«Într-o guvernare care, timp de patru ani de zile, nu încearcă să gândească pentru poporul ce a adus-o acolo, atunci e greu să mai faci ceva»
Poate fi considerat, de departe, unul dintre cei mai performanţi primari pe care îi are judeţul Olt astăzi. Deschis, respectuos faţă de banul public, atent la nevoile comunităţii în fruntea căreia se află, Ion Ciocan, de la Osica de Sus, este acel gospodar care nu pune întotdeauna pe primul loc reuşita proiectelor pe care le are în agendă, sursele de finanţare, alocaţiile de la guvern…
Liberal prin atitudine, prin definiţia faptelor sale, poate mai dedicat partidului Brătienilor decât mulţi dintre locotenenţii lui Crin Antonescu, acesta vorbeşte liber, în cele ce urmează, despre dreapta, liberalism, principii, onoare şi doctrină. Un interviu care merită citit de colegii de dreapta, dar şi de prietenii săi din stânga!
– Regretaţi ruperea USL-ului?
– E greu de răspuns cu da sau nu la întrebarea dumneavoastră. Dacă am ţine cont de conjunctura judeţului Olt, putem spune că nu era o colaborare rea, dar la nivel de ţară mi-e greu să mă pronunţ. N-am pregătirea politică ce se impune acolo şi nici accesul la informaţii pentru a spune dacă e bine sau rău. Ceea ce trebuie să ştim e că, la noi, în Olt, colaborarea, cu mici excepţii, aşa cum s-a întâmplat şi la mine în comună, a fost destul de bună.
– Dacă vă caută şi pe dumneavoastră pesediştii olteni, să fiţi cu sufletul lângă ei, că tot se practică de la un timp încoace, ce le puteţi spune?
– Eu nu voi fi căutat vreodată. N-am fost căutat în zece ani, cu siguranţă, nu voi fi căutat nici acum, când ies la pensie din lumea politică. E greu să mai trezesc vreun interes cuiva sau pentru cineva, astfel încât nu e nevoie să le transmit nimic…
– Dacă nu faceţi dumneavoastră, în Osica, un scor bun la europarlamentare, mai săltaţi privirea în faţa lui Paul Stănescu? Când spun un scor bun, mă refer aici la pertidul mamă, la acel PSD care ne dă soarele pe cer şi pământul pe care trăim…
– Aş vrea să reţineţi un lucru: n-am faţă de cineva vreo obligaţie şi, cu atât mai mult, vreo ruşine faţă de cineva. Din punctul meu de vedere, obligaţia mea morală şi mai ales de orgoliu politic, deşi e cam mult spus, este să aduc un scor bun pentru partidul pe care îl reprezint. Atâta timp cât rămân pe listele acestui partid, e normal să cred în şansele Partidului Naţional Liberal şi e normal să-mi fac datoria faţă de el! Aşadar, nu are de ce să-mi fie ruşine de alţii dacă aş scoate un scor bun pentru partidul din care fac astăzi parte.
– De ce credeţi că în cei doi ani de putere a USL-ului, Oltul nu a beneficiat, nici până astăzi, de un proiect investiţional major, care să ne fixeze în spaţiu şi în timp?
– În ceea ce mă priveşte, m-aş rezuma tot la comuna pe care o reprezint, Osica de Sus. Neavând o funcţie politică la nivel judeţean, nu pot şi nici nu vreau să judec lucrurile atât de sus. Din păcate, pentru comuna mea sunt destul de reduse posibilităţile de finanţare sau de accesare a unor fonduri majore, mai ales dacă vorbim de fondurile europene, şi asta pentru că deja am luat cam tot ce se putea lua prin fondurile europene, iar în ceea ce priveşte accesarea fodurilor guvernamentale, nu prea am insistat, cu excepţia anului 2007-2008, când am luat aproximativ 40 de miliarde lei vechi pentru reţeaua de alimentare cu apă a întregii comune Osica de Sus.
– Aţi putea nominaliza un pesedist cumsecade de la Olt, un om care să aibă suficientă maturitate şi să aibă capacitatea de a trece peste orgolii şi patimi, peste faptul că unii sunt la putere şi alţii în opoziţie?
– N-aş vrea să radicalizăm. Sunt foarte mulţi oameni în PSD care merită foarte, foarte mult respect din partea mea. Mai departe, dacă nu l-aş nominaliza pe bunul meu prieten Mircea Velica, mi-ar transmite ceva de genul că, din incubatorul de la Slatina, mi-e greu să accept că există oameni de valoare în alt partid. Cu toate astea, nu văd de ce nu l-aş nominaliza pe preşedintele Paul Stănescu, un om cu care, de fiecare dată, am avut o colaborare instituţională perfectă.
– Credeţi în ceea ce se spune în clipa de faţă pe piaţă: Crin Antonescu preşedinte al României?
– Nu cred decât în Dumnezeu!
– Ce le spuneţi dumneavoastră primarilor din PNL Olt, care, până acum, într-un fel sau altul, au venit când cu sufletul, când să se tragă în poze cu Vâlcov, cu Oprescu sau cu alţii?
