Astăzi, 26 octombrie 2017, pleacă pe ultimul drum cel care a fost Marin Postolache. Un om public destul de cunoscut în Slatina și în județul Olt. A ars, poate, prea repede. Dar intensitatea flăcării pământene, în trecerea noastră, nu o măsurăm noi. E treaba Altcuiva, iar cea a lui Marin Postolache s-a terminat ieri. În locul unui necrolog, prea multe în ultimul timp, o amintire, ca un semn de protest…
Prin 2002, unui puști de 25 de ani din Slatina îi intrase în cap că în 2004 poate să ajungă primar. Zeii momentului râdeau de proiectul acestuia. Cum să îndrăznească cineva, atât de sus și atât de devreme? Cum să-l învingă pe Gheorghe Păunescu un copil? Într-un septembrie 2002, la insistențele autorului acestor rânduri, Darius Vâlcov, puștiul de mai sus, merge, în calitate de cetățean, la o ședință a consiliului local. Ordinară și fără nimic substanțial în proiectele supuse dezbaterii aleșilor locali de atunci. Intrarea sa în sală a produs rumoare, așezându-se la rând, pe locurile presei locale, mult mai atentă atunci și mai prezentă la consiliul local…
Când au intrat în sală subordonații zeilor din acea vreme, au ocolit zona de risc, încercând să-l evite pe ăla micu. Unii s-au legat la șiret, deși aveau pantofi cu scai, alții, mai bărbați, au încordat mușchii cervicali și au trecut repede pe lângă dușamanul poporului. Singurul care s-a oprit, salutându-l, chiar ușor reverențios pe Vâlcov, a fost Marin Postolache. Tot el, după ședință, l-a invitat pe cel care avea să ajungă primarul Slatinei, ales de trei ori, în restaurant, la Natalia. La subsolul primăriei, acolo unde astăzi e un biroul de registratură. Atmosfera a fost destinsă. O spun și ceilalți martori prezenți acolo.
A doua zi, la Partid, a fost ședință. Unii chiar au propus sancționarea lui Postolache. Despre numele lor nu mai e loc astăzi. Între timp, Vâlcov, odată ajuns primar, i-a făcut un set de plângeri penale lui Marin Postolache. Drept răsplată! Niciuna confirmată…
