«Am muncit mult şi am avut încredere în forţele mele, m-am implicat şi am simţit că oamenii îmi sunt aproape»

Interviu cu RADU ŞURLAN, omul de bine de la Osica de Sus

     Alegerile locale din toamna anului trecut l-au aşezat pe candidatul Cezar Filip în funcţia de primar al comunei. Câştigătorul moral al acestei competiţii a fost,însă, tânărul Radu Şurlan… Venit aproape de nicăieri, cu puţin timp înaintea declanşării campaniei electorale, Radu Şurlan le-a arătat osicenilor că poate fi şi o altfel de administraţie locală: una bazată pe respect, comunicare şi eficienţă.

La numărătoarea voturilor n-a fost să fie, dar astăzi, cu toate că mai e ceva vreme până la viitoarea competiţie electorală, tânărul Radu Şurlan se identifică drept omul alternativă. La sistem, la mecanismul blocat în proiect, prin care uneia dintre cele mai mari aşezări rurale din judeţul Olt i se interzice accesul la o dezvoltare comunitară în interesul cetăţenilor.

Despre ce a fost atunci, despre Osica de azi, privind cu încredere spre cea de mâine, în cele care urmează, reporterul de serviciu a transformat un dialog deschis într-un interviu. De citit, rând cu rând, nu numai de osiceni, dar şi de cei unde, doar prin schimbare, se poate face ordine! Regăsiţi, în interiorul interviului, un personaj căruia i-am ocolit numele din buletin, cel care, la un moment dat cedează presiunilor, schimbă tabăra şi influenţează viitorul. Dar, mai multe, în cele ce urmează…

– În urmă cu peste 70 de ani, Stalin spunea: „Alegerile sunt câştigate, nu de voinţa alegătorilor, ci de cei care numeră voturile”. Ce a fost la Osica de Sus în septembrie 2020?
– Cunosc şi eu această teorie şi după rezultatul final al alegerilor locale de anul trecut, vă pot spune că, în cele din urmă, în comuna noastră ele au fost câştigate de cei care au numărat acele voturi. Ca o completare, aş mai putea să adaug faptul că înainte de această întâmplare, mulţi au încercat să mă facă atent în legătură cu secţiile, cu oamenii, cu numărătoarea şi altele de genul. Fiind un om cinstit, crescut şi educat cu mult bun-simţ, nu am crezut că se pot întâmpla astfel de lucruri şi am intrat în competiţie cu gândul că este mult mai simplu: omul mă vrea sau nu mă vrea. La final se trage linie, se adună, ne strângem mâna şi mergem mai departe. Ulterior, mi-am dat seama că atunci când eşti la baraj, iar distanţa dintre candidaţi e foarte mică, se pune în practică teoria invocată mai sus, în întrebarea dumneavoastră. Aşadar, dacă diferenţa ar fi mai mare, iar voinţa oamenilor ar fi majoritar într-un anume sens, nimic nu mai poate schimba un rezultat. Pe principiul: „Nu pot ei fura, cât putem noi vota!” La Osica, însă, competiţia a fost strânsă, iar diferenţa foarte mică…

– Este o surpriză pentru dumneavoastră faptul că aţi putut învinge contracandidatul PSD-ului în zona rezidenţială a comunei, acolo unde satul Osica e altceva decât Tomeni şi Greci?
– Nu pot spune că a fost o surpriză. Am muncit mult şi am avut încredere în forţele mele, m-am implicat şi am simţit că oamenii îmi sunt aproape. Dacă intram în competiţie cu gândul doar de a face o surpriză, atunci nu cred că aş fi candidat. Întotdeauna, eu mi-am propus să merg doar la câştig! Aşadar, la Osica, nu, nu a fost o surpriză. În ceea ce priveşte satele Tomeni şi Greci, acolo, da, ştiam că va fi mult mai greu, iar lucrul acesta s-a şi văzut. Din păcate, la mine, Greciul a însemnat un singur om şi încă unul – ‘nea Ilie, un fost consilier pe timpul fostului primar Ion Ciocan, care în cele din urmă a dezertat. Asta a fost o mutare câştigătoare pentru ei şi, din păcate, nu am avut ce face. Dar, a trecut, ne regrupăm şi mergem mai departe!

