Titulescu – stare de veghe. Primarul Gheorghe Florin Tiutiu, gospodarul care ştie ce trebuie făcut şi face ceea ce trebuie

Auspiciile actualei guvernări nu sunt cele mai bune pentru primarii României. Visul numit USL rămâne doar un slogan ieftin, care nu va putea fi pus niciodată în practică. România lui „fă”, „paraşuto”, şi a unor guvernanţi plimbaţi cu barca pe uscat este o ţară tristă.

De la Bucureşti spre teritoriu vin doar impozite mai mari pe capul cetăţenilor şi amăgiri pentru edilii care chiar au crezut în această cauză.
În pofida acestei stări devastatoare, primarul Gheorghe Florin Tiutiu, de la Nicolae Titulescu, îşi vede de ale lui şi reuşeşte să investească pentru comuna pe care o conduce, aproape într-un mod miraculos.
Despre prezent, despre perspective, despre fapte, edilul îşi asumă, cu modestie, rolul de om care trebuie să reuşească. Pentru că oamenii de la Titulescu vor să se vadă ceva, altceva decât fac cei din capitală…

– Ce înseamnă anul 2014 pentru dezvoltarea comunei în fruntea căreia sunteţi astăzi?
– În anul 2014, ne dorim continuarea unor proiecte aflate în derulare, şi mă refer aici la proiectul de canalizare pe 5.7.7, aflat la jumătate în ceea ce priveşte faza de execuţie. Mai avem de introdus conducta pe drumul judeţean, stânga-dreapta, precum şi execuţia staţiei de epurare, inclusă în valoarea totală. Un alt proiect este inclus în Grupul de Acţiune Locală (GAL), un parc comunal situat în faţa Şcolii cu clasele I-VIII din comuna Nicolae Titulescu, un parc întins pe o suprafaţă de 4.200 de metri pătraţi, bine poziţionat, aflat exact în centrul localităţii, într-o zonă ce strica într-un anume fel aspectul localităţii noastre.

– Este sistemul de alimentarea cu apă funcţional în comuna Nicolae Titulescu?
– Da! Alimentarea cu apă e finalizată încă de acum doi ani de zile, totul este contorizat, astfel încât astăzi, în momentul în care noi stăm de vorbă, în comuna Nicolae Titulescu, metrul cub de apă costă doi lei şi cincizeci de bani, sau douăzeci şi cinci de mii de lei vechi. De altfel, am şi creat o societate pe lângă primărie care se ocupă cu întreţinerea acestui serviciu.

– Au acceptat oamenii să se conecteze la reţeaua publică în dauna puţurilor din curte sau merg pe vechiul sistem? Până la urmă, chiar şi de proastă calitate, apa lor era gratis.
– La prima vedere, da, pare a fi gratis. Cu toate astea, avem o populaţie îmbătrânită, iar asta face ca oamenii să nu mai poată depune efort aşa cum o făceau odată, să scoată apă cu citura de la fântână. Mulţi aveau pompe, unele dintre ele de proastă calitate, iar asta implica şi costuri. Ba se ardeau, ba consumau destul de mult… Aşadar, costurile erau oarecum aceleaşi. Contează însă calitatea apei, o apă cu valoare superioară ce provine din două puţuri forate la o adâncime de 150 şi chiar la 250 de metri. Mai mult, contorizarea a ajuns până la ultima casă neexistând gospodărie care să nu poată beneficia de acest serviciu în clipa de faţă, exceptându-i pe cei care, dintr-un motiv sau altul, n-au vrut să se racordeze. În plus, avem apă trasă şi pe islazul comunal, iar atunci când este nevoie, pe timpul verii, să putem adăpa animalele.

– Mergând pe acelaşi fir al apei, având în vedere condiţiile meteorologice, nu putem vorbi de nişte pagube date de ploi pe raza comunei Nicolae Titulescu, dar, totuşi, parcă e mult prea multă apă. Cât rău poate face lucrul acesta?
– Aşa cum ştim cu toţii, producţia agricolă este unul din principalele domenii de activitate ale locuitorilor de la ţară, ale oamenilor din comuna Nicolae Titulescu. Aşadar, tot ceea ce ţine de teren arabil este cultivat cu cultura mare: grâu, porumb, floarea soarelui, orz, ovăz, lucernă ş.a.m.d. Mai mult, întrucât ne aflăm în Câmpia Boianului unde pământul este greu, este sol rece, el menţine apa, iar ploile abundente şi cele care au venit în ultima vreme au făcut destul rău producţiei agricole din localitatea noastră care este amplasată pe un platou, fără acele văi de scurgere, atât de necesare. Lucrul acesta duce la băltirea anumitor suprafeţe şi, implicit, va duce şi la scăderea producţiei agricole. E clar că în ultimele 30 de zile nu s-a putut intra în câmp, nici pentru întreţinerea culturilor, acolo unde s-a semănat, nici pentru a se continua semănarea locurilor ce au rămas goale, nesemănate. Drept urmare, preconizăm că vom avea un an cu producţii mai mici, cu o calitate ceva mai slabă, datorită faptului că nu se poate interveni în perioada optimă pentru efectuarea tratamentelor necesare întreţinerii culturilor.