– Este opţiunea lor. Eu nu am datoria şi nici puterea de a-l judeca pe altul. Cu toate astea, eu ştiu un lucru: atunci când nu-ţi mai place nevasta, divorţezi de ea, nu umbli pe la alta! Atunci eşti cel mai corect. În momentul în care ai ajuns la concluzia că afinitatea ta personală, convingerea politică sau alte lucruri te apropie mai mult de alt partid politic, nu văd de ce nu ai obţine eliberarea de la partidul pe listele căruia ai fost promovat pentru a merge liniştit acolo unde îţi place. Dar, probabil că, deşi nici nu s-au obişnuit prea bine cu noţiunea de primar, au considerat că vor avea mai multe beneficii, respect şi înţelegere din altă parte. Eu nu cred însă aşa ceva…
– Ceea ce spuneţi dumneavoastră, vizavi de speţa pe care tocmai aţi comentat-o, ţine şi de faptul că un primar, manifestându-se şi înscriindu-se într-un alt partid, conform legilor care sunt în ţara aceasta, îşi pierde mandatul. Aşadar, în cazul acesta trebuie să joci cu funcţia pe masă…
– Într-adevăr, doar că atunci n-ar mai avea valoare şi n-ar mai fi interesant pentru celelalte forţe politice. Probabil că de aceea se merge la ideea „eu vă spun ce voi face, voi daţi-mă afară ca să pot fi independent”!
– Ce credeţi că poate face mai rău acestei ţări: un ministru prost sau o secetă prelungită atunci când e nevoie de ploaie?
– Când discutăm de o guvernare slabă, o guvernare proastă, cum dumneavoastră aţi precizat, cu siguranţă asta poate să ţină vreo patru ani. De regulă, seceta durează vreo câteva săptămâni sau cel mult o lună, două. Mai e o şansă ca după vreo câteva picături de apă să reînvii şi, dacă nu zbori, măcar să faci vreo câţiva paşi… Dar, într-o guvernare care, timp de patru ani de zile, nu încearcă să gândească pentru poporul ce a adus-o acolo, atunci e greu să mai faci ceva.
– Dacă nu se realizează obiectivul la alegerile europarlamentare, asumat de către organizaţia de la Olt din care faceţi parte, credeţi că actuala conducere a PNL Olt trebuie să îşi depună mandatul?
– După cum ştiţi, actuala conducere a Partidului Naţional Liberal este interimară. Nu este o conducere aleasă, aşa că nu văd ce mandat şi-ar putea depune. Pentru moment, această conducere are doar o acreditare, până după alegerile europarlamentare, iar mai apoi este posibil să şi obţină un mandat al acestei organizaţii. Aşadar, despre depunerea mandatului discutăm abia după ce-l are… Cu toate astea, eu cred însă că îşi va face targetul şi nu va fi cazul.
– Credeţi că funcţionarii publici care aparţin de un partid ce nu mai este la putere ar trebui să plece de acolo şi să lase locul altora sau să facă uz de prevederile legii, păstrându-şi mai departe postul?
– Personal, nu sunt de acord cu numirile în funcţii de profesionişti pe criterii politice. Consider că acolo n-ar trebui să discutăm de satisfacerea clientelei politice, prin funcţii administrative. Dacă discutăm de partea morală, atâta timp cât ai fost pus politic, iar locul este asumat în acest fel, ar fi normal şi firesc să spui „mulţumesc, asta a fost, am plecat şi ne vedem de treabă”. Dacă, totuşi, e mult mai interesant postul respectiv, decât convingerea ta politică, atunci procedezi aşa cum fac alţii despre care nu vreau să amintesc aici…
– Vom avea în anul 2015 un preşedinte de stânga sau unul de dreapta?
– E greu de ştiut ce preşedinte vom avea după alegerile din noiembrie anul curent. Pentru moment, jocurile sunt destul de complicate, iar, din punctul meu de vedere, numai printr-o alianţă puternică se poate obţine un preşedinte, aşa cum s-a întâmplat în ultima vreme. Aşa cum ştim, se fac mult mai uşor alianţele de conjunctură decât alianţele de cursă lungă.
– Asistăm în clipa de faţă la o teză aruncată în spaţiul public, potrivit căreia domnul preşedinte Crin Antonescu ar fi impus o dictatură în partidul în fruntea căruia se află astăzi. Acceptaţi această noţiune de dictatură în cazul în care există?
– Nu, nu accept această noţiune de dictatură. Pot spune că domnul preşedinte Crin Antonescu a schimbat puţin regulile jocului, dar nu a impus dictatura în partid. Atât la centru, cât şi la noi, la Olt, nu a ieşit nimeni să spună aşa ceva, deşi ar fi destui aceia care nu s-ar feri s-o facă. Mai mult decât atât, n-am văzut din partea conducerii, nici înainte şi nici acum, a se lua nişte măsuri de închidere a gurii a celui care şi-a spus punctul de vedere. Altfel, mi se pare normal, într-o democraţie politică, ca atunci când ai un alt punct de vedere decât al conducerii sau al unei părţi din conducere, să-l spui, dar să o faci doar în interiorul partidului pe care îl reprezinţi. Acolo se vine cu argumente şi contraargumente, iar înţeleptul este cel care îşi dă seama de partea cui este dreptatea.
– V-a dezamăgit Călin Popescu Tăriceanu când a acceptat darul de stânga, funcţia de preşedinte al Senatului României, împotriva unei ordini a firii?
– Valoarea politică a lui Călin Popescu Tăriceanu nu îmi permite mie, la nivel meu, să spun dacă m-a dezamăgit sau nu. Cu toate astea, pot spune că nu a procedat deloc, deloc şi iar deloc aşa cum ar fi trebuit, în ceea ce priveşte convingerile sale de om de dreapta, convingerile sale de premier care a reuşit să reziste în vremuri mult mai grele şi în bătălii mult mai dure decât în clipa de faţă.
– În încheiere, domnule primar, arătaţi-mi, vă rog, un lucru bun pe care-l vedeţi dumneavoastră ca cetăţean, ca om public, la preşedintele de azi al României, domnul Traian Băsescu!
– Tenacitatea, puterea de a-şi urma propriile convingeri şi dorinţa de a alinia pe toată lumea, aşa cum, posibil, ar fi planetele în spaţiu. Un lucru ce nu se întâmplă acolo şi nu se va putea întâmpla nici aici…
