«Încrederea în preşedintele Iohannis creşte, iar asta nu poate decât să-mi întărească convingerea că românii se aşteaptă la ce trebuie de la preşedintele lor şi au încredere în modalitatea dumnealui de a conduce ţara»
Ana Maria Ciauşu, un nume nou în politica de la Olt, secretar general în principalul partid de opoziţie. Funcţie unde se regăsesc atât atribuţii tehnice, cât şi organizatorice. Practic, în fiecare structură politică de anvergură există un departament tehnic fără de care rezultatele muncii echipei nu ar putea fi corect analizate, oportun definite.
Într-un fel, şi aici nu este vorba de nicio exagerare din partea editorului, Ana Maria Ciauşu poate fi privită şi ca exponentul unei noi generaţii de oameni veniţi să înlocuiască contingentul celor ce au ajuns la putere pe valul unor aşteptări foarte mari, dar au sfârşit înainte de termen.
Fără menajamente, într-un stil incisiv, Ziarul de Olt îşi propune un dialog cu omul politic Ana Maria Ciauşu. Unul în care veţi regăsi întrebări şi răspunsuri deopotrivă, decupate din necesarul aşteptat de electorat…
– Ce le spuneţi acelor români care, deşi l-au votat pe Klaus Iohannis, spun astăzi că se aşteptau la altceva de la preşedintele lor?
– Le spun că, după 1989, au cel mai potrivit preşedinte, un preşedinte aplecat asupra treburilor ţării şi nu asupra celor personale, un preşedinte care reprezintă cu cinste, onorare şi demnitate România pe plan internaţional şi, când spun asta, mă refer la o popularitate şi apreciere care depăşeşte graniţele Europei şi enumerarea poate continua. Ştiu că aşteptările noastre sunt mari şi vrem ca schimbările să vină foarte repede, peste noapte, dacă s-ar putea. Ce s-a stricat în 25 de ani nu se poate repara bine, temeinic şi durabil în doar câteva luni. Şi, pentru că, de când a câştigat alegerile şi până în prezent, încrederea în preşedintele Iohannis creşte, iar asta nu poate decât să-mi întărească convingerea că românii se aşteaptă la ce trebuie de la preşedintele lor şi că au încredere în modalitatea dumnealui de a conduce ţara.
– Politica românească pare un blat ordinar. N-am văzut niciun liberal legându-se cu lanţuri de poarta parlamentului, atunci când, spre exemplu, deputatul Ochi, de la PSD, a rămas cu imunitatea neatinsă în faţa unei cereri de arestare făcută de DNA… Cum comentaţi?
– Aveţi dreptate: „pare”, dar nu este. Şi în cazul deputatului Ochi, PNL a dovedit că este consecvent cu decizia sa politică de a vota în favoarea solicitărilor justiţiei, spre deosebire de PSD, care doar susţine că nu intervine în obstrucţionarea justiţiei, dar o face de fiecare dată, sfidând opinia publică, electoratul. Nu cred că românii aşteaptă de la PNL să-i vadă pe reprezentanţii săi legaţi de gardurile parlamentului ci aşteaptă să aibă o poziţie corectă, cinstită prin votul lor în parlament şi prin poziţiile publice pe care le au liderii lor.
– La Olt, pe stânga e vraişte. E de ajuns doar o conferinţă de presă?
– În ultima perioadă, au fost două conferinţe de presă pe nişte subiecte la care conducerea partidului a considerat oportun să reacţioneze. Nu cred că în numărul conferinţelor de presă se măsoară munca membrilor de partid din municipiu şi din judeţ şi nu cred că trebuie să faci conferinţe de dragul conferinţelor, ci chiar când unele situaţii o impun. Asta, dacă vreţi, poate face parte şi dintr-o strategie a partidului în a alege foarte bine temele pe care le consideră necesare, să le dezbată în faţa opiniei publice.
– V-ar fi frică să cereţi demisia primarului suspendat al Slatinei, Minel Prina, în condiţiile în care, la Iaşi, doar pentru o aventură amoroasă, PNL îl vrea pe Nichita plecat acasă?
– Am citit declaraţiile colegilor de la Iaşi şi nu am regăsit nicăieri acuze la adresa aventurii lui Nichita. Nu cred că viaţa personală a cuiva (fie el şi primarul Iaşului) interesează mai mult decât acţiunile pe care le întreprinde aceasta dintr-o funcţie de demnitate publică. PNL Iaşi acuză folosirea instituţiilor statului în interesul personal al primarului în detrimentul cetăţenilor. În ceea ce priveşte frica în a-i cere demisia primarului Slatinei, vă spun că mie, personal, nu-mi este frică să cer demisia domnului Prina având în vedere că există suspiciuni asupra sa şi acestea pot afecta imaginea instituţiei pe care a condus-o. Şi aşa ar fi bărbăteşte, să demisioneze, demonstrând că poate înfrunta situaţia în care se află, fără să se ascundă în spatele unei funcţii publice care, în acest caz, nu-l poate ajuta cu nimic. Asta nu înseamnă că îl acuz pe domnul Prina înaintea justiţiei, pentru că, până la proba contrarie, orice persoană beneficiază de prezumţia de nevinovăţie. Sesizez că nu aţi folosit întâmplător cuvântul frică. La ce vă referiţi mai exact? Cum ar trebui să-mi demonstrez curajul de a-i cere demisia primarului? Strigând la dumnealui, peste gard: Demisia!?
– Cum trebuie rezolvate disensiunile fireşti, existente între liberali şi democrat-liberali?
