Acasă Actualitate ROMÂNIA IESE DIN „IMPAS” DACĂ…

ROMÂNIA IESE DIN „IMPAS” DACĂ…

142
SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ, timp de 30 de ani, a fost „asediată” de CRIZE PROVOCATE” de politicienii noștri de toate culorile și „speriată” de incapacitatea instituțiilor de a le face față, încât ȚARA a ajuns „BĂTAIA DE JOC” a unor „CARICATURI” care s-au succedat în VIAȚA POLITICĂ.
Pare că societatea noastră „a scăpat” de sub control, așa că a sosit momentul, în sfârșit, să punem problema unor „complexe” schimbări în DIRECȚIA CORECTĂ. Asemenea schimbări înseamnă, de fapt, transformări profunde și radicale, atât în suprastructura societății, dar și în „BAZA” ei, numai că o asemenea problematică reclamă o „VIZIUNE REVOLUȚIONARĂ” asupra VIITORULUI societății.
În consecință, încerc „să sugerez”, sigur, nu știu dacă am CUI, având în vedere ROMÂNOGRAFIA celor 30 de ani, câte „CEVA” privind scoaterea ROMÂNIEI din „MLAȘTINA” în care se zbate, legat de căile pe care putem ajunge la acel „MÂINE” POZITIV. Încerc, căci cred că mai avem încă SPECIALIȘTI DE CLASĂ, PATRIOȚI, care gândesc la salvarea NAȚIUNII și bine coordonați pot elabora o strategie asupra a ce „VA VENI”, atât ca perspectivă istorică, cât și sub aspectul interesului indivizilor.
MAI CONCRET – de ce este necesar?
În primul rând, a devenit limpede că MIGRAȚIA ROMÂNEASCĂ nu constituie doar un pericol potențial, ci o BOALĂ GREA de care suferă NAȚIUNEA. ÎMBĂTRÂNIREA celor RĂMAȘI și ÎNSTRĂINAREA celor PLECAȚI și care tot PLEACĂ amplifică această BOALĂ până la a deveni INCURABILĂ, devenind BOALA PĂRĂSIRII ȚĂRII, punând în pericol EXISTENȚA NAȚIUNII în GRANIȚELE NAȚIONALE.
În al doilea rând, nu se se semnalează NICĂIERI și NICIUNDE NIMIC despre felul cum să ne pregătim pentru „MÂINE”, ba mai mult, am senzația că CEI care pretind că ne CONDUC rămân într-o stare jalnică de NEPĂSARE și IGNORANȚĂ, deși VIAȚA „ne semnalizează” zilnic că fără a ține pasul cu CIVILIZAȚIA ne vom „prăbuși” fără a putea vreodată să ne ridicăm pentru a ne reveni.
AȘADAR, care ar fi MODALITĂȚILE DE INTERVENȚIE pentru a face față unui VIITOR tot mai „pretențios” și care ne găsește parcă NEPREGĂTIȚI atât în ce privește viața socială cât și cea personală:
a.) LIDERII – „MARI-MIJLOCII-MICI” – să „devină” CONȘTIENȚI pentru a adopta o „ALTĂ ATITUDINE” față de ce ne așteaptă, să gândească, ba mai mult, să ANTICIPEZE ce urmează pentru a ști cum să acționeze și ce să facă încă de „AZI”.
b.) Cei care „se socotesc” GUVERNANȚI DIRECȚI la nivelul tuturor structurilor – fie MARI, fie MICI – ce au „poziția învechită «X»” să treacă la una „constructivă și pozitivă «Y»”.
c.) Cei îndrituiți să promoveze pe cei care au COMPETENȚĂ, IMAGINAȚIE și INTUIȚIE, în vederea fie și a unei APROXIMĂRI a ceea ce ne așteaptă, pentru ca pornind de la „EA” să se contureze programe salvatoare de perspectivă.
Asemenea PROGRAME pot fi „limpezi” și viabile cu adevărat pornind de la următoare priorități ce par a fi extrem de originale:
1. ROMÂNII au demonstrat că atunci CÂND TREBUIE sunt O FORȚĂ ACTIVĂ și CONCRETĂ care transformă „REALITATEA NAȚIONALĂ” în beneficiul atât al întregii națiuni, cât și al membrilor săi.
2. ROMÂNIA dispune încă de REZERVE URIAȘE și la sol și în subsol, ce trebuie valorificate, fie că vorbim de extracția de metale grele și prețioase, fie că „ne punem” pe treabă spre a dezvolta multiple domenii economice, infrastructură și tot așa, coroborate cu MILIARDELE DE EURO ce se pot accesa de la Uniunea Europeană și resursele financiare interne utilizate rațional și eficient.
3. ȘOC CULTURAL ca un fenomen al timpului și ca un „PRODUS” pentru un ritm rapid de „schimbări” de mentalitate în sprijinul „ROMÂNISMULUI”. Scopul de a crea un IMPACT POZITIV spre a imprima (chiar reimprima) sentimentele de apartenență națională demnă pentru, mai ales, tânăra generație, „diminuând total” considerentele de înstrăinare, dezorientare și frustrare care îi chinuie pe mulți români.
Înțelegând nu doar partea pozitivă ci și pericolul faptului că granițele au fost sfărâmate, toate INSTITUȚIILE DE CULTURĂ și EDUCAȚIE precum și altele „colaterale”, cum ar fi cele de TURISM etc, să primească ACEASTĂ MISIUNE care să conducă, radical, la o activitate calitativă decisivă față de perioada celor 30 de ani.
4. ÎNVĂȚĂMÂNTUL – să „înlăture” anacromismul dezasperant căci cu „lacunele” pe care le are și continuă să le practice, mutilează șansele copilului în lumea de mâine. Prima „încercare” este aceea după care, spre a-ți servi țara ca un bun ROMÂN cu un VIITOR UMAN ADECVAT depinde în întregime de studiile sale. În acest context, următoarele încercări sunt a ne stabili obiective și metode de viitor și nu de trecut, pornind de la următoarele trei dimensiuni:
a.) un „atac” organizatoric curajos asupra structurii spre transformarea sa revoluționară spre a reproduce fidel societatea de mâine.
b.) „revoluționarea” conținutului pornind de la programe, manuale, tehnici și dotări care să diversifice date și cunoștințe bazate pe supoziții temeinice cu privire la nevoile viitoare.
c.) orientarea lui spre VIITOR accentuând la copii simțul viitorului.
5. CERCETAREA, ȘTIINȚA și TEHNICA – sunt cele care pot să ne „sporească” moralul de ROMÂN care gândește și concepe LUMEA în ansamblul ei în care noi, ca națiune, să ne păstrăm specificul, fie că ne gândim la RASĂ, la IDEOLOGIE sau la RELIGIE.
Avem numeroși OLIMPICI CAPABILI pe care nu trebuie să-i pierdem prin „plecarea lor în lume” ci în centre de cercetare și universitare cu adevărat TARI, să-i punem la treabă și cu siguranță ȚARA „va înainta în timp”. Până și experiența românească de la MĂGURELE și a românilor ce lucrează în „ELVEȚIA” în cercetare este un ARGUMENT că din mințile acestor ROMÂNI-PATRIOȚI vor „țâșni” INVENȚII ce vor crea un VIITOR REMARCABIL pentru ROMÂNIA.

