Alegerile germane din 24 septembrie 2017, datorită puterii politice, financiare și istorice specifice a țării, au fost, fără îndoială, în centrul interesului internațional și european. Rezultatele lor au fost marcate de câștigarea CDU / CSU al Uniunii Creștine, condusă de cancelarul Angela Merkel, chiar cu un procent mai mic, de -33%, în timp ce în alegerile federale din 2013 a obținut 41,5% – contracția – 20, 5%, de la 25,7% în 2013 – de la Partidul Social Democrat (SPD) al lui Martin Schulz, dar și de intrarea în Parlamentul Federal al partidului AfD, cea mai periculoasă extremistă din Europa, din cauza dimensiunii Germaniei și evenimentele dramatice istorice care au schimbat cursul secolului al XX-lea.
Germanii – sunt mai mult decât evideni-, sunt recunoscători cancelarului Merkel pentru bunăstarea lor, pentru nivelul lor înalt de viață, comparativ cu cel al altor popoare europene, pentru combaterea șomajului în mod eficient (rata șomajului este la niveluri istoric scăzute, adică doar 3,9% din forța de muncă) și bineînțeles pentru excedentele bugetare. De aceea, pentru toate aceste motive, ei i-au dat un al patrulea mandat în Cancelaria, ceea ce a reușit numai de Konrad Adenauer, reformatorul Germaniei postbelice și Helmut Kohl, tatăl reunificării Germaniei.
Pe de altă parte, victoria cancelarului Merkel și formarea unui guvern cu potențiali parteneri – oricare ar fi acestea – implică în mod evident continuarea politicii de austeritate extremă și punerea în aplicare fidelă a regulilor „sacre” ale disciplinei bugetare, deoarece servește Germaniei într-un mod foarte vizibil. Cu toate acestea, punerea în aplicare a acestei politici de-a lungul anilor și-a îndreptat deja atenția asupra țărilor din Europa de Sud și, în special, asupra Greciei și, prin urmare, pe drum va conduce, cu precizie matematică, întregul proiect european la un risc serios de colaps.
În același timp, procentul ridicat din punct de vedere istoric – de 12,6% – al Daf-ului ultra-drept xenofob și anti-imigrant, care pentru prima dată a reușit nu numai să intre în Bundestag, ci și să devină al treilea cel mai mare partid din Germania în ansamblu și cea de-a doua cea mai mare din statele federale estice, este o amprentă deosebit de obscură a alegerilor germane și sporește considerabil populiștii și extremiștii din dreapta de pe continent. Este pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial și prăbușirea regimului nazist în 1945 că se întâmplă un astfel de lucru, un fapt care, fără îndoială, constituie o piatră de hotar negativă în istoria Germaniei.
În acest moment trebuie remarcat faptul că, în alegerile din septembrie 2013, partidul „Alternativă pentru Germania” (AfD), care sa născut în același an din reacția unei părți a germanilor împotriva țărilor din Europa de Sud, a luat 4,7% din voturi și nu a intrat în Parlament. Totuși, odată cu intrarea sa actuală, membrii hard-corei din extrema dreaptă și xenofobi ai AfD – pentru mulți oameni considerați moștenitori autentici ai naziștilor – sunt obligați să exercite o presiune puternică asupra Cancelarului Merkel pentru a schimba fața democratică liberală pe care a prezentat-o în ceea ce privește imigrația, terorismului și aspectelor legate de securitate – de exemplu politica privind frontierele deschise care a dus la intrarea multor refugiați și migranți în Germania în septembrie 2015. Desigur, în realitate, această politică nu este motivată de sentimente filantropice, ci se bazează pe interesul Germaniei, deoarece în fiecare an țara are nevoie de o jumătate de milion de imigranți pentru a-și continua existența ca putere economică și pentru a-și susține eficient sistemul social.
Declarația făcută de către co-șef al partidului AfD, Frauke Petry, în timpul unui discurs la Stuttgart, unde a comparat o societate care încorporează migranții într-o „haldă de compost”, abordarea ei privind supravegherea frontierei de către gărzile germane care vor împușca orice refugiat sau imigrant a încercat să treacă ilegal, dar și declarația celuilalt co-președinte al Afganistanului Alexander Gauland cu câteva zile înainte de 2016 euro în privința marelui jucător negru german-german din Bayern și a echipei naționale germane de fotbal, Jerome Boateng. un bun jucator, dar nu l-ar fi dorit ca vecinul sau „- indica cel mai clar ca acest partid a mostenit intr-adevar traditiile greoaie ale batalionelor de asalt ale Partidului Muncitoresc Nationalist German al lui Adolf Hitler in deceniul 1930 , în ceea ce privește rasa ariană.
Care este motivul, totuși, al ascensiunii frenetice a acestei formațiuni politice rasiste, care vrea, printre altele, să schimbe atitudinea Germaniei pentru a opri manifestarea remușcării pentru infracțiunile naziste oribile? În mod clar, o cauză-cheie este criza refugiaților și a migrației, care în zilele noastre a asumat proporții uriașe și care depășesc cu mult țările europene și bineînțeles Germania. Pe această bază a fluxurilor de refugiați și de migrație, în loc să construiască de către lumea dezvoltată o politică democratică și progresivă a refugiaților și a imigrației care să arate compasiune și solidaritate, florile răutăcioase ale răului cresc, iar politicile inumane, fasciste și retorica de ură, triumfătoare împotriva oamenilor persecutați și nefericiți care au fugit din casele lor în cele mai tragice circumstanțe care caută lumină departe de întunericul teribil și mortal al războiului și de sărăcia extremă și speranța pentru un viitor mai bun și mai pașnic.
Mai mult, un alt motiv important pentru creșterea rapidă a AfD de extremă dreaptă este utilizarea deplină – de către oficialii acestei formațiuni politice – a incidentelor teroriste islamice și a evenimentelor criminale care le conectează la afluxul de refugiați și imigranți din Islam țări. Astfel, în timpul perioadei electorale, nu au reamintit masacrul de pe piața de Crăciun de la Berlin și atacurile sexuale împotriva tinerelor femei germane de către imigranții arabi în Anul Nou 2016 de la Köln.
În cele din urmă, semințele viziunilor extreme și xenofobe sunt mult mai bine incubate ca noul „ou de șarpe” în societățile prosper ale nordului care se simt amenințate de „oamenii săraci” ai Sudului – cărora le-au atribuit diferite stereotipuri negative – și, bineînțeles, de către refugiați și imigranți.
În concluzie, amprentele alegerilor germane sunt obscure atât pentru țările mai sărace din Europa de Sud în dificultate, deoarece politica germană de austeritate nu se va schimba nici măcar puțin, iar cetățenii democrați ai Germaniei și ai întregii Europe care urmăresc cu groază atacul de coșmar al entităților politice fasciste, rasiste și xenofobe.
Curriculum vitae
Isidoros Karderinis sa născut la Atena în 1967. Este romancier, poet și cronicar. A studiat economia și a absolvit studii postuniversitare în economia turismului. Articolele lui au fost republicate în ziare, reviste și site-uri din întreaga lume. Poeziile sale au fost traduse în engleză, franceză și spaniolă și au fost publicate în reviste literare și secții literare de ziare. A publicat șapte cărți de poezie și două romane. Noile sale cărți și trei cărți de poezie au fost publicate în SUA și Marea Britanie.
Email: skarderinis@hotmail.gr
Facebook: Karderinis Isidoros
Twitter: isidoros karderinis
