Ca de fiecare dată, la Biblioteca Judeţeană „Ion Minulescu” din Slatina, simpozioanele sunt o întâlnire interesantă şi plină de informaţii necesare bagajului de cultură generală. Dat fiind faptul că Răscoala de la 1907 nu se mai regăseşte prin programa şcolară, instituţia amintită şi Muzeul Judeţean Olt au colaborat pentru a crea un eveniment necesar pentru liceenii slătineni: „Judeţul Olt în ultima răscoală ţărănească din Europa -1907”. Mai mult de 20 de comune din judeţele Olt şi Romanaţi au avut ţărani răsculaţi, care doreau pământ şi să pedepsească pe moşierii care trăiau într-o lume a luxului. Răscoala a pornit din Moldova, din satul Flămânzi, judeţul Botoşanu, în momentul în care evreul Mochi Fischer, administrator al moşiilor lăsate în grija sa de boierii plecaţi pe alte meleaguri, nu a vrut să dreagă învoielile agricole cu ţăranii comunei. Ţăranii s-au supărat atât de mult, că au început o revoltă cetăţenească antisemită, conform istoricilor. Răscoala s-a întins pe mai multe zone ale ţării, chiar dacă ţăranii de la acea vreme nu aveau Facebook şi nu erau ademeniţi în cadrul unor grupuri create de persoane cu un fundal ceţănesc îndoielnic. În Dobrogea nu a fost nicio răscoală, pentru că oamenii erau mulţumiţi de ce aveau şi se înţelegeau bine cu moşierii. La Olt, însă, s-a mers până la moarte.
Prefectul de Olt, bătut la Crîmpoia
La Şerbăneşti şi Crîmpoia, ţăranii erau hotărâţi să nu ierte pe nimeni. Aşa s-a întâmplat şi cu prefectul judeţului Olt, venit în teren, cu un jandarm şi funcţionari, pentru a sta de vorbă cu oamenii. Nu a putut vorbi mult, pentru că ţăranii l-au luat la bătaie.
„În acest moment sosii la reședință, rănit grav de locuitorii răsculați în comuna Crîmpoaia. Eri am pornit în județ spre a mă interesa de starea spiritelor; la Șerbănești de Jos am găsit adunați mai mulți locuitori și după convorbirea avută cu ei s-au liniștit. Am trecut la Crâmpoaia unde mi se semnalase oarecare fierbere și găsind că peste 200 locuitori au început devastările am căutat să-i liniștesc dar am primit şase lovituri de ciomag în cap și tot atât de multe pe corp, așa că cu greu eu și sergentul ce mă însoțea, care a fost de asemenea maltratat și rănit, am scăpat cu viață. Starea mea este gravă dar sper la facerea bine”, spunea prefectul C. Manu într-o telegramă.
Tot la Crîmpoia, sătenii au omorât în bătaie un moşier. Pe moşierul Ion Momiceanu. Ucidere despre care prefectul nu-şi amintea şi pe care nu a raportat-o, deoarece raportul pentru Ministerul de Interne fusese făcut înainte de a se afla de moartea moşierului. După ce ţăranii l-au ucis pe Momiceanu, au aruncat cadravrul în apele Dorofeiului.
Răscoală (şi nu prea) la Slatina
Moşierii au dat bir cu fugiţii către Slatina, pentru a se apăra de furia ţăranilor, însă aceştia din urmă i-au ajuns din urmă şi au dat să-i tragă la răspundere. În satele din jurul Slatinei nici vorbă de răscoală, fiind multă linişte. Pe străzile urbei de lângă Olt se aud sunete de puşcă, lucru care îi face pe unii să speculeze momentul şi să manipuleze ţăranii. Sunetul venea de la Strehareţi, de la Liceul Agricol, pentru că elevii primiseră puşti, fiind învăţaţi pe loc să le utilizeze, însă din curiozitate, ei le foloseau pentru a vedea cum funcţionează şi a se distra. În timp ce ţăranii erau nedumriţi, aceştia au fost arestaţi şi duşi la penitenciarul oraşului.
Răscoala a fost oprimată de autorităţi prin diverse capcane, iar la nivelul întregii ţări au murit în jur de 400 de persoane, dintre care, în Olt, aproximativ 80 de oameni.
Răscoala de la 1907 a făcut ca administraţia naţională de la acea vreme să se gândească la faptul că oamenii nu pot fi conduşi de bunul-plac al unor moşieri şi că sunt uniţi. Mereu, românii, prin diverse răscoale, revolte, revoluţii, au arătat că puterea stă în cetăţean şi că o autoritate nu-şi poate depăşi atribuţiile.
