Interviu cu EUGEN ȘOTAE, primarul comunei TUFENI, județul OLT
Face parte, indiscutabil, din liga primarilor profesioniști pe care îi are Oltul. Este vorba de Eugen Șotae, cel care câștigă și recâștigă, constant, încrederea locuitorilor din Tufeni. Aici, administrația locală este dedicată cetățeanului, iar mentalitatea primarului este a unui om al locului, nu a unui vătaf ajuns administrator de moșie. Rar se întâmplă să găsești un edil care-și deschide agenda de lucru și își analizează proiectele, chiar în holul primitor al instituției.
Așa l-a găsit reporterul de serviciu, într-un început de martie a anului 2018, pe primarul Eugen Șotae, alături de viceprimarul Radu Vîlcea, analizând documente ale administrației curente.
Mai mult, Eugen Șotae este cel prin grija căruia Conacul Simu a fost salvat de la distrugere. Un obiectiv cu o arhitectură aparte, astăzi sediul primăriei din Tufeni…
– Ce a însemnat anul 2017, în dezvoltarea comunei Tufeni, domnule primar?
– Din punct de vedere agricol, anul 2017 a fost un an foarte bun, pentru că bunăstarea individuală a oamenilor vine din recolta muncii lor. În ceea ce privește partea de dezvoltare administrativă, vă pot spune că am lucrat la numeroase proiecte și au fost semnate mai multe contracte importante pentru comuna noastră.. Rezultatele lor efective trebuie să se vadă începând cu anul 2018.
– Mai exact, domnule primar?
– Avem un contract semnat pentru canalizare, așteptăm și autorizațiile de la Mediu, finanțearea necesară și ulterior demararea lucrărilor. Avem licitația făcută din anul 2012, a fost nevoie însă de anumite modificări și câteva reactualizări, astfel încât să putem accesa fondurile. Mai departe, avem de făcut o achiziție pentru reabilitarea unei grădinițe, cu speranța că până la finele acestui an va fi gata, tot așa cum mai avem o reabilitare de școală în satul Stoborăști, atât de necesare pentru tinerii din comuna noastră. Sunt investiții necesare. Rețeaua de canalizare la sat nu mai este de mult un moft. Iar dacă vorbim de școală, pentru a preveni depopularea de mâine a satului, trebuie să investim astăzi în educație!
– Cum stați cu rețeaua de alimentare cu apă?
– Alimentarea cu apă este un proiect finalizat, iar calitatea apei este foarte bună, fiind extrasă din puțuri de mare adâncime, însemnând puțuri de 150 de metri, atât în Tufeni, cât și în Stoborăști. Oamenii apelează la acest serviciu public pentru că au garanția unui produs de calitate. Treptat, și cei mai reticenți cetățeni au introdus apa din rețeaua publică.
– Care este prețul unui metru cub de apă?
– Avem un preț de 2,7 lei, un preț destul de bun pentru comunitatea noastră. Cea mai importantă componentă a prețului e dată de curentul electric. Acesta este destul de scump, iar fără el, punerea în funcțiune a pompelor e imposibilă.
– Câți abonați sunt în clipa de față, la Tufeni?
– Avem peste 500 de abonați la rețeaua de apă, stăm foarte bine și din punct de vedere al încasărilor și toată lumea e mulțumită. Mai departe, deși nu am stabilit încă, vom vedea dacă serviciul de alimentare cu apă îl vom da celor de la CAO sau o vom face în serviciu propriu. Pe de altă parte, dacă ne gândim la întreținere, defecțiuni și reparații, probabil că vom alege prima variantă, dar.. rămâne de văzut! Optăm pentru cea mai bună soluție pentru cetățenii comunei Tufeni.
– Ce faceți cu gunoaiele de pe marginea drumurilor, în condițiile în care Consiliul Județean întârzie să ia decizia finală, să implementeze proiectul unui operator unic?
– Deși n-aș vrea să comentez foarte mult această situație, neștiind ce s-a întâmplat acolo, vă pot spune că din punctul meu de vedere s-a întâmplat exact invers. Adică… trebuia groapa asta mare făcută, ca să ne închidă gropile noastre. În acest fel aveam unde să ducem gunoiul, iar oamenii nu-l mai lăsau pe marginea șanțului, având fiecare sat groapa lui. O umpleam, aveam un utilaj cu care o acoperam, făceam alta, și toate astea până când se făcea groapa respectivă. Dar… nu s-a vrut și iată că s-a început cu totul invers. Pe de altă parte, ni s-au adus niște tomberoane mari cu care este posibil să avem probleme, iar asta deoarece fiind montate pe marginea drumului ele pot reprezenta un real pericol pentru circulație. Dacă tomberoanele ar fi fost, însă, de plastic, pentru fiecare gospodărie, ar fi fost cu totul altceva. Știa omul că într-una din zilele săptămânii trebuie să-l scoată la poartă, venea mașina și îl descărca. Mai mult, tomberoanele acestea mari, din câte am văzut și pe la alții, sunt puse mai mult în zona caselor părăsite, pentru că nimeni nu acceptă un proprietar cu o casă frumoasă să i se pună un tomberon mare la el la poartă, iar vecinii să vină și să arunce gunoiu. E inestetic și mai miroase și urât. Așadar, deși avem puncte stabilite pentru ele, tomberoanele mari ne vor crea probleme. Însă, până acolo, astăzi facem tot ce ține de noi pentru a limita peisajul inestetic al resturilor luate de vânt…
– Creșteți taxele și impozitele locale pentru anul 2018?
