„Oamenii, la primărie, vin cu probleme destul de mici, comparativ cu ce le poate oferi primarul din fruntea localității lor”
Nu ar fi nicio exagerare dacă cineva i-ar îndemna, într-o zi, pe acei mântuitori de dreapta, care au pierdut alegerile pentru PNL: Gorghiu, Turcan, Athanasiu, Voicu, Petrache, Știrbu chiar, să meargă la Izbiceni și să cunoască acolo cheia și modul succesului. Cum poți câștiga încrederea oamenilor, implicit voturile acestora, și cum poți deveni un lider botezat de votul direct, acordat în cunoștință de cauză…
Marian Gulie, de la Izbiceni, primarul de astăzi al celei mai mari comune din Olt, reușește să fie un lider exponențial, fără a face eforturi în acest sens. Aparține oamenilor normali, cei de care fug politicienii de astăzi. Filozofia mandatului său e bazată pe un principiu straniu: învață-l pe om că are drepturi! Convinge-l să ceară ceea ce i se cuvine, chiar dacă asta te implică pe tine, administratorul cetății!
Interviul care urmează, editorul îl consideră unul de colecție, ca o așezare firească peste cel publicat în 29 septembrie 2016. Cu același om, cu același Marian Gulie, primarul de la Izbiceni, un om normal…
– Domnule primar, suntem, iată, în a doua jumătate a iernii. Au trecut mai bine de șase luni de la începutul primului dumneavoastră mandat. Cu ce gânduri ați început și unde vă aflați în clipa de față?
– Nu este o regulă, dar, de cele mai multe ori, fiecare primar, atunci când vine în fruntea unei anumite instituții, consideră că el le știe pe toate, că este cel mai bun și cel mai corect. Ei, bine, aici nu este cazul, iar eu am pornit cu ideea de a schimba, din mers, acolo unde este cazul și dacă este cazul. În altă ordine de idei, ce pot să vă spun e că dacă în prima zi aveam o stare de spirit și o dorință uriașă de a schimba lucrurile, astăzi, făcând câte ceva din ceea ce mi-am propus, am o dorință înzecit mai mare și vreau să o mențin până în ultima zi a mandatului meu în fruntea comunei Izbiceni.
– Ce vă cer oamenii, din postura de primar, față de ceea ce doreau de la dumneavoastră din postura de candidat la alegerile din vară?
– În primul rând, eu le-am dat șansa de a-și exprima dorința și de a cere liber, beneficiind de înțelegerea mea în toate problemele pe care mi le prezintă. Cetățeanul este vocal și are tot dreptul să ceară, iar dacă nu știe să ceară, atunci îl învăț eu, făcând astfel încât relația noastră să fie una cât mai ușoară, bazată pe încredere și corectitudine. Rolul unui edil este acela de a-și asculta fiecare locuitor al comunei pe care o conduce, de a găsi soluții și de a satisface dorințele celui ce i-a întins o mână! Poate că unii colegi nu vor s-o recunoască, dar eu vă spun că oamenii, la primărie, vin cu probleme destul de mici, comparativ cu ce le poate oferi primarul din fruntea localității lor. Așadar, omul îți cere nevoia imediată, iar primarul trebuie musai să i-o satisfacă, respectând, desigur cadrul legal ce se impune în fiecare situație. Spre exemplu, eu vă dau cuvântul de onoare că au existat situații în care omul a venit, i-am spus „ia loc”, am sunat și imediat problema i-a și fost rezolvată.
– Care sunt valorile de taxe și impozite pe care urmează să le promovați acum, la început de an, pe toată durata lui 2017?
– Tarifele au rămas neschimbate față de anul 2016, iar în ultima hotărâre de consiliu pe care am dat-o cu privire la taxele locale, vă pot spune că ele nu s-au mărit în niciun fel, urmând ca eventualele creșteri să le datorăm doar indicilor de inflație și obligațiilor legale care mă pot forța să facem o majorare. Mai mult decât atât, taxa acelui certificat de producător a rămas la 36 de lei, ceea ce, spun eu, este destul de convenabil.
– E greu să fiți primar de dreapta, într-o mare atât de roșie?
– Eu nu am un handicap din acest punct de vedere. Un primar, deși e promovat dintr-o anumită zonă politică, are obligația să își arate valoare umană, priceperea și fondul pe care le are la purtător. În ceea ce mă privește, mă știu cum sunt și nu mă simt amenințat în niciun fel, având o larghețe extremă în a lua deciziile cele mai bune, în raport cu nevoile comunității. Repert: pe mine nu mă interesează nici zona roșie, nici zona galbenă, ci doar să fac administrație în interesul celui ce m-a ales să îi rezolv problemele. Restul sunt doar vorbe, scuze și neputințe pe care un anumit edil le scoate în față ca să-și justifice eșecul…
– Să revenim! Sunt șase luni, din patru ani. E drept, puțin față de cât mai e până în vara anului 2020. Chiar și așa: care sunt punctele de reper unde ați acționat până în clipa de față la Izbiceni?
