Interviu cu INA MARIA STOICA, absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universității din București, masterandă în cadrul Programului de Master ≪Médias, Développement, Société≫
– Pentru început aș dori să le spui cititorilor noștri câteva lucruri despre tine, cine ești, de unde provii și care a fost parcursul tău educațional pănă în prezent?
– Am copilărit în Slatina și în împrejurimile ei o bună parte de timp. Odată ce am terminat liceul, m-am mutat în București, unde am început cursurile în cadrul facultății de Litere, mai precis, am terminat filologie, română și franceză. Însă, mereu mi-am dorit să urmez un parcurs profesional mai ancorat în realitate, în care să pot împleti atât pasiunea pentru litere, cât și cea jurnalistică. În prezent am terminat primul an din masteratul francofon din cadrul facultății de Jurnalism. Așa că am reușit să îmbin literele cu jurnalismul propriu-zis și bineînteles, cu limba franceză.
– Pasiunea pentru limba franceză s-a născut în liceu? Profilul urmat te-a făcut să te îndrepți spre o Facultate de Filologie- Specializarea Limba și literatura română și Limbă și literatură franceză? Ce reprezintă pentru tine limba franceză?
– Pasiunea pentru limba franceză am avut-o încă de mică, mai degrabă, m-a fascinat mereu literatura franceză, cât și cultura bogată a țării. Țin minte că am descoperit pe la 10 ani în bibliotecă cărțile lui Jules Vernes în limba franceză și m-a fascinat bogăția lingvistică, muzicalitatea termenilor, franchețea lor. Mai târziu, am descoperit universul feeric al lui Antoin de Saint -Exupéry, apoi au urmat și clasicii, care îți sporesc și dorința de cunoaștere a limbii, cât și a culturii, a obiceiurilor francezilor din acea perioadă.
– Ce te-a făcut să te îndrepți spre jurnalism? Urmărești o carieră în acest domeniu? Care sunt în opinia ta abilitățile esențiale care ar trebui să contureze profilul unui journalist bun?
– Cred că jurnalismul este meseria care nu are graniță impusă de timp și spațiu. L-aș numi mai degrabă o vocație. Mi-a plăcut întotdeauna să aștern ideile pe care le aveam. Cred că prin scris poți să ajungi să îți exprimi cele mai autentice trăiri și experiențe. Nu aș vrea să înlănțuiesc o serie de caracteristici, dar cu siguranța curiozitatea e cheia de boltă care stă la baza unui jurnalist. Evident, o prezentare cât mai veridică a faptelor este esențială. Cred că jurnalismul adevărat ar trebui să fie cât mai imparțial.
– Scrii pe lângă articole academice și puternic racordate la realitatea din literatura de astăzi și poezii. Cum vezi tu „soarta poeziei” în zilele noastre și cum se raportează tinerii la aceasta?
– Horia Lovinescu spunea că nu crede în omul care descoperă după treizeci de ani poezia… Poate să descopere romanul, eseul, memorialistica, poate să descopere dramaturgia, la orice vârstă. Poezia, însă, trebuie să o descoperi când ești foarte tânăr, pentru că atunci ai posibilitatea de a te entuziasma, de a te transfigura. Cam așa văd și eu poezia, trebuie trăită. În legătură cu tinerii, avem mulți tineri care scriu poezie, tineri talentați care au ceva de spus, cărora e necesar să li se facă loc în această lume. Pe cealaltă parte, găsim și tinerii care evită poezia și o scot din lecturile lor. Aici, cred că este mai degrabă o problemă în abordarea manualelor școlare, în care școala pune prea mult accent pe o analiză teoretică a versurilor și le taie plăcera poeziei. Poezia trebuie să fie mai degrabă o stare, o emoție vie.
– În afară de preocupările educaționale, vorbește-ne te rog despre activitățile tale de voluntariat și despre mobilitățile de studiu la care ai luat parte, care au fost rolul lor în formarea ta? Ce le-ai spune tinerilor pentru a-i determina să se angreneze în număr mai mare și cu un entuziasm mai crescut în astfel de acțiuni?
– Am participat în cadrul mai multor proiecte de voluntariat, atât în perioada liceului, cât și pe perioada facultății. Vara trecută, am ales însă un program mai aparte, acela de a fi voluntar în Maroc pe o perioadă de 3 luni în educație. A fost o experiență pe care o recomand oricărui student. Practic, în cele 3 luni am trait printre ei. M-a bucurat să văd ospitalitatea oamenilor, bucuria pe care o aveau și ei că suntem acolo. Marocul e un mozaic de culture și limbi. Auzi la tot pasul vorbindu-se araba cu franceza, engleza și spaniola. M-a deschis mult mai mult această experiență, m-a făcut să fiu mai receptivă cu privire la un mediu multicultural atât de diferit. Am vrut să văd o cultură diferită de a noastră, dar am regăsim și lucruri comune: ospitalietatea oamenilor, faptul că ei încă își păstrează tradițiile cum regăsim în multe zone din țara noastră. Le-aș spune tinerilor să se ducă cu inima și mintea cât mai deschisă, cred că e ingredientul cel mai important într-o astfel de experiență. O experiență internațională este necesară pe parcursul facultății, contactul acela viu multicultural pe care nu-l vom regăsi nicidoată într-o carte.
– În ce proiecte ai mai fost implicată și ce alte activități ai în vedere în viitorul apropiat?
– Pe lângă proiectele de voluntariat, am participat în școlile de vară din cadrul Institutului francez. Mereu mi-a plăcut să împletesc mai multe domenii, de aceea, am participat și în cadrul Școlii de vară Memorialul Închisoarea Pitești, iar acum în cadrul Școlii de Vară de la Sinaia, dedicată Regelui Mihai și al exilului românesc postbelic. Și prin prisma aceasta învățăm să punem întrebări și să răsucim răspunsurile pe toate părțile până găsim ceva ce pare măcar a oferi un mai mic sau mai mare adevăr. Și în genere, istoria a avut mereu ceva mistic în ea, ceva ce ne îndeamnă spre cercetarea ei. Următorul proiect este bursa pe care am obținut-o la Lyon, mă încântă pe deplin, pentru că am șansa să îmbin jurnalismul cu ONG-urile.
– Că tot ai adus în discuție: ai obținut o bursa de studiu în Lyon, Franța. Care au fost etapele pe care le-ai parcurs pentru a reuși și ce te-a determinat să faci o astfel de alegere? Ce așteptări ai de la o astfel de experiență?
– Am avut două interviuri, cu doi profesori de la facultatea de Jurnalism de aici, și încă doi de la Lyon. A fost mai degrabă un dialog, despre proiectele de viitor și motivația mea. Mereu m-a fascinat cultura franceză, iar acum am șansa să pot îmbina mediul francez cu educația. Îmi doresc să găsesc oameni de la care să învăț cât mai multe, atât profesional, cât și personal și cărora să le pot oferi și eu frânturi din ce am obținut până în prezent. Cred că oamenii pe care îi cunoaștem de-a lungul vieții sunt în experiența în sine care ne îmbogătește.
– Crezi că șansa unei Românii „altfel” stă în mare măsură în tineri? Cum ar putea aceștia să contribuie la îmbunătățirea societății românești? Transmite-le un mesaj.
– Cred că cel mai important este ca tinerii să își urmeze pasiunea, oricât de anevoios pare drumul. Șansa unei Românii altfel stă la noi toți și cred că responsabilitatea este a tuturor, doar că tinerii au mai multă deschidere și o mentalitate mult mai fresh…
