Astăzi, 31 mai 2020, se împlinesc 95 de ani de la acea ultimă zi a ultimei luni de primăvară a anului 1925, când Regina Maria participa la dezvelirea monumentului în memoria eroinei de la Jiu.
Ecaterina Teodoroiu (născută Cătălina Vasile Toderoiu) a venit pe lume la 14 ianuarie 1894, în satul Vădeni, jud. Gorj (în prezent, cartier al municipiului Tg. Jiu) şi a plecat eroic, pe câmpul de luptă de la Muncelu, în noaptea de 22 spre 23 august 1917.
Monumentul sublocotenentului onorific Ecaterina Teodoroiu este primul din ţară dedicat eroinei „din iniţiativa vechilor săi camarazi din Regimentul 43/59 Infanterie din Slatina (…)” (Revista „Memoria Oltului şi Romanaţilor, anul V, nr. 10 (56), octombrie 2016).
În 1920, sub înaltul patronaj al Reginei Maria, se constituie un comitet de iniţiativă, cu sediul la Craiova.
Pentru executarea sa este ales sculptorul Dumitru Măţăoanu (care se semna Dimitrie Măţăuanu – născut la 16 aprilie 1888, în satul Măţău din Câmpulung-Muscel, Argeş, decedat la 1 iulie 1929, Bucureşi). Din prea multă oboseală, multă muncă, comenzi cărora nu le mai făcea faţă şi stres acumulat, Dumitru Măţăoanu se sinucide la 1 iulie 1929, în timp ce lucra la schiţele unui monument pentru eroii Războiului pentru Reîntregire. Este înmormântat în Bucureşti, la Cimitirul Sf. Vineri.
La Slatina, ziua dezvelirii monumentului a fost un moment de mare sărbătoare, conform dosarului 63/1925 de la Direcţia Judeţeană Olt a Arhivelor Naţionale. Regina Maria era aşteptată, la staţia de tren, la ora 9.00, ca la ora 9:30 să ajungă la ceremonia religioasă de la monument. Regina a stat la „Tribuna publică”, acolo unde se intra doar cu bilet de intrare, dat de Prefectura Olt. Se pare că mama eroinei nu avusese acel bilet… din moment ce ea nu a fost invitată în tribuna oficialilor. Tatăl Ecaterinei nu a venit la dezvelire, fiind supărat că numele fiicei sale fusese schimbat din Toderiu în Teodoroiu.
Regina merge, la 10:30 la Palatul Administrativ, azi Muzeul Judeţean Olt, acolo unde „i se va servi o gustare”. La ora 10:45, Regina ieşea din Palatul Administrativ, în timp ce prefectul Vasile Alimăneşteanu o ţinea de un braţ, lucru destul de rar, deoarece protocolul regal nu permitea ca Regina să fie atinsă. La ora 11:00, Regina părăsea Slatina. La eveniment, femeile trebuiau să poarte costum popular sau rochii negre, iar bărbaţii frac, cu decoraţii unde era cazul.
Primăria Slatina s-a împrumutat de la Ministerul Lucrărilor Publice, pentru ca tot evenimentul să fie impecabil, să se paveze străzile, să se realizeze împrejmuirea monumentului. De o parte din lucrări s-a ocupat meşterul pietrar Giovani Bianchi, care a şi săpat peste 500 de litere în soclul monumentului. După inaugurare au fost montate două tunuri, care au dispărut în perioada comunistă. Costul total a fost de 103.236 lei. Monumentul se compune dintr-un piedestal din beton, în trei trepte, realizat în
stil baroc, având colțurile sub forma unor coloane andosate. Statuia, realizată în anul 1923, este din bronz şi o întruchipează în stare dinamică, avântată şi încurajatoare. Eroina are arma în cumpănire, iar în mâna dreaptă ţine ridicată o cască militară. Pe soclu întâlnim elemente precum: un drapel de luptă, frunze de stejar și o cască militară, încadrate de frunze de laur, stemele provinciilor istorice românești reunite, în 1918, cu Țara. Pe celelalte trei feţe se regăsesc numele eroilor căzuţi pe front.
Monumentul a fost amplasat pe scuarul de la intersecția străzilor Solomon (actuală Ionașcu), București (actuală George Poboran), Abatorului și Aleea Oltului. Azi, acolo este un hotel. Ansamblul monumental a fost mutat, în locaţia actuală de pe bulevardul Constantin Brâncoveanu – între Podul Olt şi staţia PECO, în luna mai a anului 1981.