– Încă din prima zi, am declarat război gunoaielor! Am mai spus-o și cu alte ocazii că îmi doresc un mediu curat și sănătos, iar pentru asta se cere, obligatoriu, și o discuție deschisă cu fiecare om. Mai exact: gunoaiele sunt produse de oameni și ele trebuiesc reciclate corespunzător de fiecare în parte. E drept, avem înțelegere de la Mediu, dar odată rezolvată problema gunoaielor oamenii văzând mai multă curățenie în jurul lor își vor schimba și atitudinea. Prin urmare, primul lucru pe care eu l-am făcut a fost acela de a nivela o groapă în care erau depozitate resturile vegetale, am strâns toate gunoaiele din centrul și de pe ulițele comunei, iar astăzi, la Izbiceni, comuna arată cu totul altfel decât în vara anului recent încheiat. Sigur, nu ne oprim aici, mai sunt lucruri de pus la punct, vrem să ecologizăm zona în care erau depozitate până acum gunoaiele, dar este un început și am convingerea că rezultatele finale vor fi cele pe care ni le-am propus…
– Alte proiecte finalizate?
– Mai departe ne-am apucat de ordinea în cimitire, un alt loc în care se cerea o intervenție urgentă, un alt loc în care vroiam de mult să schimb ceva… Eu spun că rezultatul a fost vizibil, iar oamenii au înțeles că dacă vrem putem să dăm o altă față comunei în care trăim în viața de zi cu zi. Mai departe, acum, pe timp de iarnă, deszăpezirea s-a făcut la timp și-n cele mai bune condiții, astfel încât oamenii să poată ieși ușor și-n siguranță din ale lor gospodării, am mai schimbat acoperișul în piețe, am mai făcut puțină ordine, și toate printr-un buget restrâns, aflat deja într-un proces final.
– Așteptările oamenilor sunt mari și-n ceea ce înseamnă acele investiții de infrastructură fără de care, iată, nu se mai poate sta. Apa și de canalizarea? Unde suntem cu ele în clipa de față?
– Vedeți dumneavoastră, având în vedere larghețea pe care mi-o dă întregul mandat, ar trebui să fiu destul de liniștit, dar eu aș vrea să fac ceva util în fiecare zi. Prin urmare, anul acesta îmi propun o rezolvare rapidă față de tot ce înseamnă canalizare, aflată acum în stadiul procesului verbal de terminare a lucrărilor efectuate, urmând să intre în perioada de garanție. Totuși, această lucrare a fost făcută neinspirat, doar magistrala mare și izolat cele două stații de epurare, fără conectările ce se impun… și toate cele. Desigur, există și alte costuri, mi le asum ca instituție, fac abonarea și văd dacă funcționează cum trebuie această canalizare.
– Înțelegem prin asta că dumneavoastră luați în calcul ca pentru străzile mai mici din Izbiceni să alocați surse proprii de buget, pentru ca oamenii să se poată lega mult mai ușor la canalizare?
– Într-adevăr! Vom realiza lucrul acesta fie din bugetul nostru local, fie printr-un proiect cu ajutorul căruia să facem această conectare. De altfel, suntem într-un proiect comun cu Giuvărăștiul, pentru apă curentă și sunt premise că-n vara acestui an vom fi gata și cu acest proiect. În plus, vorbind tot de infrastructură, mai avem două proiecte europene, pe Măsura 7.2 – asfaltări drumuri comunale și pe Măsura 4.3 – drumuri de exploatație agricolă. Așteptăm deschiderea sesiunii, depunem dosarele și mergem mai departe…
– Miracolul de la Izbiceni. Cum comentați fatul că aici, cu foarte mulți ani în urmă, oamenii și-au luat destinul în propriile mâini și au ales să muncescă din greu, astfel încât azi să le fie ceva mai bine?
– E foarte simplu, domnule Dorobanțu: bunicii și mai apoi părinții noștrii s-au ocupat de legumicultură, iar noi am dus aceste investiții la un cu totul alt nivel. Am renovat solariile, s-au accesat și fondurile europene, iar azi avem și rezultatele dorite. Avantajul este acela că mulți sunt fermieri la ei acasă și nu mai e nevoie să plece departe de locurile dragi, să fie umiliți, jigniți sau agresați prin țări străine…
– Ați anticipat ceea ce aș fi vrut să vă întreb acum: de ce nu pleacă și tinerii din Izbiceni, așa cum se întâmplă prin multe alte părți?
