„Sistemul de irigaţii este un sistem de securitate naţională, asigură independenţa unei naţiuni din punct de vedere al asigurării producţiei agricole, a produselor alimentare necesare populaţiei unei ţări (…)”
FLORIN IONUȚ BARBU este olteanul aflat la conducerea AGENŢIEI NAŢIONALE DE ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE. Și nu este o coincidență faptul că relansarea activității ANIF, apropierea acestei instituții de fermieri, se petrece în perioada când conducerea instituției este asigurată de acesta.
O țară care reușește să-și asigure independența alimentară este o țară bogată. O Românie prosperă vrem cu toții. Iar pentru asta, existența unui parteneriat între sistemul public și agentul economic e obligatorie.
De pe această premisă, ANIF susține demersurile menite să ducă la creșterea suprafeței irigate, cât și accesul facil la apa atât de necesară culturilor agricole. Manager și profesionist, Florin Barbu înțelege că relansarea investițiilor în domeniul îmbunătățirilor funciare reprezintă cea mai mare parte din pariul pe care România trebuie să-l câștige cu agricultura.
Agenda ANIF, realitățile din 2016 și perspectivele pentru anul viitor, sunt esențele interviului care urmează. Cu un oltean care, la conducerea ANIF, face ce trebuie!
– 2016 – un an extrem de secetos. Pagubele economiei naţionale se numără în sute de milioane de euro. Ce a făcut ANIF pentru limitarea acestui dezastru?
– În condiţiile pedoclimatice actuale, specifice României, irigaţiile au un caracter de complementaritate la aportul apei din precipitaţii şi au un rol important în obţinerea unor recolte stabile, în asigurarea siguranţei alimentare a populaţiei, în realizarea unui excedent pentru export şi în protecţia mediului. Da, anul 2016 a fost un an secetos, dar producţia de grâu a fost una bună, mai bună decât cea de anul trecut şi sperăm ca anul viitor, prin aplicarea udărilor de aprovizionare şi de răsărire, să fie şi mai bună. Depinde de fermieri, depinde de noi şi de resursele financiare pe care le vom avea asigurate pentru viitorul an, pentru că irigaţii fără o infrastructură principală şi secundară reabilitată, modernizată, nu se pot realiza.
– Şi, totuşi, pe ce suprafeţe a acţionat ANIF în 2016?
– Pentru limitarea efectelor secetei, ANIF a reabilitat o parte din infrastructura principală existentă, a exploatat, întreţinut şi reparat amenajările de utilitate publică, viabile, a făcut o serie de dotări absolut necesare prin programe de investiţii, a oferit servicii de îmbunătăţiri funciare pentru utilizatorii care au solicitat aceste activităţi şi a promovat tarife mici de livrarea apei pentru irigaţii. ANIF a pus la dispoziţia fermierilor infrastructura principală de irigaţii de pe cele 823.130 ha, suprafaţă viabilă din punct de vedere tehnic şi economic, dar contracte multianuale şi sezoniere pentru prestări servicii de irigaţii s-au încheiat doar pe 344.190 ha. Ca şi în anii trecuţi, ponderea cea mai mare în încheierea contractelor o au Organizaţiile Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii şi Federaţiile Organizaţiilor Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii, care au încheiat contracte pentru irigarea unei suprafeţe de 323.442 ha. Noi suntem direct interesaţi şi sprijinim proprietarii de terenuri agricole şi pe utilizatorii acestora să se asocieze în OUAI sau FOUAI, pentru că numai în forme asociative poate fi utilizată corespunzător infrastructura principală de irigaţii, iar cheltuielile pentru 1000mc/ha devin eficiente din punct de vedere economic şi financiar. Până în acest moment s-au aplicat udări cumulate pe o suprafaţă de 231.669 ha, din care 127.037 ha sunt la udarea I, iar ponderea udărilor aplicate de către reprezentanţii OUAI însumează 201.778 ha, din care 117.275 ha sunt la udarea I, ceea ce înseamnă că aceste asociaţii reprezintă 87% din totalul suprafeţei irigate la nivelul întregii ţări, cu 7% mai mult ca acum doi ani.
– De ce nu devine sistemul de irigaţii un sistem de… securitate naţională?
