Interviu cu DANIEL BOTĂNOIU, secretar de stat în MINISTERUL AGRICULTURII
Un vechi proverb românesc spune că „unii oameni nu pot să vadă pădurea din cauza copacilor”. Această pildă este valabilă ca un răspuns şi pentru cei care contestă reprezentativitatea Oltului la nivel guvernamental. Acolo, în zona înaltei decizii, unde se fac politicile publice ale acestei ţări, în Ministerul Agriculturii, se află şi secretarul de stat DANIEL BOTĂNOIU. Susţinut la nominalizare, ca şi acum, de către PSD de la Olt.
Un profesionist, un bun cunoscător al realităţii din domeniul politicilor agrare, un om care are o responsabilitate imensă, dar şi rezultate profesionale pe măsură. Inginer agronom, cu studii superioare făcute atunci când se fac, Daniel Botănoiu poate fi uşor încadrat în zodia profesioniştilor, acei oameni capabili să gestioneze o cauză de inters public, în beneficiul comunităţii pe care o reprezintă.
Despre starea agriculturii româneşti, un interviu de colecţie pentru ZIARUL DE OLT, recomndat cu încredere de răspunsurile primite de la sursă.
– Pentru început, vrem, pentru cititorii Ziarului de Olt, o scurtă prezentare a dumneavoastră!
– Absolvent al Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti – facultatea de agricultură, şi al Universităţii Ecologice Bucureşti – Facultatea de Drept. Am un master luat în genetica plantelor şi anume pe cultură de soia, cu specializare în Franţa, la Institutul Naţional Agronomic Paris Grignon. Sunt doctor în agronomie după cercetări şi experienţe îndelungate asupra culturii de floarea soarelui, pe terenurile şi în condiţiile agropedologice din judeţele Olt şi Teleorman. Am făcut şcoala la timpul ei! Am profesat ca inginer agronom în companie privată cu producţie vegetală – pe o suprafaţă de cca 5.000 ha, morărit, panificaţie, vânzări de bunuri agroalimentare, prestări servicii, etc. Sunt secretar de stat la Ministerul Agriculturii din anul 2012 cu o întrerupere de două luni (rezultat al răzbunării tehnocraţilor!). Un bun român, fără însă a se înţelege din asta că sunt naţionalist! Iubesc România şi pe români cu un bonus pentru producătorii agricoli!
„La grâu, România ocupă locul cinci la suprafaţa cultivată, după Franţa, Germania, Polonia şi Spania şi la producţia realizată, după Franţa, Germania, Regatul Unit şi Polonia”
– În perioada interbelică, preţul grânelor, în Europa, era dat de producţia cerealieră a României. Ce trebuie să se întâmple, pentru ca noi, ca ţară, să redevenim principalul actor: Grânarul Europei?
– În prezent, suntem un actor important al Europei. La grâu, România ocupă locul cinci la suprafaţa cultivată, după Franţa, Germania, Polonia şi Spania şi la producţia realizată, după Franţa, Germania, Regatul Unit şi Polonia. Suprafaţa cultivată cu porumb – boabe în anul 2016 reprezintă 46,4% din suprafaţa cultivată cu cereale pentru boabe, iar cea cultivată cu grâu 39,2%. Pentru a conta la nivel european şi mondial trebuie să facem să funcţioneze „trinomul” P.A.F. care înseamnă: P = piaţă funcţională care să returneze cât mai mult din costurile producătorilor; A = asociere fără de care nu se poate realiza o concentrare a ofertei de cereale (nu poţi conta de unul singur într-o piaţă extrem de concurenţială cum este cea europeană); F = finanţare atât pentru producţie cât şi pentru investiţii.
– Fermierii autohtoni ridică, deseori, probleme legate de subvenţiile mult mai mici din România faţă de celelalte ţări UE. Cât se minte şi care este adevărul în această tema?
– Fermierii români primesc, conform calculelor de la data aderării României la UE în 2007, o subvenţie mai mică, însă, în ultima perioadă, această a fost în creştere odată cu implementarea măsurilor suplimentare, caz în care la bovine, spre exemplu plăţile au fost mai mari decât în multe alte state europene. Este nevoie de o reaşezare a plăţilor directe la nivel european astfel încât toţi fermierii să primească acelaşi nivel al subvenţiei, căci piaţă unică este la fel pentru toţi!
„Datorez ultimii ani ai carierei mele unor oameni ca: Paul Stănescu, Marius Oprescu, Dan Ciocan, Alexandru Stănescu, Virgil Delureanu, Emil Moţ..”
– Desemnarea dumneavoastră, ca secretar de stat, a beneficiat de susţinerea organizaţiei PSD Olt. Ce înseamnă asta pentru secretarul de stat Daniel Botănoiu?
