Generalul(r) Constantin Lucescu: „A vrea Olt-Romanați nu înseamnă a vrea dezbinarea acestei țări! A vrea Olt-Romanați înseamnă împlinirea tradițiilor istorice ale României!”

Interviu cu generalul (r) CONSTANTIN LUCESCU, pledoarie pentru Olt-Romanați

          Constantin Lucescu are locul rezervat în manualul de istorie contemporană. Evenimentele din 1989 îl definesc ca pe unul dintre actorii principali ai acelor momente.
Constantin Lucescu e romanațean și oltean deopotrivă. Susține dreptatea prin esența vocației sale profesionale. Caută adevărul precum un magistrat, iar când reunește adevărul și dreptatea, definește într-un singur fel, raportându-se la necesitatea unei reparații de ordin moral, etic și istoric: Olt-Romanați. Un interviu de colecție, pe care editorul îl încadrează în zona excelenței. De citit, rând cu rând!

– Sunteți unul dintre oamenii care își doresc atât de mult redenumirea județului Olt în Olt-Romanați. De ce, domnule general?
– Înainte de toate, aș vrea să știți că eu am fost și am rămas un veșnic apărător al adevărului. De aceea, răspunsul meu este unul cât se poate de sincer, pentru că nu mai sunt la vârsta pasiunilor tinerești, la vârsta orgoliilor, a trufiei și a impunerii unui punct de vedere, doar așa, pentru a fi băgat în seamă. Sunt, astăzi, la vârsta în care mă regăsesc, iată, de zece ani, pe plaiurile bunicilor, ale mamei și ale tatălui, simțind că energia acestui loc mă ajută să trec mai ușor prin momentele grele ale înaintării în vârstă. De aceea, dragostea pentru ai mei este obligatoriu să se răsfrângă la dragostea locului în care ei s-au născut. Mai mult, dragostea îmi impune și respect pentru rememorarea cât se poate de creștinească a memoriei lor… Iar astăzi, luptând pentru această redenumire a județului Olt în Olt-Romanați le aduc flacăra speranței pentru cei de vârsta mea, dar și pentru cei tineri, care vor putea spune că sunt aparținători ai acestor locuri, creând, totodată, și obligația de a transmite pe mai departe valorile culturale, obiceiurile, tradițiile și religia acestor locuri…

„O astfel de schimbare se face cu sufletul și nu prin ordin politic, de-un interes sau altul!”

– Ce le spuneți dumneavoastră celor care, de pe margine, încearcă să spună că nu e timpul pentru o astfel de schimbare? Că trebuie să mai treacă ani mulți pentru așa ceva…
– (zâmbește!) Vedeți dumneavoastră, eu nu știu dacă cineva este atât de înțelept sau în măsură să-mi spună când este sau când nu este timpul să țin la locul nașterii mele, al părinților și al bunicilor. Repet: nu știu dacă există un om care poate să definească acest moment. Desigur, sunt voci care mai au ceva de spus, care sunt împotrivă, dar eu respect pe fiecare-n parte și nu mă bag în argumentele pe care le oferă. Spun, însă, că o astfel de schimbare se face cu sufletul și nu prin ordin politic, de un interes sau altul. În ceea ce mă privește, poate fi vorba doar de iubirea pentru aceste locuri din care mă trag, pentru județul în care ai mei au locuit. Pentru acest lucru și pentru această dorință nu poate să-mi spună nimeni că e devreme sau e târziu să facem o astfel de schimbare. A, poate să-mi spună, un guvernant sau altul, că este sau nu este oportun să facem așa ceva, că nu există bani, că din „n” motive chiar nu se poate, dar poate fi o mare deziluzie din partea celor ce ar putea să ne reproșeze acest lucru, fără a spune, totuși, în mod cert, pentru ce nu este momentul potrivit…

– Se întâmplă ca oamenii să meragă la vot, peste foarte scurt timp, la un prag minim de ceea ce a fost în urmă cu o sută de ani… Se leagă cumva centenarul nașterii noastre ca ființă națională, de ceea ce, iată, se întâmplă pe zona de unitate în partea de Olt-Romanați?
– De fapt, eu cred că centenarul ne mărește și mai mult dorința de a reveni asupra unui act istoric. Cu voia sau fără voia altora, cu voia istoricilor, a geografilor, a politicienilor și a celor ce diriguiesc împărțirea administrativ teritorială a zonei, Romanațiul există! El nu poate fi scos din istoria acestui stat, iar centenarul nu face decât să ne împlinească această dorință fierbinte de a sărbători în deplinătate valorile romanațene care au condus la prima unitate a statului român.

– Care sunt, în opinia dumneavoastră, principalele argumente care trebuie puse la piedestalul construcției necesității schimbării denumirii județului din Olt în Olt-Romanați?
– Principalul meu argument este, în primul rând, de ordin educativ, istoric, cetățenesc… Desigur, la toate acestea se adaugă și argumentul etic, fără de care am avea doar vorbe seci, de genul alegerilor parlamentare, și nu de revenire la ceea ce eu numesc revenirea la ființa tărânii mele naționale.

