«Slatina are o şansă având în vedere că, raportat la numărul de locuitori, este al doilea sau al treilea oraş industrializat al ţării, că avem agenţi economici foarte puternici pe platforma industrială, cred că este o oportunitate să dezvoltăm nişte proiecte împreună, care să facă oraşul mai frumos, să-i dezvolte utilităţile necesare populaţiei»
Până în urmă cu câţiva ani, un lider de sindicat cu putere şi autoritate în industria metalurgică românească. La un moment dat, a decis voluntar să se retragă. Astăzi, adiministratorul unei afaceri mici în domeniul turismului, Cristian Oprescu a decis să se implice şi-n viaţa politică. A optat pentru PNL, un partid căruia este dispus să-i ofere mai mult decât să-i ceară.
– Cine este Cristian Oprescu?
– Am 57 de ani. M-am născut în Slatina. Am lucrat 28 de ani la SC ALRO SA, am fost preşedinte de sindicat, fiind în piaţa sindicală timp de 15 ani. Sunt căsătorit, am doi copii. În momentul de faţă, sunt asociat într-o firmă de turism, Atlas.
– Când aţi intrat în PNL şi de ce aţi optat pentru acest partid?
– Am intrat în PNL în luna ianuarie 2015. Am venit în acest partid pentru că este un partid în reorganizare, vin oameni noi, altfel decât până acum. La PNL am foarte mulţi prieteni, oameni pe care îi cunosc bine, oameni serioşi.
– Credeţi în România lucrului bine făcut?
– Cred în lucrul bine făcut. Cred că PNL, dacă va ajunge la putere, având în vedere experienţele de dinainte, va privi altfel din perspectiva lucrului bine făcut. Este important că preşedintele Iohannis a lansat această sintagmă şi a dovedit prin ceea ce a făcut până acum. Am învăţat că fiecare trebuie să facă lucrul la care se pricepe şi să fie bine făcut. Aşa cum, la uzină, am lucrat 28 de ani şi ştiu că mi-am făcut bine lucrul, aşa am şi promovat. ALRO a fost pentru mine o facultate.
– Cum vedeţi ALRO din zilele noastre?
– O societate care are viitor, un viitor mare, dar nu depinde de părerea noastră, ci de proprietari care vor să dezvolte. ALRO a fost viaţa mea, acolo m-am format, acolo am învăţat. E o tradiţie de familie, tatăl meu a bătut ţăruş la ridicarea uzinei, în 1964. Dar viaţa a făcut să ne despărţim. Mi-am făcut datoria, aşa am promovat, am fost preşedinte de sindicat o perioadă de cinci ani de zile. Singurul contract de protecţie socială care a fost funcţionabil în România, a fost făcut la ALRO, timp de cinci ani de zile. Am făcut parte din programul de privatizare, care s-a respectat şi a fost un lucru benefic pentru oameni. Timp de cinci ani au fost garantate locurile de muncă.
– În urmă cu câteva zile, partidul din care faceţi parte şi-a prezentat programul de guvernare. Cum vi se par măsurile propuse?
– Este un program în care se discută în linii mari, sper să existe şi o dezbatere în partid pentru a fi dezvoltat, punctual, pe domenii de activitate, pe intenţii şi aşa mai departe. Este un program bun, simplu, nu este foarte stufos, pentru că lucrurile simple sunt şi cele pe care poţi să le duci la îndeplinire. Foarte important e că, ceea ce spui, să şi faci.
– La alegerile locale din Slatina, în 2016, ce scor credeţi că va obţine PNL? Pe ce vă bazaţi?
– Sper ca PNL-ul să câştige alegerile locale şi să se aleagă un primar penelist, care să dezvolte oraşul în spiritul dorinţelor cetăţenilor.
– Care vi se par cele mai imporatante personalităţi ale liberalismului românesc şi ce rol ar putea juca acestea în istoria României?
– Bineînţeles, seniorii, cei care au creat Partidul Naţional Liberal. Dar personalitatea care m-a impresionat în mod deosebit, şi cu care am şi vorbit, este Mircea Ionescu Quintus. L-am cunoscut în calitate de preşedinte al Senatului, am stat foarte mult de vorbă. Îl consider reprezentativ pentru că el a prins toate perioadele importante ale partidului şi a reclădit partidul după Revoluţia din ’89 sau ce o fi fost ea. E un om deosebit şi avem norocul nostru ca am reuşit să-l cunoaştem. Păcat că vârstă înaintată nu-i mai permite să fie un activ, dar e un om deosebit şi este singurul care m-a impresionat ca personalitate.
– Ponta propunea ca membrii diasporei să plătească o taxă de solidaritate de zece euro către bugetul României. Cum vedeţi această idee?
– Nu zic că e o idee corectă. În calitate de cetăţeni ai acestei ţări, toţi trebuie să plătim taxe şi impozite. Oamenii care lucrează afară au o locuinţă, au familii, care plătesc impozite acolo. Oamenii ăia nu au plecat de drag afară. Sunt de principiu că, dacă stau în România, să plătesc taxele statului român… Mi se pare abuzivă.
– Ce a însemnat, în opinia dumneavoastră, pentru România, mandatul de zece ani al preşedintelui Traian Băsescu?
