Interviu cu profesorul Ionel Barbu, preşedintele Sindicatului Învăţământului Preuniversitar (SIP) Olt
Dintotdeauna, Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Olt, condus de profesorul Ionel Barbu, a fost și a rămas cea mai puternică structură care apără drepturile şi libertăţile profesorilor din judeţul Olt. Mai exact, având o pondere semnificativă, SIP Olt susţine, ori de câte ori este nevoie, drepturile membrilor, în raport cu angajatorul public.
Drept urmare, în rândurile care urmează, din perspectiva unui nou an şcolar, raportat la problemele sistemului educațional, pentru Ziarul de Olt, președintele Ionel Barbu a răspuns următoarelor întrebări…
– Vacanţa s-a terminat. Care sunt noutăţile acestui început de an şcolar?
– Pentru anul şcolar 2016-2017 statul asigură manuale gratuite pentru toţi elevii, inclusiv pentru elevii din ciclul superior al liceului. Rămâne totuşi de văzut şi de constatat dacă această promisiune va fi pusă şi în practică. Vacanţa de primăvară va fi de două săptămâni, în loc de o săptămână, perioadă în care vor fi organizate şi fazele naţionale ale olimpiadelor şcolare pe discipline de învăţământ. Programul de activităţi educative extracurriculare şi extraşcolare, cunoscut sub numele de „Şcoala altfel” organizat pe parcursul unei săptămâni, are pentru acest an şcolar un calendar flexibil, atât pentru învăţământul preşcolar şi primar, cât şi pentru cel gimnazial şi liceal. Începând cu data de 22 septembrie 2016 va intra în vigoare Statutul elevului, cu drepturi şi obligaţii.
– Sunt şcolile Oltului pregătite să-şi întâmpine elevii?
– La această dată, putem constata, cu o oarecare satisfacţie, faptul că unităţile de învăţământ din judeţul Olt, în marea lor majoritate, s-au străduit ca deschiderea noului an şcolar să se realizeze în bune condiţii. Din păcate, există la această dată şi unităţi de învăţământ pentru care administraţia publică locală nu a reuşit să asigure condiţiile minime necesare, care să permită obţinerea autorizaţiei sanitare de funcţionare.
„Din păcate, factorul politic şi influenţele de natură politică au blocat, de fiecare dată, orice iniţiativă ce ar fi putut să conducă la iniţierea unui proces coerent de reformă în învăţământ”
– Încotro merge învăţământul din ţara noastră?
– Starea actuală a învăţământului românesc, generată de subfinanţarea cronică din ultimii 26 de ani, impune luarea unor decizii urgente, hotărâtoare şi curajoase, care să aşeze România în rândul ţărilor civilizate şi cu şanse de dezvoltare în perioada imediat următoare. Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Olt a solicitat, în repetate rânduri, elaborarea unui plan naţional privind educaţia, pe baza unor reguli şi principii unanim acceptate de întreaga clasă politică. Din păcate, actuala Lege a educaţiei naţionale, lege adoptată prin asumarea răspunderii guvernamentale de către Guvernul Boc şi nu în urma unor dezbateri parlamentare, cum ar fi fost normal, în ciuda numeroaselor modificări şi completări, nu poate asigura nici predictibilitatea pentru ceea ce urmează să se întâmple în domeniul reformării sistemului de învăţământ şi, cu atât mai puţin, stabilitatea acestuia pe termen mediu şi lung. Din păcate, factorul politic şi influenţele de natură politică au blocat, de fiecare dată, orice iniţiativă ce ar fi putut să conducă la iniţierea unui proces coerent de reformă în învăţământ.
– Cât de benefice sunt aceste schimbări, tot mai dese, ale miniştrilor de la Educaţie, pentru sistemul de învăţământ?
– După 1990, sub genericul reformei învăţământului, fiecare dintre cei 25 de miniştri, sub rezerva că am reuşit să-i identific pe toţi cei care s-au perindat la conducerea învăţământului, a încercat să implementeze propria reformă, fiind promovate numeroase iniţiative, proiecte şi strategii, care privesc de exemplu: manuale alternative, evaluarea prin acordarea de calificative sau note, examen de capacitate sau testare/evaluare naţională, examen de absolvire sau examen de admitere, structura examenelor de bacalaureat, învăţământul obligatoriu de 8, 9 sau 10 ani, reforma curriculară prin trecerea de la obiective la competenţe, structura anului şcolar prin trecerea de la trimestre la semestre etc. Toate aceste iniţiative au fost prezentate ca fiind elemente de reformă. Din păcate, toate aceste încercări de reformă nu au putut să rezolve problemele presante acumulate în timp sau generate de schimbările sociale şi economice înregistrate după decembrie 1989. Din cauza acestor practici, criza educaţiei, nu numai că nu a fost rezolvată, putând uşor constata o accentuare şi o amplificare a acesteia.
„Pentru elevi îmi doresc să înţeleagă că propria educaţie reprezintă cheia succesului, atât pentru ei, cât şi pentru naţiunea din care fac parte!”
– Dacă ar fi să daţi cel puţin un sfat fiecăreia din următoarele categorii: părinţi, dascăli, elevi, ce le-aţi transmite?
– Pe părinţi îi sfătuiesc să-şi cunoască proprii copii, să înveţe să-i asculte şi să le acorde susţinere necondiţionată. Pe dascăli îi sfătuiesc să le călăuzească, cu răbdare, elevilor paşii spre viitor, iar pentru elevi îmi doresc să înţeleagă că propria educaţie reprezintă cheia succesului, atât pentru ei, cât şi pentru naţiunea din care fac parte!
