Un om politic promovat de Ion Toma. Zodia profesioniştilor
– Absolut. Digitalizarea învăţământului românesc reprezintă un pas important spre acea reformă a educaţiei pe care încercăm, prin măsuri concrete şi eficiente, să o finalizăm. În plus, prin introducerea formatului digital, Ministerul Educaţiei urmăreşte să adapteze învăţământul românesc la tendinţa europeană de utilizare a tehnologiei informaţiei în procesul de predare-învăţare. Este greu de apreciat dacă sistemul digitalizat este mai bun decât cel clasic, fiecare sistem are avantajele sale. Cert este însă că manualele digitale, care dezvoltă softuri educaţionale interactive, implică un interes crescut în faţa unui sistem didactic nou, evoluat, tehnologizat. Este în acelaşi timp un proiect care presupune investiţii, efort şi pregătire, pentru implementarea căruia Ministerul Educaţiei are în vedere mai mulţi factori, printre care modernizarea programelor şcolare, elaborarea manualelor, dotarea tuturor unităţilor de învăţământ cu tablete sau realizarea catalogului electronic care să funcţioneze în tot sistemul de învăţământ. Am totuşi convingerea că, la final, „generaţia internetului” de astăzi şi de mâine va putea beneficia de un sistem didactic european.
– Sper acest lucru. Sunt foarte multe schimbări, noutăţi, completări, actualizări… Ca să menţii nişte reguli trebuie mai întâi să stabileşti acele reguli şi, mai apoi, să le adaptezi. Cred că acest lucru s-a încercat odată cu implementarea acestui nou regulament: stabilirea unor reguli concrete, adaptate nevoilor şi cerinţelor actuale din învăţământul românesc. Vor fi multe schimbări, unele agreate de toţi cei implicaţi, altele mai puţin. Însă, dacă orice lege poate fi perfectibilă, şi mentalitatea poate fi schimbată.
– Ca să găseşti soluţia unei probleme, trebuie să cauţi cauza. În opinia mea, lipsa unei stabilităţi în sistemul educaţional românesc, a unei motivaţii, a recunoaşterii valorilor şi chiar a siguranţei unui viitor odată cu terminarea studiilor duc, inevitabil, la pierderea încrederii şi la dezinteresul elevilor în faţa şanselor pe care le poate oferi educaţia acumulată în anii de şcoală. Acestea ar fi doar câteva dintre cauze, dar suficiente, care conduc la eşecul evident de pe listele de examinare. Soluţia? Reforma optimă şi sigură a învăţământului românesc.
– Nu sunt cu mult diferite faţă de anii trecuţi, doar… adaptate. În general vreau să continui ceea ce am început, să mă implic mai departe pentru a construi un viitor frumos copiilor noştri, să contribui cum pot şi cu ce pot la dezvoltarea societăţii, să pot face mai mult, întotdeauna mai mult pentru oamenii de lângă mine şi să onorez încrederea care mi-a fost acordată. Indiferent de sensul concret al proiectelor mele ca secretar de stat în Ministerul Educaţiei, acestea vor avea, invariabil, aceeaşi constanţă: perfecţionarea sistemului educaţional românesc.
– Vă corectez: vechiul proiect „100 de euro pentru cărţi” a fost înlocuit, cadrele didactice primind acum echivalentul a 150 de euro ca urmare a implementării unui nou program european privind „dezvoltarea carierei didactice”. Acest program este finanţat din fonduri europene şi, spre deosebire de vechiul program, nu există condiţionare strictă de a cumpăra cărţi şi a deconta prin facturi, ci este vorba de o sumă forfetară pe care profesorii o pot folosi pentru achiziţia de materiale didactice, cărţi, participare la cursuri, conferinţe şi aşa mai departe. Eu cred că profesorii sunt mulţumiţi pentru că, de această dată, nu vorbim de deconturi, ci de o pagină în care fiecare cadru didactic spune cum a folosit cei 150 de euro în raport cu dezvoltarea profesională a fiecăruia, urmând că Ministerul Educaţiei să verifice corectitudinea acestor rapoarte justificative.
