„Le citesc elevilor, încerc să le formez un orizont de cunoaştere specific vârstei şi îi învăț să-și folosească tot mai mult propria lor imaginaţie şi creativitate”
Cu 16 ani vechime la catedră, profesorul de limba şi literatura română Georgian Dănescu, astăzi director al Şcolii Gimnaziale din Dăneasa, ştie secretul comunicării elev-profesor, o comunicare benefică şi constructivă, în avantajul tuturor. Iubit de elevi, apreciat de colegi, Georgian Dănescu este un model pentru toți cei care-l cunosc, dar și pentru aceia ce își doresc să-mbrace pe viitor, haina de dascăl.
În plus, pe lângă activitatea de la catedră, o altă pasiune ce se consumă în timpul liber e muzica. Acesta face parte din Grupul „Rapsozii Oltului de Jos”, prin care ajută la conservarea şi transmiterea cântului popular al zonei noastre.
Într-un scurt interviu, profesorul Dănescu ne-a vorbit despre proiecte, realizări şi elevi.
– Scurtă prezentare! Vorbiţi-ne, în câteva cuvinte, despre omul şi profesorul Georgian Dănescu!
– Am 35 de ani, locuiesc în oraşul Drăgăneşti-Olt, sunt căsătorit şi sunt tată a doi băieţei frumoşi. După terminarea Liceului Pedagogic din Slatina, am absolvit Facultatea de Litere la Universitatea Bucureşti. Acum activez că profesor titular de limba şi literatura română la Şcoală Gimnazială Dăneasa, având o vechime în învăţământ de 16 ani. De asemenea, începând cu acest an şcolar am fost numit și director al acestei minunate școli…
– Care sunt metodele prin care îi faceţi pe elevii dumneavoastră să fie atenţi la orele pe care le predați?
– Personal, consider că este nevoie să le captăm atenţia elevilor noștri în această perioada modernă când ei se gândesc la altfel de lucruri. Eu pun foarte mult accent pe comunicare şi dialog, pe discuţii în care sunt implicaţi activ. Le citesc elevilor, încerc să le formez un orizont de cunoaştere specific vârstei şi îi învăț să-și folosească tot mai mult propria lor imaginaţie şi creativitate.
– Ce alte activităţi aţi desfăţurat, în decursul timpului, cu elevii, în afara orelor de curs?
– Am participat cu aceştia la diferite concursuri şcolare tematice, am realizat împreună serbări şi programe cultural-artistice, am participat la olimpiadele locale şi judeţene unde am avut rezultate deosebite şi ne-am implicat în parteneriate educaţionale cu alte şcoli.
– Ce proiecte aveţi pentru şcoala în care activaţi?
– În situaţia de faţă, fiind şi profesor şi director, am proiete pe două planuri: educaţional şi managerial. Ca profesor aş dori îmbunătăţirea rezultatelor şcolare la limba română şi implicarea cât mai mare a elevilor în activităţile disciplinei. Că manager de unitate aş vrea să creştem calitatea procesului instructiv-educativ, să atragem mai multe resurse financiare şi să dezvoltăm baza materială a şcolii.
– Acum, la început de an şcolar, ce sfat le daţi dumneavoastră elevilor, dar şi părinţilor care îi trimit la şcoală?
– Aş vrea ca toţi să înţeleagă că şcoala are prioritate! Elevii trebuie să înveţe că doar prin educaţie pot fi formaţi ca oameni de baza ai societăţii. Familia este foarte importantă şi are un rol clar în evoluţia copilului, de aceea sfătuiesc părinţii să-i îndrume şi să-i supravegheze neîncetat, continuând astfel munca dascălilor.
– Pierde limba română războiul cu tehnologia informatică?
– Într-un fel, da, pentru că se uită de cititul clasic, de lectura plăcută a unor cărţi sau manuale, folosind acum calculatorul. Tehnologia informaţiei are părţile ei bune, dar şi mai puţin bune. Elevii stau foarte mult în faţa computerului, iar modul lor electronic de comunicare întunecă normele de limba română corectă.
– Mai citesc copiii astăzi literatură românească?
– Încă mai sunt captivaţi de operele marilor scriitori români, cum ar fi Eminescu, Creangă sau Caragiale. Îşi manifestă interesul, majoritatea, în a cunoaşte scrierile din literatura noastră şi viaţă autorilor români. Că profesor încerc să-i fac să înţeleagă că trebuie să ne cunoaştem valorile literare şi culturale româneşti.
– Faceţi parte din Grupul „Rapsozii Oltului de Jos”. Există o legătură între muzică şi meseria de dascăl?
– Mă bucur că aţi amintit și de acest lucru. De aproximativ zece ani activez în acest grup vocal folcloric bărbătesc, alături de prieteni, majoritatea profesori. Este o mare legătură pentru că vorbim despre artă, iar muzica se împleteşte perfect cu profesia de dascăl. Ambele înnobilează sufletul şi îl păstrează viu şi curat, iar folclorul reprezintă o rădăcină a literaturii noastre populare…
