„Pe mine mă interesează comuna mea, iar eu mă zbat pentru ea și oamenii ce locuiesc aici. Pentru asta am fost ales și pentru asta muncesc în fiecare zi…”
În seria scurtă, de succes, a primarilor olteni care au venit în fruntea comunităților locale în 2012, Nicușor Sîia de la Radomirești își are, pe drept, un loc de cinste. E omul care a câștigat încrederea radomireștenilor, prin modul în care înțelege că administrația locală, dacă nu servește nevoia imediată a cetățeanului, nu are componenta de… utilitate publică. În aproape 4 ani de mandat, Radomireștiul de astăzi își recapătă, încet și sigur, locul care l-a avut cândva pe harta județului Olt, de o localitate prosperă, dezvoltată, unde oamenii își recapătă încrederea în autoritățile locale. Nu spunem nimic despre aspectul jalnic al primăriei din urmă cu patru ani, despre insalubritatea generală de aici, cât și aspectul dezolant al instituțiilor publice din localitate. Nici primarul nu vrea să vorbească despre vremea când alții au eșuat în proiectele administrative. Dialogul care urmează a venit de la sine. Iar nu de puține ori, discuțiile au fost întrerupte de cetățeni veniți la primar să-i mulțumească pentru modul cum s-a implicat și a rezolvat diverse probleme…
– Investiții sunt multe, dar aș începe cu Piața Agro-alimentară, făcută prin Grupul de Acțiune Locală (GAL) Vedea-Găvanu-Burdea, un proiect realizat prin fonduri europene, o piața dată în folosință în octombrie 2015, și asta fără zgomot și tăieri de panglică. Oamenii aveau nevoie de această investiție, mai mult decât aș fi avut eu nevoie de o ceremonie în sensul mediatizării acestei investiții.
– Vin oamenii la piață, sunt mulțumiți de serviciile primite, au ce să găsească acolo, iar noi, printr-o hotărâre de consiliu local am hotărât să nu creștem taxele. Nu am dorit să facem lucrul acesta pentru că nu era corect față de ei și nu ne făcea nici nouă cinste. Destulă vreme au plătit taxe la piață, iar condițiile de acolo erau inacceptabile.
– Avem proiectul de extindere alimentară cu apă, se lucrează la studiul de fezabilitate, se fac ultimele modificări și completări și vrem să urgentăm lucrările cât se poate de mult. Pentru noi, prioritare sunt proiectele pentru apă, canal și iluminatul public.
– Aici vă pot spune că avem făcute deja măsurătorile topo și geo, ridicate pe satul Radomirești, acolo unde mai pot să adaug că, în proporție de 99%, avem apă pe toate străzile, iar 80% din cetățeni sunt deja abonați…
– Apa la Radomirești, pe metrul cub, costă 2,5 lei, un preț foarte bun, comparativ cu alte localități. De altfel, într-o ultimă ședință în Consiliul Local Radomirești s-a solicitat întocmirea unui raport prin care să fie specificat, exact, prețul la metrul cub de apă. În ceea ce-i privește pe locuitorii comunei noastre ei sunt încântați, își plătesc la timp datoriile, conform apometrelor, astfel încât să nu existe suspiciuni și toată lumea să fie mulțumită.
– Avem și aici un proiect pe Ordonanța Guvernului numărul 28, privind reabilitarea străzilor din comuna noastră, una cu o rețea vastă de 46 de kilometri stradali și 9 kilometri de drum județean. Am insistat foarte mult pentru drumuri, am făcut demersuri la Consiliul Județean, am făcut tot ce puteam face și rezultatele au început să se vadă. Pe mine mă interesează comuna mea, iar eu mă zbat pentru ea și oamenii ce locuiesc aici. Pentru asta am fost ales și pentru asta muncesc în fiecare zi.
– Avem, desigur, și proiecte pe fonduri europene, am terminat și planul urbanistic general, căci fără el nu s-ar putea. Personal nu sunt de acord cu acel punctaj fără de care proiectul nu devine eligibil, dar ne supunem legilor și mergem mai departe. Vedeți dumneavoastră, cetățeanul nu știe ce înseamnă acel punctaj și chiar dacă îi explici, el vrea apă, vrea stradă asfaltată și nu-l interesează de fondurile europene. Așadar, avem planul urbanistic general, avem o parte din avize, mai așteptăm și restul documentației și suntem gata de treabă. Din păcate, aceste lucruri trebuiau făcute în urmă cu foarte mulți ani, dar nimeni nu s-a preocupat de asta.