– Şi, totuşi, v-aţi întâlnit ulterior cu acest ‘nea Ilie? Ce spune, e mulţumit de alegerea făcută?
– Da, ne-am întâlnit, am discutat şi i-am spus că, prin alegerea făcută, a influenţat decisiv rezultatul alegerilor respective. Pune capul în jos, îl simt că-i pare rău, şi-mi spune că data viitoare va fi de partea mea. Păi, ‘nea Ilie, acum era momentul, pentru că timpul trece şi noi batem pasul pe loc, în timp ce alţii dau înainte! Ba, mai mult chiar, până data viitoare mai sunt trei ani şi multe se pot întâmpla! Nu vreau să mai adaug pe tema asta, cunosc destul de bine situaţia, ştiu cum l-au tras de partea lor, ce-a fost a fost şi mergem înainte!

– Trec des prin zonă şi stau de vorbă cu cetăţenii din comună la care ţineţi atât de mult. De un an încoace, acolo nu s-a mişcat aproape nimic până în clipa de faţă.
– Da, domnule Dorobanţu, aveţi dreptate…! Aproape nimic! Şi mai rău este că şi puţinul acela care se face se face fără niciun fel de viziune. Nu există un plan, nu există echilibru între funcţionalitate şi estetică. Adică, dacă tot construim ceva, să facem în aşa fel încât să fie şi util, dar să arate şi frumos. Spre exemplu, nu-mi plac dezordinea şi degringolada. Nu-mi place cum se fac şanţurile, cum se asfaltează haotic şi, mai nou, cum se amplasează nişte staţii de autobuz, peste un şanţ, din tablă veche, fără bancă şi fără zonă de acces. Şi după toate astea, vorbim de dezvoltare? Păi, care dezvoltare?

– Nu cumva acest mod zeflemitor de a investi, e modul prin care sunt văzuţi oamenii din comuna Oscia de Sus de către cel care le este primar astăzi?
– Categoric, da! Ăsta e nivelul domniei-sale, este nivelul viziunii sale faţă de oameni şi faţă de comuna Osica de Sus. Merg des prin ţară, trec prin atâtea comune şi văd de fiecare dată lucruri noi, pe care aici încă nu le întâlnesc. Vreau o schimbare adevărată, avem nevoie de dinamism, de viziune, de mentalitate şi lucrurile vor căpăta sensul dorit. Lumea s-a mai schimbat şi nu mai poate fi păcălită la nesfârşit cu un gard reparat sau zugrăvit, ori prin turnarea unui strat fin de asfalt.

– Mergeţi des printre oamenii din satele comunei. Ce spun cetăţenii astăzi, la un an de la alegerile din 27 septembrie 2020?
– Din ce în ce mai mulţi îmi sunt aproape şi îmi spun să nu renunţ, că mai e puţin şi mă susţin. Aşadar, ei îşi doresc să candidez din nou, crezând în mine şi în viziunea mea pentru comuna în care locuim…

– Luaţi în calcul să candidaţi din nou, pentru funcţia de primar, în vara anului 2024?
– Vă spun sincer că n-am făcut un scop în viaţă în a fi primar. Eu am meseria mea care îmi place foarte mult şi pe care consider că mi-am făcut-o întotdeauna foarte bine, cu profesionalism şi respect faţă de oameni. Am o afacere pe care nu o fac din bani publici, sunt antreprenor din tată-n fiu şi mă mândresc cu lucrul ăsta. Revenind la sensul întrebării dumneavoastră, da, iau în calcul să candidez pentru că am ambiţia să transform în bine comuna noastră. Osica de Sus poate fi cu totul altceva, acel ceva la care unii astăzi nici nu visează…

– Care ar fi fost punctele principale prin care aţi fi putut să faceţi din comuna dumneavoastră un loc care să fie altfel?
– Totul porneşte de la mentalitatea fiecărui om. Lucrul acesta e cel mai important în zilele de azi şi trebuie să înţelegem asta. Spre exemplu, betonăm drumuri, canalizări, săli de sport, renovăm şcoli… dar pentru cine, dacă oamenii nu mai vor să stea la sat? Pentru cine şcoli cu săli de sport sau grădiniţe, dacă nu suntm în stare să ne păstrăm fii comunei acasă? Iar pentru asta trebuie să facem ceva, noi, cei care suntem aleşi în fruntea acestor comunităţi. Să vorbim cu ei, să le aflăm şi rezolvăm problemele, să le oferim condiţiile de care au nevoie. Vedeţi, eu am rămas să investesc aici, cu toate că la fel de bine aş fi putut s-o fac în Slatina sau la Caracal. Dar, nu, am ales Osica de Sus, pentru că am simţit ceva aparte pentru această zonă şi pentru că este şi bine poziţionată din punct de vedere strategic, pe drum naţional, cu gară şi alte avantaje.