– Nu, domnule Dorobanțu! Nu cresc aceste taxe și nici nu am de gând s-o fac. Eu cred că în momentul de față avem lucruri mult mai importante de făcut în comuna Tufeni, decât să le cerem oamenilor să dea un ban în plus. La sat, fiecare leu contează, iar o creștere a impozitelor și a taxelor locale, indiferent cât de bine ar fi motivată, nu e privită cu ochi buni de nimeni.
– Și, totuși, ne-am fi așteptat la un cu totul alt răspuns, în condițiile în care costurile au crescut, iar lefurile sunt ceva mai mari…
– Sunt ceva mai mari, într-adevăr, dar eu aș vrea și sper să facem față așa cum sunt impozitele în clipa de față. Pe viitor, în cazul în care va fi necesar și dacă vom fi nevoiți, vom face și o ușoară majorare. Momentan sunt încasări, oamenii își plătesc la timp impozitele și suntem mulțumiți așa. Decât să cerem mai mult și apoi să așteptăm, pentru că lumea nu are bani, este mai bine așa. Așadar, există și varianta aceasta, ca omul să spună „Mi-ai mărit impozitul și nu îmi ajung banii ca să-ți plătesc”.
– A fost scumpă curățirea drumurilor din comună de zăpada aceasta căzută la început de martie?
– Nu, n-a fost scumpă pentru că ne-am gospodărit din timp și am avut tot ce ne-a trebuit: un buldo-excavator cu lamă pentru deszăpezit și, bineînțeles, o tonă de motorină achiziționată pentru desfășurarea lucrărilor. Așadar, ne-am făcut treaba cu ceea ce am avut și totul a fost în regulă. Acest utilaj ne-a ajutat în fiecare an și lumea a fost mulțumită.
– Sunteți în situația de a comasa unitățile de învățământ din zona dumneavoastră?
– Încă nu! Și nici nu ne-am dori să facem asta. Avem un liceu, aici, la Tufeni, avem și 500 de elevi, majoritatea din partea noastră și foarte puțini veniți din Argeș. Poate că se vor comasa, dar nu cred că lucrul acesta se va întâmpla până la finele anului 2018 și chiar în anul viitor. Depinde câți pleacă, depinde câți mai rămân. Natalitatea este oricum în scădere… E drept că am închis o școală acum vreo șapte ani, dar în momentul acela se impunea să facem lucrul respectiv. Era și școala veche, erau puțini copii…
– Avem un viceprim-ministru de la Olt. Ce se mai poate cere prin PNDL 2?
– În primul rând, mi-aș dori să facem cât mai repede grădinița din Tufeni. Pentru noi este o prioritate lucrul acesta, având în vedere că în acest moment orele se țin în fosta primărie. Astfel, dacă tot avem un liceu și avem și copii, ar fi bine să avem și o grădiniță așa cum ne-am dori. E drept că din cauza birocrației excesive ne mișcăm mai greu, dar am convingerea că se va trece în cel mai scurt timp la îndeplinirea acestui proiect. Pe de altă parte, doamna premier Dăncilă a spus zilele trecute că fiecare localitate va avea câte un reprezentant de la minister care se va ocupa și va simplifica birocrația. Să sperăm că așa o să fie, iar atunci vom accesa și fondurile mult mai repede.
– Mai departe, legat de întrebarea anterioară, proiectele dumneavoastră în reabilitarea rețelei de drumuri, în ce constau?
– Pe lângă reabilitarea școalii și constuirea unei grădinițe, în Tufeni, îmi doresc foarte mult să rezolvăm și problema asfaltului pe străzile comunale! Avem proietul, vorbim aici de o rețea destul de lungă, vreo 27 de kilometri, dar eu n-am zis să-i fac pe toți odată… Să fie și cinci la început și tot ar fi ceva. Noi vrem, ne dorim, facem proiecte și așteptăm sursa de finanțare.
– Și, totuși, lucrul acesta nu ar crea probleme în ceea ce reprezintă lucrările pentru canalizare?
