Situaţia unuia dintre cei mai mari producători de cauciucuri din România, e vorba de subsidiara Pirelli din Slatina, nu este una roză. Datorită unor factori externi multipli, care pot fi rezumaţi doar în ceea ce înseamnă criza economică globală, producţia de aici este menţinută la un nivel scăzut, cu mult sub valorile prognozate pentru acest an.
Se lucrează într-un ritm scăzut faţă de capacitatea liniilor tehnologice, oamenii îşi iau libere pentru a admira cerul albastru al Slatinei şi al localităţilor limitrofe de unde ei vin la serviciu, iar pe ştatul de plată se adună la sfârşitul lunii mai multă speranţă şi mai puţini bani. Toate acestea se petrec într-o ţară în care, pe zi ce trece, cu procente mici pirelli_1dar sigure, se scumpesc toate… Rezultatul este firesc şi de neacceptat în acelaşi timp. Scăderea nivelului de trai şi a puterii de cumpărare merg mână în mână, pe o platformă industrială unde se formaseră atâtea speranţe de mai bine.
Pentru a evita supraproducţia, responsabilii companiei de pe strada Drăgăneşti au convins, în perioada iunie-august a.c., clasa muncitoare de pe plantaţia de gumă, să stea acasă vreo câteva zile, într-un concediu de odihnă impus. Se poate asta, pentru că asemenea altor companii de pe platforma industrială a Slatinei, liderii sindicatelor sunt apărătorii intereselor patronatului.
Mai vine însă şi o veste bună: Pirelli Slatina susţine un program intens de extindere a capacităţilor de producţie, iar în unele zone se vorbeşte deja de relocarea spre Slatina a unor capacităţi productive susţinute de italieni, în alte părţi ale ţării. Până atunci, pe platforma cauciucului slătinean, criza bate piaţa…