– E ceea ce vă spuneam, iar eu mă bucur enorm că tinerii din Izbiceni au înțeles că singura sursă pentru un trai mai bun e munca. Mulți au crescut prin grădină pe lângă părinții lor, au simțit gustul banului, au continuat să se implice și iată că își culeg recoltele și se dedică total în tot ceea ce fac. Personal sunt mândru de ei și mă mândresc cu fiecare cetățean care muncește pentru un trai mai bun.
– Roșia de Izbiceni? O marcă înregistrată?
– Produsul nostru e cunoscut în toată țara, iar lucrul acesta ne bucură enorm. A devenit o marcă, încă una ne-nregistrată, dar vă pot spune că-n clipa de față avem trei fermieri care au încercat o accesare de fonduri europene, prin care poată transforma, în substantiv propriu, această Roșie de Izbiceni. Mai mult decât atât, ne propunem să mergem până la Institutul de Cercetare, iar sămânța să fie produsă sub brand-ul Roșiei de Izbiceni.
– Care ar fi primul obiectiv de pe lista dumneavoastră pe care vreți să-l faceți în anul 2017, domnule primar?
– Atunci când se produce o schimbare, și așteptările oamenilor sunt mult mai mari. E ceva natural, e ceva normal, și e, așa cum vă spuneam ceva mai sus, dreptul lor să ceară! În ceea ce mă privește, aș vrea să-i învățăm să ceară mult, iar noi să facem tot ce putem ca să le oferim mai mult. Stă la sută e greu, dar cel puțin să încercăm! Pentru că, priorități sunt multe, dar nu pe toate le și putem realiza de pe o zi pe alta. Într-o altă ordine de idei, eu pun accent pe sănătate și educație. Degeaba ai drumuri asfaltate, dacă pe ele circulă oameni bolnavi și oameni needucați. Spre exemplu, ne apucăm prin martie de dispensar, cu toate că îmi doream să facem asta mult mai rapid, tot așa cum acordăm atenție și școlilor din Izbiceni…
– Și pentru că amintiți de școală… Cum este astăzi în școlile din Izbiceni? E cald, se bucură elevii și dascălii de cele mai bune condiții, domnule primar?
– Școala are și va avea întotdeauna un loc aparte în sufletul meu. Înainte de toate sunt dascăl, sunt un profesor de matematică, un om căruia i-a plăcut enorm să fie la catedră. Poate și de aceea, în subconștientul meu, acord o mare atenție învățământului. Prin urmare, la școala din Izbiceni există suficient combustibil, există fondurile suficiente pentru a putea asigura confortul necesar, avem utilitățile plătite la timp, avem tot ce ne trebuie, iar pentru noi nu este o surpriză că iarna mai și ninge prin România și, inclusiv, la Izbiceni. Mai mult decât atât, în zilele acelea în care s-a stat acasă, mi-aș fi dorit să facem cursuri, dar, una peste alta, am respectat decizia inspectoratului.
– Care sunt așteptările dumneavoastră de la cei care conduc țara, la nivel guvernamental, în clipa de față?
– Pe zonă politică aș discuta mai puțin despre acest aspect, numai că și eu sunt cetățean al României și mi-aș dori ca țara mea să aibă parte de un guvern competent, de un guvern care să se uite mai mult spre oameni, să treacă peste aceste atacuri și confruntări interminabile și să realizeze ce a promis! Numai așa putem să facem ca România să fie o țară apreciată afară, numai așa românii vor fi apreciați în tot ceea ce fac. Ajunge cu dușmănia, cu frământările, cu ura și cu invidia! E timpul să ne trezim și să realizăm că doar în noi există acea schimbare pe care cu toții o așteptăm! Ca cetățean, eu nu le mai permit să-și bată joc de munca mea și nu le mai permit să facă promisiuni pe care, ulterior, să nu le onoreze!
– Ca primar, e greu să spuneți cuiva „Nu se poate!”?
– Dacă ceea ce omul vrea nu e legal, nu este greu să spui că „Nu se poate!”. El trebuie să înțeleagă, însă, de ce nu poți să faci ce te-a rugat, să plece împăcat că ai făcut tot ce puteai să îl ajuți. Diferența între „nu se poate!” și „nu vreau!” e foarte mare și trebuie să fie înțeleasă corect, astfel încât să fim cu toții mulțumiți. Iar dacă „se poate”, ai datoria să îi rezolvi acea problemă, nu doar făcând promisiuni, ci căutând soluții la cererile lui. Asta însemană respect și doar așa mergem pe drumul bun!
