Acasă Actualitate (…)«Și nu ne duce pre noi în ispită»(…)

(…)«Și nu ne duce pre noi în ispită»(…)

200
DISTRIBUIȚI

      Sunt creștin ortodox, din tată-n fiu, dar de ce să nu recunosc, merg mai rar în locașul Domnului, fiind convins că îl am pe Dumnezeu în sufletul meu…

Am avut, totuși, șansa ca în 2008 să fiu invitat – împreună cu fostul meu elev, comisar-șef Valerian Iliescu – la New York, Washington și Chicago, unde am stat câte zece zile în fiecare oraș. Și, cum oriunde în lume, românii pot fi întâlniți la slujbele de duminică, am fost la bisericile ortodoxe române din fiecare oraș vizitat, am vorbit cu preoții români, dar și cu mulți enoriași români – cetățeni americani – pentru a afla, a compara etc.

Pentru amuzamentul cititorilor, amintesc că atunci când m-am prezentat la ambasada S.U.A, am fost îndrumat la un ghișeu, unde o doamnă extrem de elegantă, mi-a vorbit în engleză. Cum pe vremea mea la școală se făcea obligatoriu limba rusă – „frații de la Răsărit…” – am răspuns în română. M-a uimit că doamna – extrem de amabilă, permanent zâmbitoare etc – mi-a răspuns într-o română fără cusur:
„- Nu știți limba engleză”/ „- Nu!”
„- Ați mai fost în America?”/ „- Nu!”
„- Aveți rude acolo?”/ „- Nu!”
„- Aveți prieteni, colegi de facultate sau cunoștințe acolo?”/ „- Nu!”
„- Ați vizitat Europa?”/ „- Nu!”
„- Italia?”/ „- Nu!”
„- Franța?”/ „- Nu!”
Pe măsură ce răspunsul meu era mereu același, se observa că doamna făcea eforturi mari să se stăpânească, să fie calmă și zâmbitoare:
„- Ați vizitat Rusia?”/ „- Nu!”
„- Măcar Bulgaria?”/ „- Nu!”
Și a izbucnit:
„- Făceți-mă să înțeleg: nu știți limba engleză, nu aveți rude acolo, nu aveți prieteni, nu ați fost în nicio altă țară. De ce doriți să ajungeți tocmai în America?”
Am întins un set bilingv – română și engleză – din cartea «Doamna – Peste ani și ani», în care se vorbea despre Scornicești, despre sora lui Ceaușescu etc.
Doamna s-a uitat cu mare atenție la varianta în limba română, dar și la versiunea în limba engleză, și-a notat titlul cărții și s-a destins.
„- Acum am înțeles, și vă felicit, pentru că tocmai ați primit viză pentru America, pe timp de zece ani”.
Din discuțiile cu preoții bisericilor ortodoxe române, din cele trei orașe americane, dar și cu mulți enoriași, foarte amabili și doritori de a afla lucruri inedite din țara lor de baștină, am înțeles:
– Preoții de acolo nu sunt plătiți de statul american, ci de enoriași;
– Dacă enoriașii află că preotul lor este implicat în politică, face profit de pe urma afacerilor cu un enoriaș – în paguba acestuia – are relații extraconjugale – altfel spus preacurvește – sau s-a abătut de la morala creștină – indiferent cum – acesta va trebui să-și caute de lucru, căci sub nicio formă, nu va mai fi admis ca preot, la nicio biserică ortodoxă română.
– Preoții sunt extrem de apropiați și sinceri, față de enoriași, mai toți locuiesc în casa parohială – în incinta bisericii –, fără a afișa o opulență deosebită – mașini de lux, veșminte scumpe sau o anumită superioritate, aroganță etc. Altfel spus, acolo poți să faci ceea ce face popa și nu numai ce spune…

Fiind invitat în Spania, am vizitat Biserica Ortodoxă Română din Torehon – un oraș cam de două-trei ori cât Slatina. Preotul bisericii – Cătălin Mihai Savu, mi-a prezentat două săli de clasă, unde copiii români erau învățați limba română, căci la școală învățau numai în spaniolă, iar acasă, părinții, vorbeau tot în spaniolă, pentru a se integra cât mai rapid în societatea unde trăiau și munceau.
Din toate aceste considerente, preoții câștigaseră pe deplin încrederea enoriașilor, care le cereau sfatul în orice problemă și le urmau îndemnurile, convinși de sinceritatea și bunele intenții ale preoților lor.
Cine are urechi de auzit, să audă…

VICTOR CONSTANTIN
Slatina – OLT
08. X. 2018

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here