– Generic vorbind, sistemul de irigaţii este un sistem de securitate naţională, asigură independenţa unei naţiuni din punct de vedere al asigurării producţiei agricole, a produselor alimentare necesare populaţiei unei ţări, dar şi hrană pentru animale acesteia. Necesarul de hrană poate fi asigurat, fie prin îmbunătăţirea producţiei agricole a zonelor productive, fie prin transformarea unor terenuri necultivate în terenuri productive. Ambele soluţii sunt condiţionate de prezenţa apei, în cantităţi controlate şi la momentul optim, adică în perioada de vegetaţie a plantelor. Aceste lucruri sunt cunoscute din antichitate, dar se pare că acum, când pe întreaga planetă se simt schimbările climatice, mă refer la încălzirea globală, este mai necesară ca oricând aplicarea raţională a irigaţiilor, în special pentru combaterea aridizării unor întinse suprafeţe de teren, dar şi pentru menţinerea unui microclimat care să asigure un mediul înconjurător propice vieţii. Scopul principal al irigării culturilor este acela de a asigura hrana unei populaţii, dar nu este singurul, mă refer la asigurarea materiilor prime pentru industria alimentară şi nealimentară, materii prime care impun stabilirea preţurilor cu efect benefic asupra inflaţiei şi a parităţii monedei naţionale. Şi de aici derivă şi celelalte beneficii, adică se creează locuri de muncă, ceea ce duce la stabilitatea forţei de muncă în mediul rural, la echilibrarea balanţei comerciale a României prin exportul produselor agricole şi al derivatelor acestora. Efortul financiar al bugetului ţării ar fi mai mic dacă nu ar mai importa produse agricole şi dacă nu ar mai acorda ajutoare băneşti pentru calamităţile din agricultură. Toate aceste lucruri pot fi eliminate printr-un sistem de irigaţii reabilitat, modernizat şi prin aplicarea udărilor pe terenurile agricole.
– Pe surse, am aflat despre „Programului Naţional de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigaţii. Ce ne puteți spune”?
ANIF, conştientă de importanţa securităţii agricole naţionale, a elaborat şi înaintat Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale spre analiză, etapizarea Programului Naţional de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigaţii, program care se află în prezent la Comisia de Agricultură pentru analiză şi promulgare sub forma unei Hotărâri de Guvern. Acest Program se preconizează să se realizeze în perioada 2016-2020, este complet, pentru că în cele trei etape ale lui, se vor reabilita 86 de Amenajări de Îmbunătăţiri Funciare, adică aproximativ 2.000.000 ha de teren amenajat cu lucrări de irigaţii. Efectele acestor lucrări se vor vedea de la primele lucrări de modernizare, iar OUAI şi FOUAI vor putea beneficia de ele dacă vor accesa fonduri europene prin sub-măsura 4.3 din PNDR 2014-2020. Deci pot concluziona că sistemul de irigaţii a fost, este şi va fi un sistem de securitate naţională.
– Fermierii invocă birocraţia şi preţul mare la apa de irigat. Ce aveţi de zis?
– În privinţa birocraţiei, vă pot spune că fiecare ţară are legile ei, legi care trebuie respectate. În schimb la afirmaţia fermierilor conform căreia preţul apei pentru irigaţii este mare, lucrurile s-au schimbat foarte mult în ultima vreme, mai ales de la apariţia Legii nr. 269/2015. În prezent, OUAI şi FOUAI plătesc numai cheltuielile cu energia electrică şi cu asigurarea apei pentru irigaţii. Celelalte cheltuieli, mă refer la cheltuielile cu exploatarea, întreţinerea şi reparaţia staţiilor de pompare, cât şi costul probelor tehnologice la instalaţiile şi agregatele de pompare şi verificarea capacităţii de transport a canalelor la începerea sezonului de irigaţii, sunt suportate de ANIF, în limita sumelor aprobate anul cu această destinaţie. Deci nu se mai poate spune că preţul apei pentru irigaţii este mare, pentru că utilizatorii plătesc mai puţin de 40% din preţul real, iar din calculele mele reiese că, pentru mai mult de jumătate din amenajările pe care se aplică udări, costul este nesemnificativ în raport cu sporul de producţie la hectar!
– Există o listă de investiţii pentru următorii ani? Ce puteţi pune pe seama acesteia?