– Medicii se revoltă şi arată condiţiile precare din spitale. Dascălii mai vin la dumneavoastră să se plângă de starea actuală a învăţământului? Ce vă spun aceştia?
– Din cauza politicilor promovate, în domeniul educaţiei, de toate guvernele postdecembriste, statutul social al dascălului român a fost grav afectat. Numărul absolvenţilor de liceu, care frecventează instituţiile de învăţământ superior, în vederea pregătirii pentru îmbrăţişarea carierei didactice, este, în ultimii zece ani, din păcate, din ce în ce mai mic, iar numărul celor care demonstrează că au şi vocaţie pentru această profesie este şi mai mic. Multe cadre didactice de valoare au migrat spre alte domenii de activitate, unde salariul le-a putut asigura un trai decent, iar foarte mulţi alţi dascăli au emigrat în diferite ţări ale Uniunii Europene, unde desfăşoară diferite activităţi mult mai bine plătite decât munca de dascăl în România.
– Care sunt principalele obiective ale SIP Olt în anul şcolar 2016-2017?
– Principalul obiectiv al Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Olt este de a urmări, cu mare atenţie, respectarea de către actuala administraţie a tuturor drepturilor consfinţite prin lege şi prin contractele de muncă aplicabile, pentru toţi membrii de sindicat pe care-i reprezintă. Un al doilea obiectiv al SIP Olt este de a susţine, în continuare, adoptarea unei noi legi a educaţiei naţionale, lege care să nu mai fie modificată şi completată atât de des, şi care să fie aplicabilă pe o perioadă de cel puţin 10-15 ani, precum şi o nouă lege privind statutul personalului din învăţământ, legi care să fie acceptate atât de întreaga clasă politică, cât şi de către principalii actori ai educaţiei: cadre didactice, elevi şi părinţi, acte administrative cu caracter normativ, care să conducă la grăbirea procesului de reformă a învăţământului, având ca principal scop îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ, depolitizarea şi debirocratizarea sistemului educaţional. De asemenea, având în vedere noile realităţi din sectorul bugetar privind salarizarea, generate şi de ultimele ordonanţe adoptate în cascadă, prin care au fost acordate creşteri salariale nesemnificative personalului din învăţământ, se impune, cu necesitate, elaborarea, în regim de urgenţă, a unei noi legi de salarizare a personalului plătit din fonduri publice.
– Care ar fi situaţia încadrării cu personal calificat, mai ales în şcolile din mediul rural?
– Diferenţe între învăţământul din mediul rural şi cel din mediul urban au existat întotdeauna. Cu toate acestea, există, din fericire, şcoli din localităţi rurale care concurează cu multe şcoli din mediul urban. Sunt multe localităţi rurale în care putem constata o îmbunătăţire a nivelului de trai al locuitorilor, o dezvoltare îmbucurătoare a infrastructurii locale şi o îmbunătăţire reală a stării învăţământului. Creşterea calităţii actului educaţional se poate realiza, în primul rând, prin atragerea unei resurse umane de calitate, în urma creşterii gradului de atractivitate, ca urmare a unei salarizări motivante a cadrelor didactice şi prin asigurarea unor facilităţi de către administraţia publică locală acestei categorii de personal.
„Abandonul şcolar este o realitate care generează situaţii favorizante pentru insuccesul tinerilor, precum şi al adulţilor, atât în plan personal, dar, mai ales, în cadrul colectivităţilor din care aceştia fac parte”
– Ce măsuri ar trebui luate în vederea reducerii abandonului şcolar?
– Abandonul şcolar a fost şi, din păcate, a rămas una din marile probleme ale învăţământului românesc. Abandonul şcolar este o realitate care generează situaţii favorizante pentru insuccesul tinerilor, precum şi al adulţilor, atât în plan personal, dar, mai ales, în cadrul colectivităţilor din care aceştia fac parte. Cazurile de abandon şcolar au diverse cauze, cele mai multe dintre acestea cumulează o serie de elemente cum ar fi: absenteismul şcolar, sărăcia, familii dezorganizate, părinţi plecaţi în străinătate, cutume culturale ale unor grupuri/etnii etc. ISJ Olt, împreună cu conducerile unităţilor de învăţământ au identificat toţi copiii de vârstă şcolară din cadrul fiecărei comunităţi. De asemenea, s-au făcut eforturi de integrare a tuturor copiilor în învăţământul preşcolar, pentru pregătirea viitoarei activităţi şcolare; au fost organizate activităţi cu părinţii, în scopul responsabilizării acestora, referitor la educaţia propriilor copii; au fost identificate modalităţi de susţinere materială a copiilor proveniţi din familii sărace; au fost derulate, în vederea reducerii, până la eliminare, a abandonului şcolar, proiecte/programe tip „şcoală după şcoală”.
– Din păcate, în România, învăţământul nu este cotat foarte bine din punct de vedere calitativ. Aveţi preocupări şi în vederea ridicării actului educaţional la nivel european? Planuri, idei şi strategii…
– Există, încă, din fericire, în şcoala românească un număr foarte mare de dascăli care ştiu că această meserie cere profesionalism, abilitate didactică şi corectitudine faţă de părinţi şi copii, şi care în tot ceea ce fac cred în beneficiul lucrului bine făcut, atât pentru sine, dar, mai ales, pentru societate…
