Interviu cu IOANA ANDREEA DOGEANU, absolventă a Facultății de Științe Politice – SNSPA București, membru PES Activists România
IOANA ANDREEA DOGEANU rămâne același prieten fidel al Ziarului de Olt. O tânără educată, citită, rafinată, luptătoare, dar delicată în același timp. Un profil al omului de care avem nevoie, dacă facem parte dintre cei încrezători în România mai bună. Una pe care să ne-o facem noi și să nu o așteptăm de la alții… Capacitatea sa de a înțelege oameni și fenomene sociale depășește media așteptărilor. Știe că perfecțiunea este o chestiune relativă, iar defectele oamenilor se pot transforma foarte ușor în calități, și invers. Un interviu bun de citit! Cu întrebări deloc comode. Cu răspunsuri pe măsură…
– Ce crezi că îi lipsește României în anul Centenarului?
– N-aș vrea să aduc în prim-plan carențele pe care țara noastră le are, pentru că majoritatea oamenilor o fac, așa că aș dori să repliez puțin. Noi ca popor avem „darul” de a ne canaliza atenția pe lucruri care ne lipsesc și uităm de foarte multe ori să ne bucurăm, să prețuim și să apreciem ceea ce avem. Din păcate, României, dacă ar fi să privim în profunzime, îi lipsește BUNUL SIMȚ, iar în momentul de față traversăm o criză a bunului simț care se extinde cu velocitate atât orizontal, cât și pe verticală la nivelul societății.
– Pe vremuri, cine făcea o facultate, era apreciat și respectat. Astăzi.. nu crezi că sunt prea mulți studenți, dar prea puțini capabili să profeseze în domeniul în care tocmai s-au pregătit?
– Nu faptul că există resursă umană care manifestă un interes mai crescut pentru un anumit domeniu reprezintă o problemă, nici măcar numărul mare al absolvenților, ci calitatea educației. Din nefericire, din punct de vedere al sistemului educațional, nu pot spune că România se poate lăuda în acest sens, încă sunt domenii în care se cer îmbunătățiri atât de formă, cât și de fond. Poate de aceea mulți își permit să facă o facultate, pentru că este oarecum „la îndemână” în ceea ce privește cerințele, dar și costurile traduse în eforturi pecuniare, cât și intelectuale.
«Sunt o persoană activă, dar pe de altă parte „tânjesc” după stabilitate, echilibru și liniște, lucruri pe care eu le identific cu ideea de familie, de cămin, un loc în care simțim că aparținem»
– Unde te vedeai acum zece ani și unde te vezi astăzi, în următorii zece ani?
– În urmă cu zece ani mă vedeam studentă în anul ΙV la Facultatea de Drept, pregătindu-mă pentru obținerea diplomei de licență și pentru profesia de procuror criminalist. Între timp însă lucrurile au evoluat altfel, iar alegerile pe care le-am făcut m-au purtat spre o altă destinație, cea a politicii, absolvind Facultatea de Științe Politice – o facultate pe care am privit-o mai întâi de toate ca pe o pasiune pe care am sperat tot timpul că o voi materializa într-o ocupație. Astăzi mă pregătesc pentru un master în Managementul Afacerilor Publice și vreau să îmi încep cariera în administația publică, cred că este un exercițiu bun pentru planurile profesionale pe care le am în următorii ani. Peste zece ani mă văd tot în România, nu m-am gândit niciodată să-mi părăsesc țara definitiv, îmi place, o iubesc, nu știu dacă sunt demnă de a nutri sentimente patriotice, însă cred ca oricine rămâne aici și își asumă greutățile și obstacolele pentru un țel pe care și-l dorește să-l atingă în țara sa, e demn de încurajat. Sunt mulți patrioți în străinătate, care din păcate au trebuit să-și părăsească țara din diverse motive, mai cu seama cele economice, nu sunt de condamnat, ba dimpotrivă, trebuie să aibă toată admirația noastră. Dar România are nevoie de modele care să demonstreze că se poate și prin forțe proprii, că vremea nepotismelor și a favorismelor a apus!
Acest lucru pe plan profesional, iar pentru că îmi vin în minte vorbele mamei care-mi spunea acum ceva vreme că „la capătul oricărei cariere de succes se află o prăpastie dacă nu te îngrijești și de planul personal”, mă văd căsătorită și cu un copil, poate doi… Sunt o persoană activă, dar pe de altă parte „tânjesc” după stabilitate, echilibru și liniște, lucruri pe care eu le identific cu ideea de familie, de cămin, un loc în care simțim că aparținem. Căsătoria o văd ca pe o extensie a familiei pe care o avem fiecare, rezultând o familie mai mare, unită și revitalizată. Din punct de vedere literar, sper să am cel puțin două cărți scrise în zece ani.
– Poți să-i combați pe cei ce îl regretă pe Nicolae Ceaușescu?
– Da, în mod absolut! În primul rând, trebuie să fim conștienți de diferențele colosale între regimul totalitar și cel democratic. „Democraţia este un sistem politic prost, cel mai bun, însă, dintre cele pe care omenirea le-a inventat până acum” spunea unul dintre cei mai mare oameni politici ai lumii, Winston Churchill. Mulți poate îl regretă pe Ceaușescu, însă nu și regimul lui, crimele, arestările neîntemeiate și cozile interminabile cauzate de penuriile alimentare încă mai sunt vii în amintirea multora dintre aceia care au prins perioada dinainte de 1989, cenzura, exilul, propaganda, refuzurile sistematice de a le da voie unor cetățeni să călătorească peste hotare sunt și acestea elemente care alcătuiesc tabloul unei societăți gri pe care regimul s-a cimentat.
