În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!
Dragii mei,
Nu aruncați cu pietre în mine (cel puțin, nu încă), dar mi s-a părut cel mai potrivit titlu pentru ce vreau să vă spun astăzi.
Acum vă scriu din tren, întorcându-mă din București, unde mă pregătesc să fiu și doctor în Științele Educației, deoarece am planuri mari de viitor. Sunt sigur că fiecare dintre voi vă visați în cel mai scurt timp cu o mașină scumpă în garaj, o casă cu două etaje și mansardă care, în mod obligatoriu trebuie să aibă o piscină în curtea din spate, un serviciu de şase ore pe zi de luni până vineri și cel puțin un salariu de 2000 de euro pe lună. Fiecare își poate modifica visul după sufletul său, așa că datele prezentate de mine mai sus sunt pur orientative sau chiar, din păcate, sunt dorințele mele. Chiar credeți că eu nu îmi doresc asta? Ba da! Din păcate, da! Și doresc cu ardoare. Însă astăzi Hristos, parafrazându- L, îmi spune clar și răspicat că sunt un fraier!
Mă numește astfel, deoarece acestea toate sunt exact ce și-a dorit bogatul din Evanghelie dar într-un mod mai subtil. Ii rodise țarina și avea mai mult decât ii trebuia, așa că decide să își mărească spațiile de depozitare pentru a avea și mai mult.
Versetul care cuprinde răspunsul lui Dumnezeu la dorințele bogatului trebuie scris pe ușa fiecăruia dintre noi, să îl citim mereu dimineața când ieșim din casă pentru a merge la serviciu : „Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?”
Toate cele pe care le visăm și ajungem oarecum să le împlinim ale cui rămân?
Ale cui rămân, casa, mașina, piscina și banii din cont? Ați văzut voi pe cineva care a murit altfel decât ceilalți oameni? Care a plecat cu ceva în plus de aici? Bătrâna din satul acela uitat de lume a murit la fel ca IPS Iustinian Chira. Au închis ochii amândoi și gata. Au plecat la Domnul. Ale lor toate, cui au rămas?
În fiecare zi nu facem altceva decât să strângem pentru suflet : „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te.” și ne alegem cu ce?
Ne alegem cu dorința de a vrea mai multe : „Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi, şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele;”
Când Dumnezeu o să trimită îngerii într-un moment al vieții noastre, fie că suntem pregătiți sau nu, tineri sau bătrâni, bolnavi sau sănătoși să ceară sufletul de la noi ce vom lăsa în urma noastră ?
Fapte frăților! Fapte lăsăm!
Un om este amintit după faptele sale, nu după mașina sa sau casa sa și nici după hambarele sale. Faptele bune sau cele rele sunt moștenirea noastră și Dumnezeu asta așteptă de la noi.
Faptele plăcute sunt răsplătite și cele rele sunt pedepsite. E simplu de înțeles pentru toți.
Egoismul bogatului, lipsa faptelor bune și atitudinea lui, îi aduc moartea.
Potrivit DEX-ului „fraier” este însușirea dată unei persoane care nu știe să profite de ocazie și este înșelată . Păi și nu vi se pare că L-am parafrazat corect pe Mântuitorul? Sunt un fraier că nu știu să „profit” de viața aceasta pentru a putea face fapte bineplăcute lui Dumnezeu și sunt amăgit de fanteziile dorințelor lumești.
Sunt fraier că îmi pierd anii punând prioritățile mele mai presus decât necesitățile reale ale sufletului meu.
Mereu am făcut ceva, deoarece am urmărit un scop într-un viitor apropiat fără a ține cont de mesajul acestor cuvinte spuse de Mântuitorul Hristos în una din cele mai cutremurătoare pilde .
Evanghelia se încheie cu o concluzie care m-a răscolit până în adâncurile inimii mele : „Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.”
Am să redau versetul cu o modificare : „Aşa se întâmplă cu ALIN care îşi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu”. Haideţi, puneți-vă numele și o să ne regăsim cu toții.
În fiecare duminică avem un Black Friday la Biserică dar suntem mult prea fraieri și nu profităm de „promoția” din această perioadă când avem posibilitatea prin post să facem fapte care să ne ofere un răspuns pozitiv din partea lui Dumnezeu. Să putem să ne transformăm din „nebuni” în buni și să lăsăm în urma noastră fapte!
Eu nu mai vreau să îmi dărâm hambarele pentru a face altele mai mari. Vreau să încep a lăsa fapte în urma mea… Voi?
Amin!
Prof. Teolog Drd. Alin Bolboașă Șofaru