– Alegerile europarlamentare vă bat la uşă. Nu vă întreb dacă vă implicaţi, dar vă întreb care sunt costurile şi dacă aveţi sume prevăzute la buget pentru ca lucrurile să meargă bine?
– Sume la buget nu avem de unde. Ceea ce vom face noi va fi prin forţe proprii, iar asta constă în a face o promovare a candidaţilor noştri. Se ştie că eu fac parte din PSD, tot aşa cum se ştie că vom candida în alianţă cu cei din PC şi UNPR. Mă aştept să fim puţin deficitari şi spun asta gândindu-mă la faptul că oamenii nu mai au răbdare, nu mai au dispoziţia necesară şi sunt supăraţi din cauza problemelor întâmpinate, mai ales în agricultură, multora dintre ei nemaiarzându-le de mers la vot. Cu toate astea, vom încerca, pe cât vom putea, să mobilizăm populaţia din comuna Nicolae Titulescu să-şi exprime votul.

– Care sunt aşteptările dumneavoastră, în clipa de faţă, de la puterea de centru, gândindu-ne că din bugetul şi resursele de pe plan local nu se pot face prea multe lucruri?
– E clar că, neavând resurse de la bugetul de stat, cheltuielile curente se acoperă destul de greu. Nu mai vorbesc de localităţile mici, de cele ce sunt direct dependente de bugetul de stat. Aşadar, noi sperăm ca economia să se mişte, sperăm ca la buget să se colecteze şi sume mai mari, iar mai apoi, prin redistribuire, să beneficiem şi noi de aceste sume. Altfel, lucrurile nu stau deloc bine şi fără bani de la buget nu putem duce la bun-sfârşit proiectele propuse: canalizare, drumuri, rigole… Sunt proiecte depuse, pentru multe aşteptăm finanţare..

– Şi finanţarea vine?
– Nu ştim. Noi vrem şi aşteptăm, dar vă repet, depinde de bugetul consolidat al statului…

– Ziceaţi că sunt proiecte. Mai exact?
– Un alt proiect important este cel legat de Biserica „Sfântul Gheorghe”, cea care se află în faţa şcolii, un proiect aflat în derulare de vreo trei-patru ani de zile. Mai precis, am restaurat exteriorul acestei biserici, a ieşit ceva foarte frumos, dar mai este de lucru.

– Despre costuri ce ne puteţi spune?
– Sincer, tot ceea ce s-a făcut acolo s-a realizat mai mult prin fonduri proprii, din cadrul primăriei, chiar dacă noi am avut proiecte pe care le-am depus la Ministerul Cultelor şi la Consiliul Judeţean. Cu toate astea, din păcate, nu am primit vreun leu direct pe această investiţie. Astel, pe lângă fondurile proprii de care spuneam şi bani primiţi din localitate au mai fost vreo câteva sponsorizări de la diverşi fii ai satului. Una peste alta, pentru mine este o mândrie că am reuşit să finalizăm această lucrare întrucât nu se mai intervenise la această biserică din anul 1938. Sau, şi dacă s-a făcut, s-a făcut prost fiindu-i mutilată arhitectura aparte pe care o avea la vremea respectivă. Cu toate astea, noi am reuşit să-i redăm strălucirea de altă dată, s-o readucem la viaţă, ba chiar i-am adus îmbunătăţiri şi mă refer aici la treptele din faţă pe care le-am placat cu granit, iar lucrarea s-a efectuat în hasit, un material hidroscopic ce nu permite absorbţia de apă şi nu conţine ciment, fiind pe bază de var, praf de sticlă, fibră naturală, ceea ce-i dă elasticitate şi rezistenţă.

– Ce aţi făcut în clipa de faţă ţine o sută de ani de acum încolo?
– Sperăm să fie aşa. Noi am făcut lucrarea pentru o lungă durată, dar, Doamne fereşte să nu apară şi catastrofe care nu ţin de noi. În orice caz, noi credem că nu vor fi probleme şi această lucrare va ţine mulţi ani de acum încolo, cel puţin atât cât a durat lucrarea efectuată înainte.

– Vorbiţi de un proiect de ansamblu?
– Da! Anul acesta, tot la biserică, dorim s-o punem în valoare prin împrejmuirea cu gard, ne-am şi extins în lăţime cu o suprafaţă de patru metri obţinând în jur de 220 de metri pătraţi pentru a ridica un prăznicar, o capelă mortuară şi a muta clopotniţa. Sunt lucrări care cu siguranţă vor da bisericii o mai mare valoare formând astfel un complex muzeal având în vedere că tot în curtea bisericii se află un alt monument: mormântul familiei Titulescu, mai exact bunicii, părinţii şi mătuşa lui Nicolae Titulescu. Mormântul, ca şi arhitectură, este unic, are o adâncime de peste patru metri, de jur împrejur aflându-se criptele celor amintiţi. Nu în ultimul rând mai avem de rearanjat cimitirul eroilor, prin mutarea monumentului în centru şi punerea lui în valoare prin revopsire şi refacerea înscrisului. Practic, în jurul acestei biserici vrem să realizăm centrul civic al localităţii. Un complex pe care oamenii din comuna Nicolae Titulescu îl merită cu prisosinţă.