– Enorm de mult şi sunt mândru căci am găsit în Olt o organizaţie care să aprecieze omul şi valoarea acestuia. Datorez ultimii ani ai carierei mele unor oameni ca: Paul Stănescu, Marius Oprescu, Dan Ciocan, Alexandru Stănescu, Virgil Delureanu, Emil Moţ.. şi aş putea continua, însă îmi este teamă că spaţiul redacţional nu-mi permite asta. PSD Olt este motorul PSD naţional cu rezultate excepţionale, o organizaţie serioasă care face ceea ce promite.
– Cum colaboraţi cu cel mai vizibil ministru al Agriculturii de după 1989, Petre Daea?
– Am o colaborare bazată pe seriozitate şi multă muncă.
– Micii fermieri, cei din zona de subzistenţă, ezită să se asocieze. Care sunt politicile ministerului în încurajarea asocierii?
– Slaba asociere şi cooperare în cazul micilor fermieri este cel mai important factor ce influenţează negativ valorificarea producţiei, calitatea produselor, aprovizionarea şi, implicit, veniturile. Micii fermieri se confruntă cu probleme în ceea ce priveşte achiziţionarea inputurilor necesare producerii materiei prime, în special din cauza preţului ridicat al acestora, cât şi al lipsei informaţiilor de specialitate. Desfacerea producţiei reprezintă în prezent cea mai mare problemă pentru micii producători care nu fac parte dintr-o asociaţie sau grup de producători. Aceştia nu au prea multe şanse să vândă în supermarketuri sau să livreze producţia unei unităţi de procesare. Ţinând cont de aceste probleme în PNDR există Submasura 6.3 – Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici – SCOPUL investiţiilor sprijinite în cadrul acestei submasuri este susţinerea investiţiilor pentru creşterea competitivităţii exploataţilor agricole prin dotarea cu utilaje şi echipamente performanţe în raport cu structura agricolă actuală, precum şi investiţiile pentru modernizarea fermei (în special cele de dimensiuni medii şi asocieri de ferme mici şi medii) şi îmbunătăţirea calităţii activelor fixe. Start-up non agricol (6.2) – beneficiari: fermieri/ membrii unei gospodării agricole/ microîntreprinderi existente sau nou înfiinţate care îşi diversifică activitatea prin înfiinţarea unei activităţi non-agricole pentru prima dată în spaţiul rural – se acordă: grant de 70.000 Euro pentru activităţi de producţie, servicii medicale, sanitar-veterinare şi agroturism şi 50.000 de Euro pentru alte activităţi în două tranşe pe baza realizării obiectivelor din planul de afaceri (maxim 5 ani). Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici (6.3) – grant de 15.000 de Euro / fermă, în două tranşe, pe baza realizării obiectivelor din planul de afaceri (3 ani sau 5 ani pentru domeniul pomicol); 75% la primirea deciziei de finanţare şi a doua tranşă condiţionată de creşterea performanţei prin comercializarea producţiei proprii în procent de minim 20% din valoarea primei tranşe. O altă măsură este cea legată de facilităţile fiscale oferite de noua lege a cooperaţiei dintre care amintesc: scutirea de la plata impozitului pe venit a microîntreprinderilor membre ale unei cooperative, scutirea de la plata impozitului pe proprietate a bunurilor mobile, precum şi a mijloacelor de producţiei, în condiţiile în care sunt exploatate în comun, reducerea cu 20% a impozitului pe profit în primii cinci ani de activitate pentru cooperativele noi, precum şi pentru următorii cinci ani de la intrarea în vigoare a legii. În OUG 22/2017 sunt măsuri pentru dezvoltarea şi susţinerea fermelor de familie şi facilitarea accesului la finanţare a fermierilor. Fermierii şi procesatorii vor putea lua credite bancare cu garanţii de stat de până la 80% din valoarea acestora. Dobânda prevăzută va fi ROBOR la 6 luni, plus 2 puncte procentuale. Comisionul de garantare datorat de bănci Fondului de garantare a creditelor va scădea de la 3,8% la 2%. Fermierii vor putea lua credite de până la 3 miloane de euro, cu garanţie de stat de 80%. Se vor putea acorda 3 tipuri de credite: credite pentru achiziţia de terenuri agricole până la atingerea unei suprafeţe de 750 ha în proprietate. Procentul de garantare este de maxim 80% din valoare creditului, diferenţa de 20% din valoarea creditului şi dobânda aferentă se acoperă cu terenul achiziţionat din credit; credite pentru asigurarea capitalului de lucru necesar fermierilor şi procesatorilor de produse agricole. Procentul de garantare este de 80% din valoarea creditului. Diferenţa de 20% din valoarea creditului şi dobânda (aferentă perioadei de creditare) se asigura de către împrumutaţi cu garanţii proprii/terţi garanti (culturi, stocuri, efective de animale, ferme, utilaje etc); Credite pentru realizarea de investiţii în sectorul agricol. Procentul de garantare este de maxim 80% din valoarea creditului pentru beneficiarii din sistemul agricol şi piscicultură.