„Acum poate fi adevărata recunoaștere a istoriei noastre, o istorie pe care noi, din păcate, o tot îndepărtăm”

– Într-o țară atât de dezbinată, poate fi văzut acest lucru ca un element de unitate, model și pentru alții?
– Cu sguranță, da! Este, dacă vreți, exact ceea ce vă spuneam anterior: a-mi învăța copiii să respecte locul, să respecte personalitățile, religia, istoria, tradițiile și obiceiurile zonei, înseamnă să se respecte în primul rând pe ei. Iar dragostea dintr-o familie este întotdeauna deasupra suspiciunii unei logici materiale, căci ea îmbină și dă acea rază de speranță, acea căldură sufletească ce animă oamenii de toate vârstele, astfel încât să treacă mai ușor de greutățile prin care Țara Românească trece. Și, da, să fie mai uniți, să se respecte unii pe alții.. A vrea Olt-Romanați nu înseamnă a vrea dezbinarea acestei țări! A vrea Olt-Romanați înseamnă împlinirea tradițiilor istorice ale României! Acum poate fi adevărata recunoaștere a istoriei noastre, o istorie pe care noi, din păcate, o tot îndepărtăm.

– Poate fi asta o lecție de istorie pornită, în ansamblu european, tocmai acum când undeva, în Spania…?
– (se încruntă!) Dacă cineva ar vrea să-mi reteze acest vis numit Olt-Romanați mi-ar ține la nesfârșit o lecție ca asta, vorbindu-mi despre ce se întâmplă în Catalunia, despre Țara Bascilor, despre situația englezilor cu Irlanda și mai mult, despre Ucraina și Rusia… Astfel, s-ar putea ca pe o logică politică, sumară, să vrea să mă pună la pământ. Totuși, aș vrea să fiu înțeles: unitatea nu este de sine stătătoare! Ea este în diversitate și tocmai asta ne dă puterea realizării unui stat normal. Ceea ce vrem noi să facem nu este un lucru naționalist, nu e nici șovinist, nici pofta politică a unora ce vor ca-n viitorul apropiat să aibă ceva de câștigat! Nu, domnilor! Este doar o dorință sinceră, una venită din inimă care nu poate să fie nici contabilizată, nici măsurată, căci sentimentul de român provine, în primul rând din sentimentul romănățean, din sentimentul de oltean. Până la urmă, asta e unitatea în diversitate: faptul că vorbim aceeași limbă, că avem aceeași religie, cu aceeași istorie și cu aceleași tradiții. Ca să ni le păstrăm trebuie să vedem fundamentul și să respectăm izvoarele acestor lucruri! A nu le considera ca atare, a nu lua în calcul tot ce oferă Romanațiul, înseamnă a omite o parte a istoriei noastre.

– M-aș hazarda dacă aș spune că rădăcina de plecare din Romanați se regăsește în numele țării: Roma – Romania, dar nu are încă un punct pe harta administrativă?
– Categoric, tradiția romană a locului nici n-ar mai trebui descrisă. E ca și cum ar trebui să redescopăr roata sau apa caldă.. Axiomele nu trebuiesc demosntrate, axiomele trăiesc! Iar Romanațiul este o zonă cu foarte multe tradiții romane, care se știu, se văd și s-au păstrat dintotdeauna. Aș vrea să fie clar: eu nu revendic poltica unui timp sau altuia, ci revendic apartenența la această țărână numită Romanați!

„Ca și o casă, statul se reformează doar de la temelie, iar noi, locuitorii județului Olt-Romanați, suntem adevărata temelie”

– Ce mesaj le dați dumeavoastră oamenilor și cum îi convingeți pe cei nehotărâți să iasă la vot, domnule general?
– Nu știu dacă sunt în măsură să fac lucrul acesta, și nu știu dacă am aptitudinea necesară să conving oamenii să meargă la vot, dar aș vrea să le spun un singur lucru: ieșirea la vot pentru redenumirea județului Olt în Olt-Romanați nu are absolut nimic în comun cu politica! Este adevărat că nu aduce nici găletușe, nici brichete, nici șepcuțe, ulei, zahăr sau calendare. E drept mulți se-ntreabă: „Noi ce avem de câștigat?”, iar eu le spun numai atât: „Identitatea locală și cea națională!” Statul nu poate fi reformat de la vârf! Ca și o casă, statul se reformează doar de la temelie, iar noi, locuitorii județului Olt-Romanați, suntem adevărata temelie. Așadar, eu vă asigur că nu m-ar asculta nimeni dacă i-aș spune: „mergi și votează!”, dar altfel ar fi dacă l-aș întreba: „când ți-ai făcut casa ai început de la acoperiș sau de la temelie?” Ori dacă noi nu ne ridicăm, dacă noi nu ne dorim promovarea identității noastre locale și naționale, să nu cerem din partea altora și să nu acuzăm pe nimeni! Ține doar de noi să ne respectăm reciproc și, nu în ultimul rând, să respectăm condiția umană a locului în care ne-am născut!

– Avantajează într-un fel unirea referendumului pentru Olt-Romanați cu cel pentru redefinirea conceptului de familie?
– Eu cred că da, căci lucrul acesta va fi ca un imbold pentru romanațenii care vor dori să voteze împotriva căsătoriilor între persoane de același sex, atât timp cât aici, în Romanați, e bine împământenit creștinismul ortodox care admite cu totul și cu totul altceva. Mai departe, ieșind în proporție de peste 85% la vot pentru lucrul acesta, cetățeanul va avea încă un element în plus de a-și spune părerea, indiferent care va fi aceasta…