– Da, există Programului Naţional de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigaţii. Potrivit Legii 268/2015, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, sub condiţia asumării de către Guvern a Strategiei sectorului de irigaţii, va primii în perioada 2016-2020 suma de 1,015 miliarde euro necesară reabilitării infrastructurii principale de irigaţii. Asta înseamnă că în această perioadă se vor reabilita, aşa cum v-am mai spus, 86 de amenajări de îmbunătăţiri funciare, adică aproximativ 2.000.000 ha de teren amenajat cu lucrări de irigaţii. În prima etapă se vor derula obiective de investiţii care cuprind 69 de staţii de pompare de bază, 87 de staţii de repompare, 2.525 ml conducte de refulare, 1.226.505 ml canale de aducţiune, 1.965.488 ml canale de distribuţie şi 3.125 bucăţi de construcţii hidrotehnice. În cea de-a doua etapă se vor reabilita 32 de staţii de pompare de bază, 37 de staţii de repompare, 678.389 ml canale de aducţiune, 494.478 ml canale de distribuţie şi 1.345 bucăţi de construcţii hidrotehnice. Iar în ultima etapă se vor reabilita 9 de staţii de pompare de bază, 13 de staţii de repompare, 92.587 ml canale de aducţiune, 425.107 ml canale de distribuţie şi 525 bucăţi de construcţii hidrotehnice. Asta înseamnă că avem foarte multe investiţii de realizat şi vă pot spune că o parte din ele au fost deja demarate.
– Oltul – un judeţ preponderent agrar. Ce face ANIF în sprijinul fermierilor olteni?
– Nu mai este un secret pentru nimeni că relansarea agriculturii oltene este în strânsă legătură cu reabilitarea infrastructurii de irigaţii. Judeţul Olt are o suprafaţă amenajată cu lucrări de irigaţii de 172.903 ha din care au fost sau sunt în diferite stadii de reabilitare aproximativ 100.000 ha, adică mai mult de 57% din totalul suprafeţei administrată de ANIF. Sunt în curs de derulare obiectivele de investiţii din amenajările hidroameliorative Dobrun şi Osica de Jos, Bucşani-Cioroiu – Priza Arceşti, Stoieneşti-Vişina şi Terasa Caracal. Efortul investiţional pentru aceste amenajări, aferent anului 2016 este de 7.100.000 lei, adică aproape dublu faţa de ultimii doi ani. Începând cu anul viitor se vor începe lucrările de investiţii şi pentru amenajările Terasa Corabia, Drăgăneşti, Bucşani-Cioroiu – Priza Arceşti etapa II şi Stoieneşti-Vişina etapa II. Având în vedere importanţa strategică a acestor obiective de investiţii, cât şi faptul că OUAI şi FOUAI din zonă au accesat fonduri europene prin măsura 1.2.5 şi vor accesa fonduri şi prin măsura 4.3, voi face tot ce depinde de mine pentru a suplimenta sumele alocate de la buget, conştient fiind că mai ales în Olt, judeţul meu, nu se pot obţine producţii agricole fără irigaţii. Chiar dacă fondurile s-au dublat sunt totuşi insuficiente, ştiu acest lucru şi voi face demersuri pe lângă MADR şi MFP pentru ca anul viitor să putem reabilita cât mai multe amenajări, mai ales acolo unde fermierii s-au asociat în OUAI sau FOUAI, pentru a beneficia de costuri minime la hectarul irigat.
– Unde trebuie corectată legislaţia în domeniul irigaţiiţor?
– În ultimii ani a fost corectată Ordonanţa nr.82/2011 privind unele măsuri de organizare a activităţii de îmbunătăţiri funciare, prin Legea nr. 269/2015. Dar şi legea de bază a îmbunătăţirilor funciare, Legea nr.138/2015, a fost modificată prin Legea nr. 158/2016, lege care, după părerea mea, vine în ajutorul fermierilor care vor să irige. Fac menţiunea că aceste legi se referă la întreaga activitate de îmbunătăţiri funciare nu numai la activitatea de irigaţii. Dacă va fi aprobată Hotărârea de Guvern de promovare a Programului Naţional de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigaţi, atunci suprafaţa declarată viabilă din punct de vedere tehnic şi economic, din Anexa 6 a „Strategiei investiţiilor în sectorul irigaţiilor – 2011, se va mări de la 823.130 ha la aproximativ 1.534.000 ha, acest fapt facilitând accesul OUAI şi FOUAI la fondurile europene, pentru reabilitarea infrastructurii secundare de irigaţii aflată în folosinţa OIF. Este în curs de implementare şi Hotărârea privind aprobarea schemei „Ajutor de minimis în agricultură, în sectorul de irigaţii”, ajutor acordat unei întreprinderi unice, a cărui valoare cumulată pe durata a trei exerciţii financiare nu depăşeşte echivalentul în lei a sumei de 200.000 euro stabilită prin Regulament. Schema are ca scop acordarea de ajutoare OUAI şi FOUAI care aplică irigaţii pe suprafeţe agricole aflate în amenajări de irigaţii, pentru compensarea costurilor cu serviciile prestate de către ANIF, adică cele cu energia electrică consumată şi apa pentru irigaţii livrată până la staţiile de punere sub presiune ale beneficiarilor, începând cu campania de irigaţii 2016. Dacă aceste două Hotărâri vor fi aprobate, atunci pot spune că legislaţia în domeniul irigaţiilor a fost corectată, venind astfel în ajutorul specialiştilor de îmbunătăţiri funciare dar şi a Organizaţiilor de Îmbunătăţiri Funciare şi a fermierilor.
