Teodora Ştefu, debut literar

Tânăra Teodora Ştefu nu are de mult timp carte de identitate şi, în curând va avea propria carte. O carte cu poveşti fantastice. O carte în care cititorul va descoperi universul Teororei. Şi nu e de mirare că ea a dorit să-şi construiască propriul univers, pentru că prin el eroinele nuvelelor fantastice sunt un alter-ego al autoarei.
Nuvelele tinerei sunt populate cu fel de fel de personaje fantastice – de la vampiri, la personaje suprarealiste, care se încleștează în eterna luptă dintre bine și rău.

Predestinare, alături de o fantomă prietenoasă
A doua nuvelă scrisă de Teodora Ştefu, „Predestinare”, are ca fundament principiul conform căruia „fiecare om are o menire specială pe acest pământ,fiecare dintre noi are o misiune pe care va trebui să o împlinească până în momentul sfârșitului vieții lui”. Observăm plăcut menirea tinerei Teodora, aceea de a scrie frumos.
Emma Parker este personajul central al poveştii. Ea îşi aşteaptă fratele geamăn, pe Andrew în faţa unui hotel cu arhitectură gotică. Intrând în hotelul în are era cazată întreaga familie, deoarece tatăl ei venise cu serviciul în Anglia, autoarea ne prezintă, detaliat: „holul mare în care am intrat, luminat de un candelabru de cristal ce se cobora din tavan grațios.Pe jos era așezat un covor roșu, ce ducea spre scările imense ce se bifurcau, fiecare ducând într-o aripă a castelului, spre dormitoarele oaspeților. Totul era aranjat cu gust,toate decorațiunile puneau în valoare frumsețea locului, recepția fiind plasată undeva într-un colț pentru a nu atrage atenția”.
Fata descoperă şi pădurea de lângă hotel, un fost palat regal. Cu o seară înainte, zărise o siluată în această pădure. Acea siluată aparţinea lui Frederick Blackburn, un rege, mort acum 400 de ani, omorât pentru a i se lua tronul. Fantoma, pe care doar ea o putea vedea, avea părul roşcat şi ochi albaştri, lucru care o încântă pe eroina nuvelei fantastice.
Ea reuşeşte să intre în dialog cu fantoma, care îi apeciază „darul vederii”, acel dar rar, pe care nu oricine îl are. Dialogul este întrerupt de fratele ei geamăn, care nu putea vedea fatome.
După ceva timp, fata decide să îl caute pe Frederick, pleacă în căutarea lui prin pădurea deasă unde ajunge într-un luminiş, în inima pădurii, acolo unde „deasupra ierbii strălucitoare fluturii dansau,parcă prinzându-se într-o horă străveche și plină de magie, înălțându-se puțin câte puțin către cer.”
Acolo este întâmpinată de Frederick, iar după ce stau de vorbă, fata este nevoită să plece, fiind căutată de fratele ei.
Curioasă din fire, Emma, merge prin locuri secrete ale hotelului şi găseşte un tablou în care apare Frederick „îmbrăcat cu haine elegante, cu o mantie roșie până în pământ, iar pe cap purta o coroană, fiind așezat pe un tron”. În acest timp, fata aude sunete de vioară. Merge către zona de unde veneau sunetele şi îl vede pe noul ei prieten cântând la vioară.
Povestea, în punctul culminant, ajunge la momentul întâlnirii cu o vrăjitoare, Natalia, care spunea incantaţii. Emma o întreabă cine e şi ce vrea, vrăjitoarea se prezintă şi îi spune că Frederick „a fost un tiran, un conucător fără milă”. Fata rămâne uimită, nu-i vine să creadă. Nu vrea să creadă aşa ceva, iar între cele două are loc o luptă fantastică. Emma învinge. La scurt timp, Frederick devine om, în carne şi oase.
Poveştile oferite de Teodora ne dăruiesc o lecţie de încredere prietenie şi iubire.

Soarta unei fete invincibile
Autoarea ne propune o noua poveste interesantă una fantastică, una în care binele învinge răul. Personajul central este Katherine Black, o fată de 15 ani, care se mută într-un oraş necunoscut din sudul ţării „într-o zonă atât de liniștită, unde nici nu vedeam un om pe stradă”. Tânăra se duce la noua sa şcoală, intră în clasa pe care o prezintă detaliat, acolo unde, Matthew Smith, „un băiat cu părul castaniu ce îi intra în ochii verzi”, îi urează bun-venit. Aici, fata prinde drag şi de diriginta sa, profesoară de geografie şi franceză. Matthew o invită pe noua sa prietenă la un tur al şcolii, aceasta se simte fermecată de el. La şcolaă, fata are un moment tensionat cu un „fotomodel al şcolii”, Alex Holland, un puşti de 16 ani. La şcoală se organiza un concurs de fotomodele, la care, îndemnată de mamai ei, eleva va participa, deşi nu îi surâde deloc ideea. Ţinuta şi prezenţa ei o fac câştigătoarea serii. Astfel, ea devine fotomodelul companiei ,,Infinity”, cea la care lucra şi Alex. Tânăra participă, alături de Alex, care nu părea un băiat aşa rău, la prima sa sesiune foto. În drum spre casă, însăţită de băiat, în faţa acestora apar trei bărbați înalți, cu pelerine și cu glugi care le acopereau fețele”. Erau cei trei juraţi de la concurs. Aceştia se transformă în lupi.
Cei trei îl roagă pe Alex să se alăture „Congregației secrete, altfel fata poate să își ia adio de la viață”. În acel moment, lui Alex „îi apăruseră colții de vampir și ochii roșii”. Este muşcată, la încheietura mâinii, şi îşi pierde cunoştinţa. La scurt timp, se trezeşte, avându-l alături pe Alex, care începe să-i spună povestea lui: „(…) sunt un vampir. Am fost transformat în anul 1500 după Hristos în Franța. Katherine este rugată de Alex şi sora sa, Jessica Holland, să găsească rubinul și să înfrângă Congergația, lucru cu care este de acord. Tinerii pleacă în căutarea rubinului şi îl găsesc într-o „cutie mare și roșie, învelită în catifea”. A doua zi, Katherine află, de la Alex, că Matthew era vârcolac, pe care îl roagă să îi ajute în lupta cu Congregaţia. După terminarea orelor, cei trei tineri au o întâlnire cu cei trei membri ai Congregaţiei şi începe o luptă pe viaţă şi pe moarte. După ce Kat îl înţeapă în inimă pe unul dintre răufăcători, prietenii ei îi nimicesc pe ceilalţi doi inamici. Acum, cei trei eroi trebuiau să se despartă. Kat fiind o muritoare, săţ-ţi trăiască viaţă până când i se va termina, iar cei doi băieţi să îşi continue tinereţea veşnică în altă parte. Fata nu e de acord cu asta, iar în acel moment, din rubin iese un fun roşu, având chipul unei femei. Duhul îi spune că se afla acolo şi că îi va îndeplini ce dorinţă va avea. Fata nu stă pe gânduri şi cere ca cei doi băieţi să devină oameni.
Morala poveştii e că nu trebuie să fii imortal, ci invincibil.