E o regulă nescrisă a jurnalismului. Informațiile pozitive, arareori, se scriu pe pagina întâi. Poate cu indulgența secretarului de redacție, o trimitere într-un colț pentru o pagină de mijloc. Oamenii, asaltați de comunicarea dusă în zona manipulării, caută senzaționalul. Și, în România începutului de an, ca nicicând, senzaționalul e peste tot. În ministere, în guvern, în zonele de decizie a celor ce nu ar trebui să fie actori în astfel de scene ale unei piese greu de înțeles…
Împotriva acestei stări de fapt, din punct de vedere economic, țara merge mai departe. La Olt, în Slatina, subsidiara unuia dintre cei mai mari jucători de pe piața metalurgiei feroase – TMK ARTROM investește în ceea ce înseamnă linii de producție care generează valoare adăugată mare produselor inițiale. Asta împotriva curentului general care domină sectoarele economice, unde România produse fie inteligență brută (vezi zonele de IT din București și Cluj!), fie este doar un consumator al marilor concerne care înainte să ne vadă ca pe o țară ne analizează ca pe o piață de consum.
Pentru 2017, în urma unui credit obținut de la una din marile bănci din piața de profil, e vorba de 25 de milioane de euro, TMK susține o capacitate anuală a unei linii de tratament termic, de 160 de mii de tone, menită să trateze tuburi cu o grosime a peretelui de 60 de milimetri. În traducere liberă, așa ceva înseamnă că prin această investiție, preconizată a intra în flux normal de lucru după jumătatea anului în curs, TMK se fixează pe piața de profil a aplicațiilor mecanice, pentru exploatarea petrolului și gazelor, ca un lider mondial în domeniu. O piață unde nu există sentimente, ci doar cerințe împinse spre limita perfecțiunii metalurgice.
Practic, acest proiect industrial nu e venit din neant. El reprezintă o continuare firească a ceea ce se petrece continuu în subsidiara TMK de la Slatina. Vorbim aici de dată recentă, de o altă linie destinată cilindrilor hidraulici, inaugurată mai ieri, pe 8 iunie 2015, în prezența președintelui grupului – Dmitri Pumpyanskiy, o investiție în valoare de 10 milioane de euro.
Nu mergem mai departe, pe linia prefacerilor de dată recentă din cadrul companiei, pentru că ar fi nevoie de o recenzie completă, cât o monografie, a ceea ce s-a întâmplat în fosta fabrică de țevi din Slatina, de la preluarea sa de către Grupul TMK. Dar, chiar și așa, un exercițiu de memorie e mai mult decât necesar: preluarea capacității metalurgice de prelucrare de la Slatina, de către TMK, a însemnat salvarea de la dispariție (e mai sumbru acest termen decât falimentul), în urmă cu douăzeci de ani. Atunci când blocajul economic, lipsa de orizont, erau stările de fapt ale unui prezent sumbru.
Astăzi, și prin linia de producție, creditată de bancă, cea în urma căreia TMK vine puternic pe piața tuburilor de înaltă calitate, necesare industriei petroliere, cât și exploatațiilor pentru gaz, se consolidează o poziție în ascensiune a subsidiarei, dar și a companiei mamă.
Mai trebuie spus că de pe urma acestei valori adăugate în creștere nimeni nu pierde. Câștigă toate părțile. De la prețul acțiunilor listate pe bursă, până la cei care vor lucra, efectiv, în cadrul acesti noi capacități. Și nu omitem nici bugetul consolidat al statului, nici oportunitățile partenerilor aflați, fie pe orizontala sistemului de producție, fie în linia verticală a piețelor de resort.
Ca o ironie, în loc de rânduri de final, se poate spune că corporatiștii atât de mediatizați în piață în ultimul timp, fac bine atunci când își văd de treabă. Într-o țară în care, cei care au împărțit România în două alimentează moara vorbelor fără fundament și când spun că e nevoie de o delimitare între noi și ceilalți. Ceilalți care, din fericire, își văd de treabă și investesc. În România de azi, pentru țara ta de mâine!