– De ce nu are o altă structură de preţ energia electrică folosită la irigaţii?
– Energia electrică este achiziţionată de la Bursă, iar eu i-am invitat în mai multe rânduri pe reprezentanţii OUAI şi FOUAI să participe la tranzacţionarea ei. În ceea ce priveşte structura de preţ a energiei electrice nu cred că mai este de actualitate să vorbim despre acest lucru, pentru că se va acorda schema de ajutor de minimis în sectorul de irigaţii, deci OUAI şi FOUAI nu vor mai suporta cheltuielile cu energia electrică, cel puţin pe o perioadă de trei ani.
– Există un carnet de politici publice europene în domeniul irigaţiilor, la nivelul U.E. România nu se aliniază acestor norme. Cine e de vină?
– Politicile publice europene cuprind programele şi proiectele pentru agricultură, care au în centrul lor asigurarea securităţii alimentare şi garantarea siguranţei alimentare a populaţiei prin dezvoltare rurală durabilă, ca factor al creşterii economiei sustenabile. Utilizatorii irigaţiilor din România s-au aliniat normelor europene prin accesarea fonduri europene prin PNDR, Axa I, submăsura 125 de „Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea agriculturii – proiecte pentru Irigaţii şi alte lucrări de îmbunătăţiri funciare”. Au fost implementate 183 de proiecte în perioada 2007 – 2015, iar pentru sesiunea de finanţare 2015 – 2020, România are alocată suma de 380.000.000 de euro, prin submăsura 4.3 – „Investiţii pentru dezvoltarea, modernizarea sau adaptarea infrastructurii agricole şi silvice – componenta de irigaţii”, sunt sprijinite investiţiile care vizează modernizarea infrastructurii de irigaţii, a clădirilor aferente staţiilor de pompare şi racordarea la utilităţi, inclusiv construcţia bazinelor de colectare şi stocare a apei pentru irigaţii.
– Mai exact, ce ne puteți spune de submăsura 4.3?
– În fişa tehnică a submăsurii 4.3 s-a impus introducerea condiţiei specifice de eligibilitate referitoare la viabilitate, din punct de vedere tehnic şi economic, a suprafeţei pe care urmează să se facă modernizarea infrastructurii. În cadrul procesului de consultare publică, o serie de potenţiali beneficiari ai submăsurii 4.3 au menţionat că există numeroase OUAI şi FOUAI care irigă pe suprafeţe întinse, de mulţi ani, dar nu se regăsesc în Anexa 6 a Strategiei Investiţiilor în Sectorul Irigaţiilor. În prezent, din păcate, suprafaţa de teren considerată viabilă în Anexa 6 a Strategiei, amplasată în treptele inferioare de pompare a apei pentru irigaţii este foarte mică. Cea mai mare suprafaţă de teren agricol, irigabil, se află în zona considerată, greşit din punctul meu de vedere, ca fiind neviabilă. Din această cauză, am considerat necesară reactualizarea Strategiei din 2011, care se baza pe date din anii 2008 – 2009, care nu mai corespundeau realităţii din teren.
– Ce suprafaţă irigabilă are România în 2016 şi care sunt perspectivele, în hectare, în strategia ANIF, pe termen scurt şi mediu?
– Începând cu anul 2011, chiar şi acum, în anul 2016, suprafaţa irigabilă a României este de 823.130 ha, din care pregătite în orice moment pentru irigaţii sunt 385.000 de ha. Prin implementarea Programului Naţional de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigaţi, suprafaţa se va mări de la 823.130 ha la aproximativ 1.534.000 ha, dar pentru realizarea acestui lucru trebuie să beneficiem de un sprijin financiar considerabil. Dacă ne gândim că România poate asigura hrana pentru 38,5 milioane de oameni şi poate produce un disponibil alimentar, pentru export, de peste 50 milioane de dolari, atunci sunt sigur că merită să facem acest efort financiar pentru reabilitarea amenajărilor de irigaţii.