– Găsiţi vreun primar prin ţară de care să vă placă prin tot ceea ce face?
– Da! Primarul Gheorghe Damian, din Ciugud, de care sunt sigur că foarte mulţi au auzit. Ar mai fi fostul primar din Dudeştii Noi – Alin Nica, cel care a azi este preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, oameni cu o mentalitate occidentală, la care am văzut multă ambiţie şi dorinţa de a face din ce în ce mai mult, atât util, cât şi estetic. Iar dacă la toate astea mai adăugăm şi menţinerea unei relaţii permanente cu cetăţenii, să ascultăm şi sfaturile lor, atunci avem reţeta ideală pentru succesul garantat. Comunicarea a fost şi va rămâne întotdeauna foarte importantă, atât într-o familie, cât şi într-o afacere sau o administraţie. Vreau comunicare între primar şi angajaţi, între primar şi cetăţeni, între oameni cu oameni.

– Referitor la comunicare, cum se face că autoritatea locală din Osica se comportă discreţionar cu oamenii din comună pe care îi plimbă de multe ori dintr-un anume loc într-altul?
– Pentru că, din păcate, aşa s-au învăţat. Este comoditate multă, timpul trece, leafa merge, iar oamenii s-au cam obişnuit aşa. Mulţi nu ştiu că se poate şi altfel, că poate fi mult mai uşor, cu mult mai mult respect. Spre exemplu, într-o bancă, angajaţii au o anumită ţinută, sunt atenţi la modul în care comunică, ori într-o primărie de ţară, lucrul acesta lipseşte în foarte multe cazuri. Aici primarul ar trebui să intervină, să le explice din start că job-ul lor este în slujba cetăţeanului, să schimbe acea mentalitate de care vă aminteam ceva mai sus.

– Păi, la Osica de Sus, cred că aveţi singurul primar din Olt care vine în papuci la treabă…
– Mă provocaţi, dar nu aş vrea să comentez şi nici nu mă interesează dacă sunt papuci de cauciuc sau piele întoarsă… Până la urmă, asta contează mai puţin, dar ce contează cu adevărat e faptul că la Osica de Sus cred că avem singurul primar care nu a văzut Bucureştiul de când este în funcţie. Asta doare, pentru că n-a umblat pentru comună, iar asta chiar este o problemă.

– Şi dacă ar spune că n-a fost el, dar că i-a pus pe alţii să se ducă, atunci ce ar mai fi de zis?
– Păi, care alţii? Cu viceprimarul n-are nicio relaţie şi vă asigur că nici cu ceilalţi nu se întâmplă altfel. Domnule Dorobanţu, dacă vreţi să vedeţi cât de gospodar e un primar, mergeţi să aruncaţi o privire la el acasă! În cazul nostru, dacă treceţi pe la poarta primarului din Osica de Sus, veţi observa că în permanenţă are buruienile la poartă şi lângă ele un gard dezastruos, pe care n-a dat măcar cu var… Păi, dacă zi de zi el poate să iasă din curte fără să-l deranjeze acele buruieni, despre ce mai vorbim? Cum pot gestiona o administraţie locală astfel de oameni dacă nu-şi fac ordine în propria-i gospodărie? Ca să nu mai spun că sunt locuri părăsite, în care buruienile sunt foarte mari, unde s-au strâns gunoaie, peturi şi nimeni nu a mişcat un deget. Trec în fiecare zi poate pe lângă ele şi nici nu le observă.

