„Pentru mai multe locuri de muncă ar trebui să ne mai lase în pace alţii, începând de sus, din Bucureşti! Ne-am săturat de piedici, de refuzuri şi de promisiuni”
Constantin Stănescu este un om în afara legilor ce guvernează fiinţa omenească în prezent. Echilibru, onestitate, înţelepciune sunt câteva dintre punctele forte ale unui primar oltean care ştie şi are suficiente argumente pentru a demonstra. În sine, Constantin Stănescu poate oricând să predea o lecţie despre ce înseamnă raţiune, educaţie şi nevoia de a ne regăsi pe sine.
Interviul care urmează este o lecţie de viaţă. Un material didactic bun de aprofundat de toţi cei care ştiu că trebuie să se regăsească pe sine, înainte de a cere celor de lângă ei mai mult decât sunt în stare să dea.
– Ce a însemnat anul 2013 pentru localitatea Vişina, din punct de vedere al lucrurilor care s-au petrecut, în bine, pentru membrii comunităţii în fruntea căreia vă aflaţi?
– În anul 2013, am avut realizări destul de bune, iar aici mă refer, în special, la agricultură, ramura de bază a zonei, le-am amenajat oamenilor o piaţă comunală, să aibă unde să vândă produsele, am chemat investitori pentru desfacere, plus multe alte facilităţi în domeniu. Îmi aduc aminte că uneori era mai mare preţul unei cutii pentru depozitare şi transport decât cel al roşiilor. Iar asta chiar nu era normal. În felul ăsta, îi facem pe oameni să nu mai producă, îi îndepărtăm şi afundăm agricultura. Revenind la problema desfacerii, nu ştiu ce se întâmplă la noi, la nivel de ţară, dar lucrurile din punct de vedere al comerţului nu merg aşa cum ne-am dori. Nu-mi explic ce se întâmplă, dar vreau să ştiţi şi să reţineţi că, din păcate, stăm foarte prost cu defacerea la produse! Noi vrem să muncim pentru că ştim cu toţii că dacă nu munceşti nu ai, iar banii nu vin aşa uşor.
– În ce fază sunteţi cu lucrările la canalizarea din localitate?
– Proiectul este depus, lucrările se vor demara în luna mai a anului în curs, iar lucrul ăsta înseamnă foarte mult pentru localitatea noastră. Mai departe, în ceea ce priveşte alimentarea cu apă, trebuie spus că am finalizat proiectul, sunt 27 de kilometri de conductă în toată comuna şi totul merge perfect.
– Care sunt perspectivele pentru anul în curs? Ce vreţi să faceţi în comuna Vişina, exceptând începerea efectivă a lucrărilor de canalizare?
– Lăsând de-o parte canalizarea, proiectul numărul unu pe anul 2014, mai avem un centru de colectare a laptelui, la care lucrăm deja şi veţi vedea ulterior utilitatea lui în partea asta de judeţ, unde numărul crescătorilor de animale este în creştere.
– Sunt crescători de vite care să vină cu lapte pe piaţă?
– Sunt crescători, au fost şi vor mai fi. Poate că nu la fel de mulţi acum, dar şi aici apare problema desfacerii, atâta timp cât omul nu are cui vinde laptele. De ce sa mai faci lapte dacă n-ai cui să-l vinzi? Acelaşi lucru se-ntâmplă şi la oi. Degeaba se chinuiesc oamenii, degeaba le cresc, având în vedere că doar le mulg vreo două luni de zile pentru ca mai apoi să le rămână doar carnea. Pielea o aruncă, lâna o aruncă, iar noi ne amintim ce interes era cândva şi câte maşini veneau de la Sibiu după lână şi blănuri. Astăzi, nimic…
– Cum sunt grânele pentru recolta din vara anului 2014?
– La ora actuală, şi ne dorim aşa să fie tot anul, grânele noastre sunt foarte bune. Desigur, mai e o mică pată la orz, dar sper şi sunt convins că o să fie un an destul de bun!
– Despre preţ, ce ne puteţi spune? Astă-vară, cel puţin la grâu, preţul a fost unul mic, poate prea mic în comparaţie cu munca şi cheltuielile făcute…
– Preţurile la grâu şi la porumb au fost într-adevăr mai mici, dar trebuie să ne ferim de şmecherii care adună de la noi cu bani puţini şi vând ulterior pe bani mai mulţi. Numai că, ne place sau nu, asta e România.