– Petre Țuțea spunea: «Am stat 13 ani în temniţă pentru un popor de idioţi» Cum comentezi? Ce crezi c-a vrut să spună marele filosof, eseist și jurnalist român?
– Petre Țuțea nu se află neapărat printre preferații mei, pot argumenta de ce, însă, cred că nu va mai rămâne timp și spațiu și pentru celelalte întrebări. Cu siguranță a fost una dintre marile personalități ale României și face parte dintre figurile marcante ale istoriei noastre, mai ales că provenea dintr-un cerc select de intelectuali printre care îi amintim pe: Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Constantin Noica etc. Însă inconsecvența sa pe plan politic concretizată prin trecerea bruscă de la stânga la dreapta mă face să fiu reticentă în a comenta afirmația sa. De admirat este că înainte de a-i jigni pe alții își adresează singur o jignire spunând că „tâmpit mai mare nu există”, mă gândesc că dacă ar mai fi pus o dată în același context poate ar avea o altă atitudine, ceea ce mă face să spun acest lucru este imprevizibilitatea pe care o avea în acțiuni.
– Găsești pe cineva căruia să îi acorzi distincția de cel mai respectat locuitor al județului Olt, după anul 1989, pentru merite deosebite?
– Depinde la ce domeniu facem referire. Județul Olt a dat mulți oameni de seamă acestei țări. Nu este de competența mea să acord onoruri și distincții, încă nu mă aflu într-o funcție publică în vârful județului care să-mi permită să am o astfel de atribuții, este treaba mass-mediei să aducă în atenția opiniei publice, dar și a autorităților să identifice lucrurile remarcante pe care locuitorii, ori cei care astăzi doar mai provin din județul Olt, le fac, după cum este treaba autorităților să ia atitudine și să-i felicite pe cei care reușesc să performeze într-un anumit domeniu de activitate.
«Schimbarea nu se face de azi pe mâine și nu se va face niciodată într-o democrație modernă de sus în jos, ci de jos în sus»
– Și dacă actuala clasă politică reprezintă întocmai așteptările poporului român?
– Reprezintă voința majorității care și-a exercitat dreptul de vot, prin urmare clasa politică de astăzi se bucură de legitimitate în fața poporului român. Nu știu care sunt așteptările poporului român, vorbind de cele comune, atlfel toți avem propriile așteptări mai pertinente sau mai puțin pertinente, însă nu apar nicăieri pe agenda publică. Românii ar trebui să se familiarizeze cu ideea că votul e cel mai bun instrument pentru a-și exercita voința, iar dacă se poate în timpul celor 5 sau 4 ani implicarea civică să facă parte de pe agenda personală a fiecăruia, schimbarea nu se face de azi pe mâine și nu se va face niciodată într-o democrație modernă de sus în jos, ci de jos în sus.
– Pentru spitalele metropolitane s-au făcut doar studii de fezabilitate. Catedrala Mântuirii Neamului e gata în iarna asta… Găsești vreo explicație?
– Suntem un popor creștin, nu ne trebuie studii sociologice să observăm cu ușurință, aruncând doar o simplă privire, faptul că majoritatea oamenilor când au o problemă merg la biserică, merg să se roage, așa am fost crescuți mulți dintre noi, să avem credință și frică de Dumnezeu. Credința nu se discută, indiferent de ce sorginte este aceasta, credința se practică. România este un stat laic, care acceptă pe teritoriul său manifestarea și chiar susține exprimarea liberă a oricărui cult religios. Nu putem condamna un popor pentru credința sa, însă pe cei care profită de pe urma vulnerabilităților și încearcă să-și atingă interesele personale și să aplice principiul „oportunității” în ceea ce privește investițiile publice în mod discreționar sub auspicul „bunei-credințe” îi detest profund.
– Crezi că există deosebiri între omul politic din urmă cu o sută de ani și cel din zilele noastre?
– Cu siguranță, trăim alte vremuri, tehnologia a evoluat în mod fulminant, societatea s-a transformat cum este și normal să se întâmple. Dacă acum o sută de ani de accesul pe scena politică se bucurau doar cei care proveneau din rândurile „burgheziei” ori care se identificau cu elita, acum accesul pe scena politică este mult mai larg. Bine, înainte era un avantaj pentru că elita asigura conducerea treburilor statale, prin urmare doar cei „știutori de carte” erau îndreptățiți să acceadă în funcții ori demnități publice, dar și gradul de analfabetism era mare. Un lucru bun pe care l-au făcut comuniștii a fost faptul că au scăzut semnificativ rata analfabetismului, dacă vreți să subliniez faptul că în orice rău există și o fărâmă de bine, dar în mod sigur nu anulează toate celelalte atrocități pe care le-a cauzat. Vorbind de tipologii ale politicienilor, pe lângă cele clasice despre care ne relata Weber în lucrarea „Politica, o vocație și o profesie” precum: „boss-ul american”, „liderul carismatic” ori „politicianul profesionist” care ar trebui să provină din rândul juriștilor, al literaților sau din rândul protipendadei, astăzi putem să mai adăugam tipologia „politicianului pe care-l scoți din sat, dar satul din el niciodată”, dar și tipologia „pretențiilor pe burta goală” (asta pentru a ne exprima într-o manieră mai non-academică).
– Cum ar suna mesajul unui tânăr pentru clasa politică, pentru toți aceia ce astăzi îl conduc!
– Mă voi inspira puțin de la un politician al zilelor noastre și o să le transmit următorul mesaj: Guvernați bine! (pentru români, nu pentru voi).
