Ioana Andreea Dogeanu: «Pro România trebuie privit ca un partid social-liberal, orientat spre progres, o alternativă pentru România la ceea ce înseamnă stânga de pe o axă ideologică»

Interviu cu IOANA ANDREEA DOGEANU, președintele Organizației de Tineret Pro România Slatina

        Într-o societate aflată într-o criză de moralitate și de lideri, este nevoie de… Oameni! De semeni de-ai noștri, capabili să susțină până la capăt o idee, un principiu, un țel pentru comunitate, în dauna avantajului pentru sine.
Cădem încet de pe hartă. E o rană din care se prelinge speranța în vremuri, nu neapărat mai bune, dar mai normale. Față de starea generală de neputință, de lipsa identității grupurilor umane sau a valorilor promovate, se află câțiva oameni, ca niște excepții. Unul dintre ei, priten necondiționat al Ziarului de Olt, este tânăra Ioana Andreea Dogeanu. Știe principii, știe despre stânga și despre dreapta. Are o capacitate de sinteză și o spontaneitate rar întâlnite, dar și o dorință imensă de a se implica în proiecte publice.
Astăzi, o regăsim pe tânăra Ioana Andreea Dogeanu implicată în proiectul politic numit Pro România. Acolo unde este președinte al Organizației de Tineret Slatina.
Despre acest proiect politic, și nu numai, un interviu aparte, exuberant pe alocuri…

– Din izvorul nesecat al ciumei roșii își trag rădăcinile și Liviu Dragnea și Victor Ponta. Cu ce e mai bun ultimul?
– Pentru problematica ridicată de dumneavoastră, foarte potrivită mi se pare afirmația lui Confucius, care spunea că: „Natura ne aseamănă. Educația ne deosebește!” Și de aici putem reține fiecare ceea ce este de reținut. Diferențe considerabile putem vedea la doi frați care au aceeași mamă, dar între un membru și un fost membru PSD, am ales să folosesc noțiunea de „membru” și m-am ferit de cea de „lider”, pentru că am ceva reticențe în ceea ce-l privește pe primul. Chiar și noi, tinerii, ne putem afla în aceeași formațiune politică și putem să nu fim de acord cu acțiunile unuia dintre noi, dar felul în care evoluăm, suntem educați sau ne autoeducăm învățând din propriile greșeli își spun cuvântul într-o astfel de situație.

– Dați vreo garanție, voi, cei de la Pro România, că nu sunteți un PSD mai mic?
– În politică nu există garanții, iar cine spune că oferă o garanție pentru faptele sau acțiunile sale nu este om politic și să fiți sigur că va fi primul care nu-și va respecta platforma-program. Uitați-vă la realitatea de astăzi. Câte „garanții”, extinse chiar, nu au primit votanții PSD și chiar membrii acestui partid? Pro România trebuie privit ca un partid social-liberal, orientat spre progres, o alternativă pentru România la ceea ce înseamnă stânga de pe o axă ideologică. Nu știu cât de bine-venite sunt comparațiile cu alte partide politice din România de la ora actuală, pentru că o primă regulă pentru a realiza o comparație este să compari ceea ce este comparabil, iar deocamdată Pro România, un suflu nou pe scena politică românească, este singurul partid cu o organigramă atipică, care pune accentul pe potențialul uman și pe individualitate și practic, nu doar la nivel declarativ!

– Vreau un singur argument prin care mai merită să votezi în 2019 stânga, fie ea Pro România?
– Cred că ar trebui să votam ceea ce înțelegem! Să ne uităm puțin în urmă și să evaluăm situația României până în prezent. Să vedem cine a avut și cine nu a avut putere de decizie până acum și mai ales de ce unii au avut, iar alții nu. Iar mai apoi să spunem precum Caesar când a pornit războiul civil împotriva generalului Pompei: „Alea iacta est!” în timp ce punem ștampila de vot pe cel/cei cărora ar trebui să le dăm o șansă să demonstreze ce reprezintă cu adevărat o viziune europeană de stânga.

– Fiecare partid își propune să vină în locul celor care sunt la putere. Pe cine vezi președinte de Consiliu Județean, din partea Pro România la Olt? Dar primar din partea aceluiași partid?
– La Consiliul Județean văd președinte un bărbat, oricât de mult cred în principiul egalității de gen din politică, cred că ar trebui să le permitem noi, femeile, bărbaților să fie bărbați! Este o funcție care necesită o „mână forte” și ceva mai mult… tupeu! Există cu siguranță și femei care ar putea face față provocărilor ridicate de o astfel de funcție cheie pentru un județ, însă grația, eleganța și empatia, apanaje ale feminității, mă fac să văd potrivită în funcția de primar al Slatinei, o femeie, e nevoie de puțina culoare în administrația publică locală, mai ales la fruntea acesteia, după o lungă perioadă ternă creionată-n gri.