– În primul rând să se facă ordine pe piaţă manualelor, să se introducă mai multă rigoare şi să crească nivelul de calitate. Era normal, în opinia mea, să existe piedici, pentru că a fost necesar ca noile manuale elaborate după un nou curriculum să treacă printr-un proces de actualizare. Ministerul Educaţiei nu a făcut altceva decât să demareze procesul de modernizare a educaţiei şi de adaptare a ei la realităţile societăţii, proces în care noile manuale au un rol decisiv. Cred că problema manualelor cu care ne-am confruntat la acest început de an şcolar a fost depăşită, aşa încât debutul anului şcolar următor va fi, cu siguranţă, lipsit de astfel de incidente.
– Dacă prin acest pact se înţelege o strategie, în adevăratul sens al cuvântului, în vederea unei reformări certe a învăţământului şi nu va fi doar un document formal legat de Educaţie, aşa cum s-a dovedit în urmă cu câţiva ani, ideea este mai mult decât benefică. În principal, un pact care să implice atât Guvernul cât şi liderii politici trebuie să cuprindă o serie de strategii credibile care să privească sistemul educaţional şi instituţiile sale şi care să contribuie în mod concret la amplul proces de modernizare şi stabilizare a Educaţiei.
– Putem spune că s-au făcut paşi importanţi în această direcţie. Însă „standardul european” despre care vorbiţi nu se poate atinge într-un termen scurt. Până la forma finală a unui sistem de învăţământ modern trebuie să trecem, ne place sau nu, prin toate aceste schimbări de tranziţie şi de acomodare care solicită timp. Un minus pe acest traseu l-au constituit şi piedicile puse de vechile măsuri sau legislaţii fără finalitate şi de încercările repetate şi abandonate ale fostelor guvernări de a susţine o reforma educaţională autentică. Aşadar, nu pot aprecia că la momentul actual învăţământul românesc se ridică la nivelul anumitor state europene la care aspirăm, dar pot afirma faptul că ne apropiem cu paşi repezi de acest obiectiv, mai ales că România a asumat obiectivele în planul educaţiei prin Strategia 2020.
– Cred că ar trebui să se pună mai mult accent pe interactivitate şi pe diversitate. Şi aici nu mă refer doar la cazul elevilor „care nu prea dau pe la şcoală”. În general în învăţământul românesc este nevoie de programe şcolare diversificate care să stimuleze interesul copiilor. Crearea unor noi programe, unor noi manuale, pregătirea cadrelor didactice, investiţia în şcoli sunt direcţiile mari pe care ministerul le are în vedere în scopul de a stimula prezenţa la şcoală. Deja putem menţiona lucruri concrete care s-au petrecut în anul 2014, precum noile manuale în format print şi digitale pentru clasele I şi a II-a, introducerea diverselor materii opţionale cu scopul de a lărgi aria de cunoaştere şi a stimula dezvoltarea abilităţilor în rândul şcolarilor sau mărirea numărului de sport, stimularea învăţământului profesional şi tehnic prin acordarea de burse şcolare etc. Sunt doar câteva exemple de măsuri pe care Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice le-a implementat în ideea de a stimula generaţia tânără în a înţelege şi a accepta mai uşor avantajele pe care doar şcoala le oferă în pregătirea specialiştilor de mâine.
– Cuvântul „reforma” este demonetizat din cauza numeroaselor încercări, câteodată eşuate, de a crea un cadru coerent şi stabil în sistemul de educaţie. Cu toate acestea, trebuie spus, din start, că oriunde în lume educaţia se află permanent în continuă schimbare pentru că ea reflectă, în fapt, societatea în care trăim. Există specializări, meserii care existau acum 7 ani, iar criza a schimbat lucrurile. Acest fapt a presupus, peste tot în lume, că sistemul de educaţie a fost chemat să dea un răspuns concret, prin crearea unor noi specializări. De asemenea, situaţia geopolitică, situaţia economică, aceea socială se schimbă şi, iarăşi, sistemul e nevoit să ofere răspunsul corect prin materiale didactice adecvate. Cu toate acestea, România are nevoie de predictibilitate în sistem. E necesar că parcursul educaţional al unui elev să fie previzibil şi să aibă consistenţa necesară. Aici intervine rolul decisiv al ministerului.
– Depinde de ceea ce înţelegeţi prin „depolitizarea învăţământului”. Stricto senso, este de dorit. Nu poţi avea un învăţământ optim implicând interese de ordin politic. Pe de altă parte însă, politica poate avea o influenţă pozitivă în acest domeniu doar dintr-un anumit punct de vedere: acela al iniţierii şi aplicării unor legi care să ducă, aşa cum menţionam anterior, la dezvoltarea sănătoasă a învăţământului românesc.