– Nu! Pentru că asfaltul de pe strada respectivă permite să se facă și rețeaua de canalizare fără probleme. Mai exact, canalizarea se va realiza pe o singură parte, va fi o traversare și sigur că, cel mai probabil, va fi și o extindere ulterioară.
– Care sunt așteptările celor ce se ocupă cu cultura mare, din perspectiva recoltei pentru anul 2018?
– În acest moment, grâul e foarte bun. Câmpul arată bine, iar așteptările sunt mari. Pe de altă parte, rapița, din cauza precipitațiilor slabe întâmpină ceva probleme în zona noastră. Vom vedea ce va mai fi, dar noi sperăm să fie bine!
– Ce puteți face pentru ceea ce înseamnă crearea de locuri de muncă pentru comuna Tufeni?
– Vorbim de o problemă care persistă de foarte multă vreme la nivel național. La noi există o fermă a unor francezi – Eurospațial, sunt locuri de muncă acolo, mai sunt oameni care lucrează și la cablaje, pe la Pitești, iar lor li se adaugă societățile agricole din zonă care le rândul lor oferă locuri de muncă. În plus, mai avem pe cineva care urmează să deschidă și o croitorie și ne dorim să mai găsim și altceva. Personal, dacă aș avea teren în cadrul Primăriei Tufeni, i l-aș da unei persoane cu titlu gratuit, pe o perioadă de 30 de ani, iar dacă are de gând să facă ceva, să bage minim 50 de locuri de muncă! Și uite așa am reuși ca să atragem investitori. Din păcate, resursele de astăzi ale autorității publice locale sunt limitate.
– În încheiere, domnule primar, care este atmosfera din cadrul Consiliului Local Tufeni? Există înțelegere?
– E liniște, ne înțelegem, dar uneori mai sunt și divergențe în cadrul unor ședințe, ceea ce este și firesc, pentru că nimeni nu poate deține întotdeauna soluția perfectă. Una peste alta, important este să iasă ceva benefic și constructiv în urma discuțiilor purtate…
Istoria unui conac de poveste
Din iniţiativa primarului Eugen Şotae, Primăria Tufeni îşi mută sediul, la 17 mai 2013, în conacul Simu.
Povestea începe cu mult înainte de 1900, când, pe moșia Simu din Tufeni, mare de 3.500 de hectare, înconjunjară de o moară, hambare şi multă iarbă, stătea mândră „Casa Mare” a boierului Iraclie Dumba. Conacul îţi ieşea în ochi de la distanţă prin frumuseţe şi prin stilul arhitectural împrumutat de la conacul scriitorului Lev Tolstoi. Cu timpul, noul proprietar al conacului este Anastase Simu, care se însoară cu Elena Dumba. Răsplătindu-i pe ţăranii din Tufeni, care au participat la Primul Război Mondial, pentru eroismul de care au dat dovadă, Anastase le dă, în mod egal, tuturor, parte importantă din moşia sa.
Anastase Simu mai avea un frate mai mic, Vladimir, inginer de drumuri și poduri şi fusese mâna dreaptă lui Anghel Saligny – verişor cu fraţii Simu, când s-a construit Podul de la Cernavodă. Filantropul Anastase, din bani proprii, ridică, în Bucureşti, la 1910, 
„Muzeul Simu”, o clădire mai frumoasă decât orice diamant, o adevărată bijuterie arhitectonică, proiect inspirat de templul grec Erechtheion. Muzeul cuprindea peste 1200 de piese expuse în cinci săli. La 1927, Simu donează operele strânse în timp statului. Revista „Boabe de grâu” desemnează muzeul o adevărată instituţie de cultură, de sine stătătoare. Statul, comunist de această dată, la 1960, îi pune gând rău clădirii şi începe demersurile de demolare. La 1964, nu se mai găsea decât o parte din temelia solidă, acoperită de blocul ONT (Oficiul Național de Turism), unde apăruse celebrul magazin Eva, peste drum de blocul Patria, şi de Hotelul Ambasador, pe Magheru. Operele de artă au fost redistribuite unor muzee din provincie şi la Muzeul de Istorie a României.
La scurt timp după moartea sa, în anul 1935, lacul cu izvor a secat, însă după inaugurarea noii primării, a fost readus la viaţă.
În anii ’60, Vladimir decide să se retragă la moşia de la Tufeni, unde mergea descult prin iarba plină de rouă, renunţase la carne şi, din banii lui, a construit o moară, o fabrică de ulei, ateliere mecanice şi o cantină pentru muncitori. Şi-a dedicat viaţa muncind epntru alţii, aşa cum a rămas incripţionat pe cruncea mormântului său de la Tufeni, din curtea Bisericii de lâgă fosta moşie a fraţilor Simu.