– Într-un ipotetic tur 2, între Liviu Dragnea și Klaus Iohannis, pe cine susține Ioana Dogeanu?
– Nu cred că vreți să avem un nou episod de „vot negativ”! Pot totuși, în lipsa unei alte alternative, să îi prefer pe amândoi în același timp. Unul dintre ei a demonstrat deja într-un mandat de președinție câte acțiuni poate face din această postură sau mai bine zis câte inacțiuni poate face pentru România. Celălalt, nu știu dacă prin decret prezidențial se poate muta Administrația Prezidențială de la Cotroceni la Jilava ori Rahova, mă gândesc că pentru personalul angajat nu va fi foarte comod, dar suntem în România și trebuie să ne adaptăm, nu?!

– Cât rău face mișcării feministe din România prezența Vioricăi Dăncilă în fruntea Guvernului?
– Mișcarea feministă din România nu are drept adepți doar persoane de gen feminin, ci și persoane de gen masculin ori persoane asociate cu comunitatea LGBTQ (lesbian gay bisexual transgendered questioning). Prin urmare feminismul promovează egalitatea de șanse între persoane indiferent de gen, rasă, statut social, tratament echitabil în ceea ce privește piața muncii și remunerația, incluziunea socială, discriminarea pozitivă, drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Un/ o feministă nu o sa promoveze lipsa culturii, ignoranța, pregătirea precară doar pe criteriul legat de gen, și anume că o persoană este de gen feminin. Curentul feminist este unul sănătos care înțelege că într-o discuție despre genuri nu există „unul mai superior decât altul”. Din punctul meu de vedere, competența și profesionalismul trebuie să rămână criteriile valabile după care putem să ierarhizăm și să emitem judecăți de valoare.

– Partidele, o structură clientelară. Toată lumea e de acord cu asta… Tu ce ai de zis?
– Eu spun că partidele sunt esența unei societăți democratice adevărate. Fără pluripartitism nu am mai vorbi de concurență, viziuni diferite, de stânga, dreapta ori centru sau despre ideologii, atât cât se poate vorbi astăzi despre acestea. Se poate vorbi! Important de reținut căci dacă am fi avut un partid unic, cu siguranță astăzi nu aș fi putut spune aceste lucruri într-un interviu acordat publicației dumneavoastră. Despre „clientelă” și „clienții politici”, vorbea până și Max Weber în secolul al XΙX-lea, în legătură cu tipologia „boss-ului american” echivalentul „baronului local” din contingent, deci parcă nu am inventat noi, cei de acum, „apa caldă”… O parte din istorie a fost scrisă, de aceea este important ca cei care-și doresc să se implice politic, mai ales tinerii, să o cunoască pentru a învăța din greșelile trecutului și a ști în permanență la ce să ne raportăm.

– Ai un orizont de așteptare pentru o zi în care ar trebui să ai decolteu și fustă scurtă pentru a mai urca o treaptă?
– Niciodată nu m-am bazat pe calitățile fizice ori aspectul de ordin estetic și nici nu am încurajat acordarea unor „premii” pe astfel de criterii. Orizontul meu de așteptare e în strânsă legătură cu pregătirea mea din punct de vedere profesional și cu modul în care mă dezvolt din punct de vedere moral, pentru că este important să acumulăm în timp maturitate în gândire și în acțiuni, în modul în care relaționăm cu oamenii sau în modul în care ne prezentăm în fața acestora. Decența și respectul față de propria persoană ar trebui să constituie pietrele de temelie pentru fiecare dintre noi atunci când pornim în viață. Superioritatea unui om nu ar trebui pusă pe seama înfățișării fizice, a familiei în care se naște ori a potențialului financiar moștenit, toate acestea dacă le avem nu ni se datorează, de multe ori nu avem niciun merit în acest sens, ceea ce va fi mereu relevant reprezintă ceea suntem și ceea ce putem face noi prin forțe proprii!

– Oltul a căzut de pe hartă. Cine ar fi următorul lider de nivel central după Darius Vâlcov, Paul Stănescu?
– Nu mă pot pronunța în speța de față! Iarăși vă spun, să comparăm ceea ce poate fi comparabil. Paul Stănescu este… o discuție, Darius Vâlcov este o cu totul și cu totul altă discuție, mult mai laborioasă și cu asta am spus tot! Deocamdată niciunul nu se află în Pro România pentru a-mi aroga dreptul de a discuta mai pe larg cu privire la cei doi subiecți.

– Dacă într-o zi o să-ți bată la poartă o delegație de oameni cinstiți din Potcoava, ca să te pună să candidezi la funcția de primar al orașului împotriva lui Manuel Enăchioaia, ce le-ai răspunde?
– De-a lungul timpului am învățat să îmi dau seama de ceea ce vreau pentru a ști ce așteptări să am pe viitor de la mine însămi și ceea ce îmi doresc profesional, dar mai ales ceea ce nu-mi doresc. Scenariul propus de dumneavoastră sigur nu mă are pe mine în ipostaza de personaj principal (râde). Cu siguranță nu îmi doresc funcția de primar al orașului Potcoava, iar cu domnul primar Manuel Enăchioaia am colaborat foarte bine în campania de la alegerile locale din anul 2016, unde am făcut parte din staff-ul său de campanie.