6. „URBANIZAREA” CONTINUĂ – ca un mod de viață modern, pornind de la condițiile de viață – apă, curent, gaze, asfalt, transport etc, până la noi relații umane, pe măsură ce înaintăm spre CIVILIZAȚIE. Cred că ar fi, în același timp, un nou „MODUS VIVENDI” care ar pune capăt migrației în afară și ar permite o „întoarcere” la vatră.
În acest cadru constructiv, organizațiile și administrațiile locale pot juca un rol important în integrarea individului în comunitate prin relații umane sănătoase în care dispar minciuna, disprețul, hoția, corupția etc.
7. RELIGIA – ORTODOXISMUL – ca un cadru al CREDINȚEI ce durează de mii de ani, mai durabil decât altele, dar parcă neschimbat de secole, presupune pentru VIITOR un NOU ORIZONT de așteptări și obligații umane în interesul național. Ca urmare, RELAȚIA dintre INDIVID și BISERICA „RELIGIOASĂ” să dăinuie presupunând „obligații sănătoase reciproce” care tind către permanență.
8. BIROCRAȚIA – s-a dovedit a fi incapabilă ca în 30 de ani să se adapteze unor schimbări rapide de fond, dimpotrivă a „prosperat” ducând la un contrast dramatic față de individ. De aici, nevoia de a înlocui BIROCRAȚIA cu ceea ce poate fi AD-HOCRAȚIE flexibilă și funcțională, neîncărcată cu personal ineficient și costisitor în care relația OM – INSTITUȚII se desfășoară pe bază de respect, profesionalism, securitate și loialitate printr-o permanentă specializare pe orizontală a activității.
9. VIAȚA POLITICĂ – prin impactul său uriaș s-ar putea dovedi a fi salvarea întregului sistem al reprezentării politice, sistem aflat în prezent într-o criză acută. Masa alegătorilor actuali este atât de departe de contactul cu reprezentanții săi aleși, încât aceștia sunt practic excluși fără speranță din procesul de stabilire a unor obiective ce le „privește” viața de zi cu zi. De aceea, se impune a se găsi mijloace de stabilire a unei legături între cei ce conduc și baza lor de masă în vederea viitorului lor și a societății prin: adunări frecvente și regulate, atragerea în „circuitul” deciziilor a cât mai mulți cetățeni, înlocuirea birocrației printr-o planificare mai umanizată, mai democrată, astfel ca OMUL să se simtă „STĂPÂN pe situație”.
10. CE NAȚIUNE VREM SĂ FIM?
Este întrebarea care trebuie pusă exact acum, când ROMÂNIA este într-o criză a obiectivelor. Pentru răspuns este necesară CONSTITUIREA unui COLECTIV „TARE” de studiere a obiectivelor naționale pornindu-se de la elaborarea de propuneri de obiective, aplanarea unor conflicte dintre diferite organisme, instituții, sugerarea de noi priorități (gen cele de mai sus), să determine și să oblige chiar oficialitățile să îndeplinească aceste obiective pentru un VIITOR pentru care merită „SĂ LUPȚI” etc.
Aș dori ca „«CELE SCRISE» să-i facă pe LIDERI, în sfârșit, să ajungă la CONȘTIINȚA NECESARĂ pentru o evoluție istorică a ROMÂNIEI în beneficiul nostru, al tuturor!

Profesor
ION PĂTRAȘCU
Slatina, județul Olt

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here