– Cum aţi comenta dumneavoastră ceea ce se întâmplă la nivel de centru, cearta aceasta continuă dintre Crin Antonescu şi Victor Ponta? Cine câştigă de pe urma acestui conflict?
– Oamenii ăştia, atunci când vorbesc, spun şi tâmpenii. Eu n-am nimic şi nu mă cert cu nimeni, dar ei ar trebui să se gândească la faptul că vorbesc pentru întreaga ţară, nu pentru ei. Atunci când judecă ceva acolo sus, la Bucureşti, judecă România, judecă ţara asta care nu mai suportă şi care s-a săturat de circul ăsta politic. Din punctul meu de vedere, lucrurile erau simple: „Băi, frate, am pornit un proiect, mergem până la capăt! Unul preşedinte, altul premier şi hai să-i dăm drumul la treabă!” Era astfel şi linişte, şi înţelegere, fără bârfe, fără atacuri şi toate cele.
– Are dreptate Crin Antonescu atunci când îi cere lui Victor Ponta să plece? Să lase scaunul de premier şi să îşi vadă de treabă…
– E o tâmpenie şi treaba asta. Păi, cum să ceară plecarea unui om mai competent şi mai deştept ca el? La mine dacă va fi să vină unul mai bun să candideze pentru primar n-am cum să-l dau de-o parte. Este o competiţie, iar cel mai bun câştigă. Dacă e cazul, plec, căci trebuie să ne gândim la oameni, la ţară şi nu la noi, nu la afaceri personale. Buna colaborare, cuvântul şi competenţa ar trebui întotdeauna să primeze. Spre exemplu, acum o săptămână am fost la Bucureşti, m-am întâlnit cu multă lume, dar şi cu deputatul Ştirbu, ministrul de la Cultură, cel care, deşi este în PNL, m-a luat în braţe şi mi-a demonstrat ce înseamnă să fii om şi să colaborezi în interesul cetăţenilor. Din păcate, d-asta stagnează România, din cauza politicii, a celor care nu fac ce trebuie şi caută doar avantaje personale. Eu, întotdeauna, am spus că nu-mi doresc politică aici, la Vişina, că vreau să fie înţelegere şi interes pentru localitate şi oamenii din zona noastră.
– Se mai poate da vina, la aproape doi ani de când USL-ul e la putere, pe preşedintele Traian Băsescu? Că din cauza lui nu se întâmplă lucruri bune pentru ţara asta?
– Are şi a făcut greşelile lui. Sunt multe de spus, dar una peste alta, că ne convine sau nu, Traian Băsescu este preşedintele ales de noi. Mai are mandat până în luna noiembrie şi vom vedea ulterior pe cine vom vota. Iar dacă îl vom vota din nou pe cel mai slab, pe cel care nu merită, atunci ne merităm această soartă şi trebuie s-o acceptăm în consecinţă. La fel stau lucrurile şi aici, la primărie: dacă lumea consideră că eu nu am făcut treabă, că nu mai sunt capabil să fac treabă, să mă trimită acasă! Totul în urma votului, căci pe omul ales nu poţi să-l dai afară! În concluzie, domnul preşedinte Traian Băsescu ar trebui să se ducă acasă, în noiembrie 2014! Cu bună înţelegere şi fără duşmănie…
– Vă fascinează ţara asta?
– Cunosc România de la zero, m-am născut în anul 1938, iar la optsprezece ani dormeam pe rogojină. Când am terminat liceul am avut bani pentru o damigeană de gaz şi-un sac de sare, şi credeam că sunt cel mai bogat om. Aşa erau vremurile, dar nu se plângea nimeni şi nu exista egoismul şi cearta din ziua de azi…
– Ce credeţi dumneavoastră că se mai poate face pentru zona aceasta de sud? Cum se mai pot atrage locuri de muncă?
– Pentru mai multe locuri de muncă ar trebui să ne mai lase în pace alţii, începând de sus, din Bucureşti! Ne-am săturat de piedici, de refuzuri şi de promisiuni. Să fie lăsate în pace judeţele, căci unele au industrie, altele au agricultură, unele au staţiuni, altele au zăcăminte… Spre exemplu, la noi se pot face multe, având în vedere că avem un judeţ extraordinar de bogat, în toate domeniile menţionate.
