Pe Alex Negoescu l-am cunoscut acum aproape 20 de ani. La Informaţia Oltului. Venea de la Drăgăneşti-Olt să scrie. Despre viaţă, despre oameni, despre întâmplările unora şi altora. Recunosc. Am avut ce învăţa de la el. Născut în 1945, ’nea Alex s-a prăpădit sâmbătă, 20 decembrie 2014, după o boală care te minte, dar nu te iartă.
Absolvent al Facultăţii de Hidrotehnică, la Iaşi, Alex Negoescu s-a simţit mai bine prin lumea cuvântului scris. A pus suflet, iar stilul său rămâne unul inconfundabil. Nu avea nevoie de semnătură în dedesuptul unui articol pentru a fi identificat drept autorul acestuia. Avem în comun şi astăzi, eu încă pe pământ, el în ceruri, nişte restanţe salariale de la ziarul celui care a fost Triţă Făniţă. Şi el plecat acolo unde a ajuns între timp şi ’nea Alex. Ultima oară am vorbit acum vreo doi ani, sau poate mai mult, despre mărunţişuri. Mi s-a părut ciudat faptul că nu am găsit o punte de dialog pentru viitor. Prea multe vorbe despre trecut din partea celui care astăzi nu mai este. Să fi pierdut atunci o bătălie din războiul sfârşit tragic acum câteva zile? Cine ştie…
Dumnezeu să-l ierte!
