Acasă Actualitate Săracul bogat!

Săracul bogat!

170

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh Amin!

Dragii mei,
Sunt încă emoționat profund de fragmentul Evangheliei de la Luca ce a fost citit astăzi. Provoacă o sensibilizare aparte mai ales dacă l-am înțelege în profunzime.
Textul ne vorbește despre un om bogat care trăia îmbrăcat în „porfiră și în vison” și se veselea în toate zilele vieții sale. Mântuitorul nici nu se obosește să ne ofere numele acestuia. El ne sensibilizează cu descrierea săracului Lazăr care, „plin de bube”, dorea să mănânce și el măcar din cele ce cădeau de la masa bogatului, să mănânce resturile, însă nimeni nu îi dădea. Atât de tragică era situația lui Lazăr încât veneau câinii să îi lingă bubele.
Superbă imaginea vizuală cu luarea sufletului lui Lazăr de către ingeri și dus în sânul lui Avraam. Câtă cinste a primit acel om ca îngerii să se coboare și să îl conducă spre Împărăția lui Dumnezeu.
Bogatul, în schimb, este înmormântat, probabil, cu mare fast, bineînțeles, cu găina neagră dată peste sicriu și 100 de prosoape, cu fanfară și oală de pământ spartă. Exact cum spune Baba Leana. Ce contează dacă s-a spovedit sau s-a împărtășit înainte, ce contează dacă a avut milă de aproapele său (Lazăr). Ce contează toate acestea ultimele? Contează că a fost înmormântat cu: „Așa e bine maică!” și ajunge cu loc, la clasa 1, direct în iad.
Aici vedem dreptatea lui Dumnezeu. El schimbă regulile primei părți a pildei. Acum Lazăr se bucură, fiind îmbrăcat nu de lucruri trecătoare, ci de slava lui Dumnezeu și se ospatează, nu din mâncare, ci din dragostea fără sfârșit a Creatorului.
„Săracul” celei de-a doua părți a pildei este acum bogatul. El se află acum în situația lui Lazăr. El este cel cu „bube” provocate de văpaia în care se afla. Bogatul vrea alinarea suferinței, cum câinii îi provocau lui Lazăr. El cere lui Avraam ca să îngăduie săracului neimportant pentru sine cât a fost în viață, să coboare și să își înmoaie degetele în apă pentru a îl răcori.
Ce episod cutremurător. Atât de mare era suferința încât o picătură de apă, nesemnificativă pentru noi în viața de zi cu zi, putea să aline o așa mare durere.
Dialogul purtat între „săracul bogat” și Avraam este simplu, cu un puternic substrat teologic și mai ales de luat aminte:
„Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.”

Dragii mei,
Într-adevăr , Cineva a Inviat dintre cei morți dar încă sunt care nu cred în El. Încă sunt cei care nu ascultă glasul lui Dumnezeu prin Evanghelie și nici voia Lui prin conducătorii Bisericii.
Încă ne place să ne îmbrăcăm în porfiră și vison și să mâncăm pe săturate fără să vedem cum la poarta sufletului fiecăruia dintre noi stă cu mâna întinsă un „Lazăr”.
Noi nu vedem nici atunci când aproapele nostru, pe care îl cunoaștem, ne cere ajutorul.
De fiecare dată căutăm scuze când ni se cere să ne aplecăm sper cel de lângă noi și găsim de cele mai multe ori un motiv pentru a nu îl ajuta pe „Lazăr”.
Aveți dreptate, „Lazării” de astăzi sunt diferiți de cel din Evanghelie. Sunt „agresivi” în cerșetoria lor, îndrăznesc să spun, asemenea Părintelui Necula, că put, folosesc „fărâmiturile” noastre pentru a lua alcool și țigări… așa este, dar totuși?!
Cu ce autoritate facem noi pe judecătorii? Oare chiar este judecata noastră mai dreaptă decât a lui Dumnezeu?! Ni se spune clar să iubim pe aproapele nostru nu să îl judecăm. Ni se cere să îl vedem pe Lazăr în aproapele nostru ca să ne invrednicim de Împărăția lui Dumnezeu.
Ni se cere să fim bogați în dăruire și extrem de săraci în judecata aproapelui! Ni se cere să nu fim asemenea „săracului bogat” Amin!

Profesor drd. Alin Bolboaşă Şofaru

Articolul precedentLupte cu flăcările. La Osica de Sus
Articolul următorNume noi şi nume vechi, la parlamentare. Listele complete

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here