Spun unii despre noi, ca ţară, că suntem coşul de gunoi al Europei. Expresia e dură. Pe undeva, componentele sale, dacă sunt analizate, bucată cu bucată, conduc spre o realitate care să se asemene cu sintagma menţionată mai sus. (Alin Dorobanţu)
Românul cu opt mii de euro în buzunar îşi cumpără repede o maşină nemţească de mâna a treia, în locul uneia autohtone, mult mai bună decât prima. Altfel, magazinele de haine la mâna a doua sunt la mare căutare. Aici calitatea e peste oferta produselor noi, cu preţ accesibil. Pentru că chinezismele din domeniul confecţiilor nu pot fi susţinute şi pe segmentul calităţii.
Mai intervine şi sentimentul autoflagelării. Suntem o naţiune care se pricepe foarte bine la fotbal, politică şi, uneori, celor mai interesaţi de aceste subiecte nu le mai rămâne timp şi energie pentru a face ceva util. Unii au scris cărţi pe aceste probleme ale naţiunii contemporane. Alţii au lucrat teze de doctoral în sociologie. Altora le-a luat ani din viaţă să priceapă ce e lumea asta a noastră, de unde începe şi unde se termină…
Problema cu coşul de gunoi nu e nici acum clară. Iar pentru rezolvarea ei nu există noinţă politică. E doar temă de dezbatere naţională. Tragedia începe atunci când resursele naţionale ajung la… coşul de gunoi.
Lâna mioarelor din Potcoava merge la tomberon
Din start, primarul nu are nici o vină aici. Necazurile sale vin din altă parte. În comuna Potcoava, oraş după unii, pe marginea drumului, când vii dinspre centru spre Scorniceşti, lângă un pod, pe partea dreaptă, sunt tomperoanele comunale, cele în care oamenii îşi varsă gunoiul de toate zilele. Aici, la limita de supraplin, şi dacă nu cumva şi peste, se află, pentru că e sezonul tunsului, lâna aruncată de gospodarii din localitate, care înţeleg că produsul muncii lor nu are preţ, nu are valoare. Nu are respect din partea unui stat care este, oficial, potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, un importator constant al produselor finisate, realizate din lână.
Pe scurt: stofele de calitate, inaccesibile românilor de rând, care trebuie să conţină, obligatoriu, o cantitate importantă de lână, au căutare. Materia primă din România merge în Potcoava, la tomberon. La coşul de gunoi. Acolo unde se află şi grija guvernanţilor faţă de produsul muncii agricultorului român. Acea pătură socială care şi acum mai crede că ar putea să vină o zi când sudoarea, truda, vor avea un preţ. Acasă la ei, în ţara lor.
