„PSD câștigă alegerile parlamentare! E indiscutabil acest lucru… Depinde scorul și amestecul din exteriorul decidenților politici”
Într-o societate dominată de mediocritate, există și excepții de la regulă. Într-o lume politică ce se scufundă sub greutatea propriei neputințe, mai apare, arareori, o speranță. Uneori confirmată, alteori maturizată la același stagiu.
Într-un județ care nu poate ieși din linia frontului, dominat de politicieni în curs de confirmare, gestul de acum câteva zile, al profesorului Emil Albotă, de a se înscrie în Partidul Social Democrat, a surprins.
Pornind de la acest aspect, a venit, aproape de la sine, motivația unui dialog pe temă dată: de ce a trecut Emil Albotă la PSD? Ce-i de făcut și de unde trebuie început…
– Domnule profesor, ați ales un nou proiect politic. A fost greu?
– Într-un fel, nu aș vrea să fiu privit ca unul care renunță la o stare de fapt și alege o altă oportunitate. Pur și simplu, m-am considerat liber de sarcini, atunci când UNPR, un partid în care am venit și activat cu cele mai bune intenții, a ales să dispară, voluntar, din peisajul politic românesc. Sau, mai bine-zis, alții au decis acest lucru, fără a provoca o consultare internă. Asta a fost! Mă văd un om de stânga, rămân mai departe pe stânga, iar astăzi, singura opțiune politică de stânga, din România, este oferită de Partidul Social Democrat. Cred că motivez corect gestul meu…
– Ce vreți de la PSD?
– Nu am negociat nimic. Deja, cred eu, știți listele de la parlamentare și vreau să mă credeți! Sunt într-o echipă, iar acolo sunt oameni în care eu am încredere, și pe care, la rândul lor, îi simt că au încredere în mine. Nu mă văd ca un salvator providențial. Când începi un proiect politic și-l condiționezi de una, de alta, nu e în regulă. Așa mi se pare mie.
– Poate câștiga PSD alegerile parlamentare?
– Fără „poate”! PSD câștigă alegerile parlamentare! E indiscutabil acest lucru… Depinde scorul și amestecul din exteriorul decidenților politici. Dar, așa ceva nu are legătură cu întrebarea dumneavoastră.
– De ce votează românii, majoritar, PSD?
– Simplu: avem un electorat matur, care are nevoie de o guvernare de stânga. Avem un electorat tânăr care nu regăsește în dreapta proiectele așteptate. Iar când cele două lucruri se completează, găsiți de ce, majoritar, românii votează PSD.
– Am văzut un program de guvernare asumat de PSD, criticat de alții. Ce știți despre așa ceva?
– Singurul program de guvernare prezentat până acum este cel al Partidului Social Democrat. Nu poți să compari ceva ce există cu ceva ce poate o să apară într-o zi!
– De ce nu a mai candidat Emil Albotă la Primăria Slatina?
– În iunie am decis să-mi susțin un prieten: pe Emil Moț. Proiectul lui pentru Slatina arată bine.
– Relația dumnevoastră, de azi, cu senatorul Ion Toma?
– Sunt corect, din toate punctele de vedere, în toate relațiile pe care le am în spațiul public. E valabil și în sensul întrebării dumneavoastră…
– Despărțirea de Ministerul Învățământului…?
– Inevitabilă, iminentă și specifică societății românești.
– De unde trebuie început în județul Olt?
– De la o ierarhie corectă a priorităților și a oamenilor. Din punctul în care noi, oltenii, nu mai trebuie să avem încredere în salvatori care vin de nicăieri și ne ajută pe drumul spre bunăstare. Cu cele trei repere, putem spune că avem un început bun.
– Ce vreți, totuși, de la viitoarea guvernare?
– Să nu uite că principalii beneficiari sunt oamenii, iar dacă statul vrea să existe ca un instrument ostil interesului cetățenesc, totul e terminat! Bunăstarea cu forța se numește dictatură!
– Cum vedeți, astăzi, degrevat de atribuțiile guvernamentale, școala românească?
– Într-o mare criză de încredere, dar una dintre cele mai bune școli din Europa. Și, credeți-mă, vorbesc în cunoștință de cauză!
– Dar școala Oltului?
– E pe un drum bun, fără întoarcere. Este o instituție care produce resursa umană capabilă să stea la temelia unei Românii prospere, cea în care eu cred.
– Ce vreți să se întâmple în această țară?
– Să se construiască, din ce în ce mai mult. Să se respecte munca și să se pună valoare pe inteligența creativă! Nicio idee gândită corect nu este de aruncat. Din coșul de gunoi al istoriei se extrag, peste timp, acele proiecte cărora nu le-a venit rândul. Spre exemplu, după ’90, am aruncat cu pietre în canalul Dunăre-București. Astăzi, primarul Capitalei demonstrează cât este de necesară această investiție. Vă spusesem ceva despre coșul de gunoi al istoriei și despre acele proiecte care nu trebuie distruse, ci doar păstrate…
– O întrebare la modă: Unirea cu Republica Moldova? Aveți rădăcini dincolo de Prut. Poate și d’asta vă întreb.
– I-am văzut pe unioniști în stradă, la București. Din păcate, doar acolo. Insuficient pentru un proiect de țară. Prea puțin! Poate, nici din punct de vedere istoric nu e vremea. Sau, poate că e, dar sunt eu prea prudent. Nu e recomandat ca atunci când vrei să vezi cantitatea de benzină dintr-un rezervor, în loc de lanternă, să aprinzi un chibrit! Unii, când au făcut așa, s-au convins ultima oară în viața lor…
– România lui Iohannis. E pe calea dreaptă?
– Vă răspund data viitoare…