– În momentul în care s-a decis ca cele două partide, PNL şi PDL, să fuzioneze şi această fuziune s-a întâmplat, s-a luat act de ea într-un congres reunit, lucrurile deja au intrat în linie dreaptă în ceea ce priveşte noul partid, din toate punctele de vedere. Am făcut această mică introducere ca să se înţeleagă că nu cred că, în momentul în care ţi-ai asumat să faci parte dintr-o nouă structură (că puteai la fel de bine să n-o faci), ar mai trebui să existe disensiuni şi acestea să le mai considerăm şi fireşti… E ca şi când ne-am asuma, cu bună-ştiinţă, că trebuie să ne certăm, că aşa trebuie, doar pentru că venim din structuri politice diferite. Asta este o prostie şi nu ştiu cine are interesul să alimenteze aşa ceva. Disensiuni există în mintea celor care încă nu au înţeles că noul PNL nu se impiedică de nimeni, fie el preşedinte de filială sau simplu membru, în drumul său către următorul obiectiv important, şi anume câştigarea alegerilor din 2016.
– Vă vedeţi primar al Slatinei?
– Întrebarea asta are două sensuri: „Mă văd”, în sensul în care sunt o persoană care are încredere în propriile forţe, căreia îi plac provocările şi care şi le asumă cu ambiţie şi responsabilitate, o persoană căreia îi place să aibă satisfacţia lucrului bine făcut şi nu spun asta ca pe un clişeu. Nu „mă văd” pentru că la momentul la care mă întrebaţi dumneavoastră nu am decis să candidez pentru această funcţie.
– Dacă acceptaţi provocarea, ce s-ar afla în agenda dumneavoastră de guvernare locală?
– Îmi plac provocările. Deci, accept. Pe agenda mea s-ar afla temele pe care mi le-ar înainta cetăţenii. Indiferent cât de mult ai crede că le ştii pe toate şi că doar tu, din poziţia de primar, vrei binele urbei, nu poţi să fii indiferent la dorinţele celor care plătesc taxele şi impozitele şi pe banii cărora ai pretenţia că doar adevărul şi judecăţile tale au valoare absolută. Aşa încât, asta ar fi prioritatea mea: să identific nevoile reale ale concetăţenilor mei, să-i întreb dacă vor să le fie cheltuiţi banii din impozite şi taxe pe panseluţe şi alte flori, în funcţie de sezon, sau pe construirea de grădiniţe şi locuri de joacă suficiente şi sigure pentru copiii lor şi aşa mai departe. Exemple sunt multe.
– Despre prejudecăţi. De ce nu votează femeile serioase un candidat-femeie, frumos şi deştept?
– Eu cred că femeile serioase ar vota un candidat femeie, şi frumos, şi deştept, dacă acel candidat ar demonstra că întruneşte cele două calităţi. E drept că în societatea noastră încă îşi mai fac loc prejudecăţile, dar lucruri de genul că „o femeie primar nu ar primi votul celorlate femei”, refuz să cred că ar mai putea exista…
– O întrebare, aşa, să fie pusă: când aţi vorbit ultima oară cu fostul prefect de Olt, Cătălin Rotea, predecesorul dumneavoastră în funcţia de secretar-general al PNL Olt?
– Ieri.
– Dacă ar trebui să alegeţi, în 2016, o singură opţiune validă: Primăria Slatina sau Consiliul Judeţean, pentru PNL, ce aţi susţine?
– În nicio situaţie nu „ar trebui” să aleg vreuna din cele două ca fiind singura opţiune validă. Ne vom bate pentru ambele în aceeaşi măsură. Sunt două instituţii cu atribuţii total diferite, două instituţii foarte importante, una pentru municipiul reşedinţă de judeţ şi una pentru tot judeţul, aşa încât, obiectivele PNL Olt includ câştigarea ambelor. Răspund aşa la întrebarea dumneavoastră pentru că iau în considereare trend-ul pe care se află partidul nostru, care este unul crescător, atât ca încredere, cât şi ca intenţie de vot. În ecuaţia aceasta, însă, intră multă muncă din partea noastră şi, nu în ultimul rând, alegerea cu înţelepciune a candidaţilor noştri.
– Se fac liste la partid pentru funcţiile publice? Cât costă, spre exemplu, postul de director oferit de PNL, la casa de pensii, la inspetoratul şcolar?
– PNL-ul a fost, este şi va fi un partid care se bazează pe nişte principii sănătoase, de onoare şi corectitudine, drept pentru care nu s-a pus şi nu se va pune vreodată problema ca vreo funcţie publică pentru care PNL va nominaliza o persoană să coste altceva decât competenţa şi expertiza celui care urmează să ocupe respectiva funcţie.
– N-aveţi un sentiment al zădărniciei: Iohannis e preşedinte de o jumătate de an, iar Ponta se gândeşte serios să câştige alegerile în 2016?
– Cu tot respectul, întrebarea este cel puţin ciudată… Nu am de ce să am sentimentul zădărniciei cel puţin pentru prima parte a întrebării. E ca şi când aş considera că cele 6 luni de mandat ale preşedintelui Iohannis au fost degeaba, inutile şi fără rost, lucru care nu este deloc aşa. Şi nu pentru că o spun, ci pentru că faptele sale vorbesc de la sine. Iar perioada de când este Iohannis preşedintele României şi la ce se gândeşte Ponta pentru 2016 nu are nicio legatură. Dacă în 2016 va fi certitudine că Iohannis este preşedintele României, nu pot spune acelaşi lucru despre Ponta, că va fi, la acel moment, premierul României. În situaţia, ce-i drept nefericită, în care alegerile din 2016 îl vor găsi tot pe Ponta în fruntea guvernului, ar fi bine ca acesta să se gândească în primul rând cum să organizeze corect alegerile şi apoi cum să le câştige…