– Un dezastru! O catastrofă! O calamitate! După Ceauşescu, cred că Băsescu ne-a ţinut în loc 10 ani de zile. Nu a fost preocupat decât să dezvolte îmbogăţirea celor câţiva. Totul se vede cu ochiul liber. Nu a fost preocupat deloc de cei mulţi şi, mai mult decat atât, a fost un factor destabilizator al societăţii româneşti. Îl cunosc bine, pentru că am avut prilejul să am câteva întâlniri cu el şi îi cunosc modul de a fi. S-a văzut şi caracterul lui, pentru că toţi oamenii care l-au ajutat, pe toţi i-a călcat în picioare – o parte din ei sunt şi prin puşcării. Şi asta spune totul despre calitatea lui.
– La Olt, e prea multă linişte dată de liberali celor de la PSD. Ce aveţi de zis?
– Noi suntem într-un proces de reorganizare, de trecere, acum încercăm să creăm un partid puternic la Olt, un partid care vrea să facă ceva. Nu că este vorba de linişte, dar în momentul de faţă ne sudăm, ne cunoaştem, ne facem planuri de viitor, planuri prin care să respectam ceea ce a spus preşedintele, şi anume: să facem lucrurile bine făcute, să lăsăm ceva în urma noastră.
– Unde vă vedeţi peste cinci ani, în cadrul Partidului Naţional Liberal? Ce planuri politice de viitor aveţi?
– Ca planuri politice… Să activez în cadrul partidului. Dacă partidul îmi va aprecia munca şi va considera că sunt capabil, îmi va aprecia pregătirea în ceea ce mă pricep să fac, probabil, că mi se vor da sarcini. Nu am nici un plan, nu vreau să devin preşedinte, nici primar, nici şef sau altceva. Consider că sunt un om, membru simplu, care, dacă partidul îmi zice să mă ocup de ceva, eu răspund prompt. Îmi place colectivul, îmi plac oamenii, sunt deschişi.
– Ce probleme ar putea să rezolve liberalismul pentru Slatina şi slătineni?
– Cea mai importantă problemă este cea a normalităţii. Noi trebuie să revenim la normalitate. Trăim într-un stres continuu, stresul locului de muncă, stresul de a-ţi asigura cele necesare familiei. Nu ne mai putem bucura. Prin natura activităţii pe care o am acum, am avut privilegiul să vizitez mai multe ţări şi am văzut cetăţeni care nu discută politică decât două, trei luni înainte de alegeri, restul timpului sunt cu zâmbetul pe buze, oameni amabili, oameni pe care nu îi interesează decât ceea ce fac şi, după ce şi-au făcut treaba, se destind, se cultivă. Slătinenilor trebuie să le promitem o stare de normalitate. Slatina are o şansă având în vedere că, raportat la numărul de locuitori, este al doilea sau al treilea oraş industrializat al ţării, că avem agenţi economici foarte puternici pe platforma industrială, cred că este o oportunitate să dezvoltăm nişte proiecte împreună, care să facă oraşul mai frumos, să-i dezvolte utilităţile necesare populaţiei.
– De ce credeţi că, în ultimii 25 de ani, în judeţul Olt, cam toate alegerile au fost câştigate de stânga?
– Au fost foarte bine organizaţi. Promisiunile unei vieţi mai bune i-au făcut pe oameni să voteze cu ei. Eu consider că nu a fost chiar opinia lor şi viaţa ne-a dovedit că alegerile pe care le-au organizat nu au fost cele mai fericite, tocmai de aceea noi, la PNL, vrem să creăm această imagine că, totuşi, ne putem îmbunătăţi viaţa. Avem la bază nişte principii, cum ar fi: libera iniţiativă, posibilitatea de a te afirma, iar acolo unde eşti să faci lucrul bine. Oameni care aleg trebuie să fie mai atenţi, pentru că, în momentul în care pui în niste funcţii publice oameni care nu au experienţă, care nu au condus oameni, care nu au fost preocupaţi de locurile de muncă, de asigurarea salariilor, atunci se produc efecte destul de grele, destul de urâte. Cred că, totuşi, ar trebui să ne bucurăm de oportunităţile care sunt, dar asta numai cu un dialog între reprezentanţii societăţii civile, instituţiilor publice şi cei ai partidelor politice. Se vorbeşte mult şi nu se face nimic.
– Pe seama cui puneţi eşecul mişcării sindicale din ţară?
– Eu am crezut în mişcarea sindicală, dar păcat că acei oameni au alunecat spre politică. Mişcarea sindicală a fost denaturată de implicarea politicului. Consider că mişcarea sindicală era reprezentantul societăţii civile cel mai documentat şi cel mai puternic şi cred că a reuşit o bună perioadă de timp, aş putea spune până în anul 2004, să asigure un echilibru în societate. În ultimii 25 de ani, putem vedea abuzurile atât din partea unora, cât şi din partea celorlalţi. Aş aminti perioada ’90-2000, când sindicatele erau foarte puternice şi atunci se ţipa cel mai tare şi puteai să-ţi exprimi punctul de vedere în defavoarea patronatelor. După 2005, s-a produs o mişcare de schimbare a legislaţiei, unde sindicatele au fost cooptate în politică şi patronatele au obţinut puteri suplimentare. Sindicatele nu mai sunt absolut deloc vocale. Astăzi, trăim într-un dezechilibru, unde patronatele îşi impun punctul de vedere la modul foarte dur şi abuziv. Mai toţi salariaţii sunt încadraţi cu salariul minim pe economie, există muncă la negru, evaziunea fiscală este în floare. Eu zic că numai prin revenirea la echilibru putem să progresăm.