– Pământul de la Vişina, ne spuneaţi în urmă cu ceva vreme, este un dar de la Dumnezeu, că poate fi pus pe pâine. Este pământul acesta cel care poate aduce bunăstarea oamenilor din zonă?
– Cu siguranţă, da. Cred că nicăieri nu este un pământ mai bun decât cel de la noi din zonă. Îmi menţin afirmaţia de care aminteaţi: „Pământul de la Vişina este, într-adevăr, un pământ de pus pe pâine, deosebit de bun! Indiferent de ce ai pune în el, creşte de ţi-e mai mare dragul. Baza agriculturii de succes rămâne pământul roditor, gras şi sănătos. La noi cresc roşiile, ardeii, castraveţii, porumbul din câmp.. Dacă mergeau şi irigaţiile, atunci era într-adevăr o frumuseţe. Cel mai important lucru este să pregăteşti terenul şi, bineînţeles, să pui la timp cultura. Mă gândesc şi acum la vremurile în care făceam până la douăzeci de tone de porumb la hectar, cu îngrăşăminte în capul locului şi apă de la irigaţii.
– Dar astăzi se mai poate face ceva pentru a reveni la recoltele din vremurile acelea?
– Se pot face multe şi astăzi. Voină să fie! Aşa cum s-a putut atunci, aşa se poate şi astăzi, mai ales dacă am ţine cont de faptul că omenirea a avansat şi sunt atâtea tehnologii moderne.
– Păi, mulţi continuă să spună că pe timpul acela n-a fost prea bine. Ba că a fost rău, ba că nu s-a ajuns, ba că a fost Ceauşescu prea dur…
– Cine spune asta fie nu ştie spune, fie vorbeşte de altceva ori nu cunoaşte România. Păi, ceea ce a făcut Ceauşescu pentru această ţară nu va mai face nimeni. Ceauşescu venea odată pe lună la Vişina, se interesa să vadă cum merge agricultura, să vadă la faţa locului cum se prezintă orzul, porumbul sau grâul. Din păcate, astăzi, preşedintele statului nu ştie unde se află judeţul Olt pe hartă. Concluziile le trageţi dumneavoastră! Mai departe, lui Ceauşescu dacă nu-i convenea ce vede la Vişina chema ministrul agriculturii de urgenţă să-l tragă la răspundere. Iar asta spune multe…
– Aşadar, vreţi să spuneţi că, până la urmă, nu ne putem ajuta decât noi pe noi?
– Doar noi pe noi, fără să vină cineva să ne ajute. Dar este obligatoriu să fim lăsaţi în pace ca să ne facem aşa cum trebuie datoria!
– Impozitele care s-au pus pentru cei care-şi muncesc în clipa de faţă pământul vi se par a fi corecte?
– Înainte de toate, aş vrea să ştiţi că eu, Constantin Stănescu, de când sunt primar al comunei Vişina, nu am mărit impozitele niciodată. Eu, cum le-am găsit, aşa le-am lăsat. Păi, ce să-i mai ceri unui om amărât care are decât un hectar de pământ sau două pogoane, cum se mai spune la noi? Mai mult decât atât, poate că omul nu are venit, iar statul nu îi oferi irigaţii şi nici desfacere. În cazul acesta, ar fi un mare păcat. Cum să-i mai cer eu bani dacă abia trăieşte de pe o zi pe alta? Haideţi să fim aproape de oameni, să-i ajutăm şi să le arătăm că nouă într-adevăr ne pasă! Sunt cazuri, prin alte zone, în care, din cauza neplăţii impozitului pe pământ, oamenilor nu li se dă o simplă adeverinţă pentru a merge la spital. Păi, cum să faci aşa ceva? Aia e treabă? Omul se simte rău, moare în casă, iar tu nu-i dai o simplă adeverinţă pentru că n-a plătit impozitul? De altfel, eu le-am si spus celor din Primăria Vişina: în caz că nu sunt eu aici, dacă un om vă cere adeverinţă, şi aflu că nu i-aţi dat-o, vă trimit ca să i-o duceţi acasă! Dar, una peste alta, oamenii ne înţeleg, ne sunt aproape, iar noi, la rândul nostru, îi ajutăm pe fiecare în parte şi căutăm să-i sprijinim în tot ceea ce fac…