„Biroul meu reprezintă „laboratorul” de politici la nivel naţional”
– Care sunt proiectele dumneavoastră, însuşite în consecinţă, în calitatea de secretar de stat?
– La această întrebare cred că trebuie să reveniţi căci sunt foarte multe proiecte ţinând cont de faptul că biroul meu reprezintă „laboratorul” de politici la nivel naţional. Am să enumăr câteva din numeroasele proiecte iniţiate: Programul Naţional de Irigaţii; Programul Carnea de porc din fermele româneşti; Programul de susţinere al fermelor de reproducţie din sectorul suin; Proiectul privind reglementarea accizei la palincă; Proiectul „lozul fermierului”; Programul privind proiectele din zona montană; Proiectul privind prezenţa producătorilor în pieţele agroalimentare; Modificări aduse legii cooperaţiei agricole; Proiectul privind înfiinţarea autorităţii naţionale privind produsele ecologice şi tradiţionale; Proiectul privind trasabilitatea produselor agroalimentare pe teritoriul României, etc.!
– Repunerea în funcţiune a sistemului de irigaţii poate deveni obiectiv de siguranţă naţională?
– Este cel mai important proiect deoarece fără asigurarea necesarului de apă la plantă nu putem discuta de securitate alimentară. Apa dulce şi terenul agricol sunt resurse naturale epuizabile şi trebuie să le tratăm cu mult mai multă responsabilitate. Nu numai repunerea sistemului de irigaţii vechi este prioritatea mea ci şi crearea de alte amenajări noi care să utilize apă de o manieră eficientă, atât în zonele irigate tradiţional, dar şi în celelalte regiuni ale României unde, până mai ieri, nu se ştia ce înseamnă seceta şi ce efecte devastatoare poate avea. Fără un sistem de irigaţii performant şi durabil, agricultura României nu poate conta la nivel european. Cu un sistem de irigaţii performant se garantează necesarul de produse agroalimentare din producţia internă echilibrându-se astfel balanţa comercială a României.
– Există un model de bună practică în domeniul subvenţionării producătorului agricol?
– Există un model de bune practici odată cu depunerea cererii unice de plată prin care se solicită sprijin, în cadrul oricăreia dintre plăţile prevăzute în legislaţia aprobată odată cu politica agricolă comună 2014-2020 prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, pe care fermierul o depune o singură dată pe an la Agenţia de Plăti şi Intervenţie pentru Agricultură.
– Echipamentele agricole – tractoare şi accesorii – sunt scumpe. Poate ministerul să subvenţioneze achiziţia tehnologiei specifice la un nivel care să permită reînnoirea parcului tehnic, cu o viteză mai mare decât se întâmplă în prezent?
– Sigur! Prin „Programul naţional de Dezvoltare Rurală măsură 4.1”, precum şi prin intermediul OUG 22/2017 care se referă la măsurile pentru dezvoltarea şi susţinerea fermelor de familie şi facilitarea accesului la finanţare a fermierilor, fermierii şi procesatorii vor putea lua credite bancare cu garanţii de stat de până la 80% din valoarea acestora.
– Dacă astăzi aţi fi cel cu drept de decizie, într-un ipotetic 1 ianuarie 1990, ce nu ar trebui făcut în domeniul legislaţiei funciare de astăzi?
– Cred că două lucruri: nu aş fi promovat Legea 18/1991 şi demolarea Cooperativelor Agricole de Producţie. Iar în 2005 aş fi fost mai atent la legislaţia privind vânzarea terenurilor agricole către societăţi comerciale, fonduri de investiţii etc, cu scopul de a fi utilizate în scop imobiliar sau pentru producţia de materii prime exportate către statele de origine ale investitorilor.
„Aleg, de fiecare dată, să-mi cumpăr legumele direct de la producători, sau, frecvent să mi le produc”
– Cât de sănătoasă e mâncarea românilor? Dumneavoastră, când aveţi nevoie de un coş cu legume, mergeţi la piaţă sau la marile lanţuri de magazine?
– Mâncarea provenită din unităţile de producţie autohtone au un grad ridicat de calitate şi prospeţime, motiv pentru care aleg, de fiecare dată, să-mi cumpăr legumele direct de la producători, sau, frecvent să mi le produc.