– Aveţi unul dintre cele mai mari târguri comunale din ţară. Şi, totuşi, el nu e exploatat aşa cum trebuie… De ce?
– Aşa este, avem un târg mare, care astăzi arată rău, dar care, într-o bună-zi, ar putea să arate cu mult mai bine. Am văzut cu toţii cât de greu se face accesul în târg, ştim ce mizerie era până mai acum câteva luni când au mai asfaltat câteva străduţe din zonă, dar mai ştim şi că locaţia respectivă poate fi cu totul şi cu totul altceva dacă lucrul acesta într-adevăr se vrea. E păcat pentru că este un târg cu renume, e cartea de vizită a comunei Osica, în care vin foarte mulţi oameni, care ar merita, cu siguranţă, mai mult respect. În decursul anilor, multe se puteau face, nimic nu s-a făcut, şi asta în ciuda faptului că în fiecare duminică, atunci când este zi de târg, toată comuna merge bine. Merg bine şi farmaciile, merg foarte bine şi cafenelele, merg bine chiar şi cei care mai vând pe marginea şoselei un kilogram de mere sau două, trei gutui. Este o zi pe săptămână, sunt patru zile pe lună, iar lucrul ăsta contează mult, prin comparaţie cu alţii care nu au acest noroc. Dar noi nu ştim să profităm, iar „noi” înseamnă cei care administrează astăzi comuna Osica de Sus. Oare, cum ar fi dacă am face acolo nişte spaţii frumos amenajate, cu tarabe, scăunele, becuri, prize, robinete cu apă, pentru oamenii care vin cu noaptea în cap ca să-şi aşeze marfa? Cum ar fi dacă le-am pune toate astea la dispoziţie contra unor sume modice care, adunate, ar aduce un profit localităţii noastre?

– Vă reproşaţi ceva ce n-aţi făcut în perioada campaniei electorale şi poate că ar fi adus un plus de voturi?
– Eu am muncit foarte mult în campanie şi am dat tot ce am putut, cu gândul la victorie. Dacă mi-aş reproşa ceva, ar fi că poate n-am plecat puţin mai devreme prin sat, să le prezint oamenilor intenţiile mele, să afle ce viziune am şi ce-mi doresc să fac. Bun, oamenii îmi cunosc familia, dar mulţi şi-au dorit să mă cunoască pe mine, omul cu faptele şi intenţiile mele, ori comuna fiind foarte mare, cred că am plecat puţin cam târziu la pas. Spre exemplu, raportat la numărul de voturi obţinute, sunt sincer şi vă spun că nu cred că am reuşit să interacţionez cu atâtea persoane câte voturi mi s-au acordat. Lucrul acesta mă onorează şi le mulţumesc tuturor pentru încredere.

– Ce compromisuri ar fi dispus să facă Radu Şurlan pentru a-şi atinge obiectivele?
– Nu am făcut şi nici nu vreau să fac vreun compromis, dacă lucrul acesta ar afecta pe cineva într-un anume fel, cu toate că în politică se practică, în decursul timpului s-a demonstrat că poate fi un avantaj pentru atingerea obiectivelor…

– Consiliul Local Osica de Sus, înfiinţat din octombrie 2021, e ceea ce trebuie? Îşi fac cei de acolo datoria?
– Haideţi să ve explic ceva: la noi, în consiliul local, se citeşte ordinea de zi şi se ridică mână. Atât şi nimic altceva. Dacă vrei să intri în discuţii mai avansate, nu se poate, noi nu ştim, ei ştiu mai bine şi nu există altă variantă.

– Aţi lua pe cineva anume, din cei care sunt acum la conducerea Primăriei din Osica de Sus, în echipa dumneavoastră?
– Din conducerea primăriei, nu cred! Avem nevoie de suflu nou, de oameni cu determinare, cu multă ambiţie, dinamici, cu viziune, care sunt gata să muncească zi după zi în folosul cetăţenilor şi al comunei lor… Iar tocmai asta nu văd la actuala conducere!

– Credeţi că Cezar Filip va mai candida pentru un nou mandat?
– Nu ştiu, decizia îi aparţine şi nici nu mă interesează lucrul ăsta. Contează mai puţin acest aspect în clipa de faţă. Ce mă interesează este să văd comuna că se dezvoltă, că merge pe drumul care trebuie, că oamenii o duc din ce în ce mai bine. Restul, chiar nu mai are rost să comentăm!