor în aplicarea legii. Până la urmă, nimic nu-i mai presus ca viaţa. Mergem, vorbim cu oamenii, îi informăm… Hârtiile nu păzesc omul.

– Care ar fi greşelile pe care le constataţi, în general, pe piaţa forţei de muncă. Unde se greşeşte atunci când se întâmplă ca securitatea în muncă să fie lăsată pe locul doi?

– Sigur, îi lăudăm şi îi încurajăm pe angajatori, dar trebuie să spunem că nu e totul perfect. E drept, în goana de zi cu zi s-au mai făcut greşeli, iar o clipă de neatenţie ne poate costa viaţa. Întotdeauna au fost angajatori şi angajatori. Cu cei ce nu se conformează este obligatoriu să trecem şi la etapa a doua – amenzile. I-am informat, i-am prevenit, le-am explicat, dar dacă nu înţeleg.. aplicăm legea.

– Se pot identifica, până în clipa de faţă, la nivelul instituţiei din care faceţi parte, politicile nou-trasate de către actuala conducere a Ministerului Muncii în care, iată, doamna Cîmpeanu este colegă cu dumneavoastră?

– Aşa cum vă spuneam, s-a pus şi se va pune tot mai mult accentul pe această campanie de informare şi conştientizare a angajatorilor. Se vede şi se simte lucrul acesta, strict pe protecţia muncii. Numai în ultimul an am avut numeroase campanii de genul acesta fiind nevoiţi să mergem, să informăm, să discutăm în diverse domenii de activitate: administrative, medicale – dentişti, farmacişti, cabinete medicale şi spitale. De asemenea, avem campanii şi în domeniul transportului, în fapt, domenii de activitate sensibile, cu un impact deosebit de mare. Din păcate, mai sunt şi accidente, apar acele accidente de traseu, căci drumul de acasă la serviciu este şi el un accident de muncă.

– Aveţi de convins un cetăţean din Balş, care vrea să facă parte dintr-un partid. Cum îl convingeţi dumneavoastră să vină în echipa PNL-ului din această localitate?

– De multe ori fac treaba asta. Noi, liberalii, avem un mare avantaj: avem istorie. Cine are trecut, are prezent, aspiră şi la viitor. În ceea ce mă priveşte, sunt mândru că ţara aceasta a atins un nivel foarte ridicat în perioada interbelică. Sunt mândru că moneda naţională era monedă recunoscută în Europa. Sunt mândru că Bucureştiul era considerat Micul Paris al Europei. Asta pentru că la conducerea ţării, cu mici întreruperi, a fost Partidul Naţional Liberal. În concluzie, am ce să le spun oamenilor pe stradă. Dacă vorbim după anul 1989, este suficient să le vorbesc de guvernarea liberală din perioada 2005-2009, cu care noi ne mândrim şi nu cred că ne poate cineva contrazice. Istoria înseamnă cifre. Restul…

– În cazul acesta, n-ar fi mai bine ca fostul premier, Călin Popescu Tăriceanu, să fie candidatul partidului la alegerile prezidenţiale din anul 2014 decât cel propus şi promovat astăzi?

– Ar fi mai bine ca-n 2014, noi, liberalii, să dăm ţării un preşedinte, iar în 2016 să dăm ţării un prim-ministru! Care poate fi oricine, dar care să fie capabil să facă ceea ce trebuie…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here