– Așa cum spuneam, prioritare rămân proiectele pentru apă, canal, străzi… Suntem comuna cu cel mai mare proiect de modernizare străzi, pe O.G. 28 – 15 kilometri de drum, și mai avem 4,2 kilometri realizați, împărțiți pe sate, astfel încât să nu apară nemulțumiri. Spre exemplu, am început cu satul Crăciunei, cu toate că acolo am obținut cele mai puține voturi. Au venit ulterior oamenii să mă felicite și să-mi spună că au avut primar de acolo care nu a fost în stare să pună nici măcar un steag la un monument eroic, iar eu le-am făcut drumurile și nu mă voi opri aici. Și, că tot am adus în discuție, i-am întrebat și eu cum procedau în decembrie, cu depunerea coroanelor la monumentele istorice? Mi s-a spus că punea domnu’ vice patru coroane în mașină, oprea la fiecare monument, în fiecare sat, le punea și pleca. Repet: nu e frumos să te uiți în ograda altuia, dar hai să fim și noi în rândul lumii! Să fim oameni și să ne respectăm înaintașii. Nici eu nu le știam pe toate, dar am acceptat și sfaturi, și critici, atunci când a fost cazul. În plus, tot în satul Crăciunei, am forat un puț, din fondul de rezervă de la Consiliul Județean.
– Am continuat în satul Radomirești cu un kilometru și jumătate de asfalt, am făcut multe alte lucrări, am insistat la școală, avem și un microbuz școlar care acum nu mai este înămolit și merge, în sfârșit, pe drumuri normale. S-au schimbat toalete, uși, geamuri, perdele… S-au făcut lucruri care au fost amânate ani și ani, dar care erau absolut necesare. În 2012, fără exagerare, în școala din Radomirești cu greu se puteau ține orele de curs. L-am luat pe domnul director, am mers la Slatina, la o firmă, domnia-sa a spus câte scaune și câte bănci erau necesare, a prezentat dimensiunile și, cu toate că nu aveam bani, m-am pus garant și am așteptat rectificarea de buget. De asemenea, lemnele necesare la școală le cumpărăm prin oferte, din aprilie, mai, și le avem pentru noiembrie, decembrie și cât este nevoie pentru întreaga iarnă. Nu degeaba se spune că omul gospodar își face iarna car și vara sanie…
– Vă spun sincer, așa cum o fac întotdeauna, că fiecare om din Radomirești este ca și un frate pentru mine. Accept sfaturile și criticile lor, primesc cu emoție felicitările lor și mă oblig de fiecare dată să fac și mai mult pentru ei și pentru satul în care cu toții ne-am născut și am crescut. Spre exemplu, la intrarea în primărie am făcut o balustradă. Nu e cine știe ce, dar sunt oameni în vârstă care intrau cu greu ca să-și plătească impozitele și care aveau nevoie de un punct de sprijin. Acum îmi bat la ușă si-mi spun să-mi dea Dumnezeu sănătate că după ani și ani se pot mișca și ei mult mai ușor, ori se pot încălzi în primărie până când intră să stea de vorbă cu mine. Repet: lucrurui mici care fac foarte mult…
– Înainte de toate, avem o comună cu oameni gospodari și foarte muncitori. Sigur că nu există grădină fără uscături și nu există nici tipul de om perfect, dar eu sunt mulțumit de consătenii mei. În ceea ce ne privește pe noi, cei care lucrăm aici, am căutat să monitorizăm activitatea în zonele cele mai importante, am montat mai multe camere de filmat, „mutu” – așa cum le spun eu, am pus și avizier de informare în stația de microbuz, iar lumea este întotdeauna informată.
– Sistemul video este un sistem de care aveam mare nevoie. Am avut și cazuri în care unul sau altul venea să se plângă, ba că i-a dispărut o oaie, ba că nu mai are un curcan, ba că i s-a furat cine mai știe ce. Ba, mai mult, că poliția e pe mână cu hoțul. Le-am spus că e ușor să acuzăm, dar că avem nevoie și de dovezi. Drept urmare, am montat aceste camere – cinci la număr, una în centru și patru în satul Crăciunei, și suntem mereu pe fază, iar odată informați de existența lor, cei care făceau prostii s-au mai dat pe brazdă și nu mai riscă. A, că a mai sărit o găină la vecinul și că nu a mai găsit drumul de întoarcere, asta este cu totul altceva…
– Într-adevăr, avem de lucru, vin mașini cu balast, se lucrează la podețe, mai punem niște țevi, mai spargem și reparăm acolo unde e cazul. Sunt locuri în care este nevoie să intervenim și astfel să remediem problemele cauzate de ape.
– Domnule redactor, pe mine nu mă interesează culorile politice și nu m-am dat niciodată cu unii și cu alți ca să îmi fie mie bine. Singurul lucra care m-a interesat a fost ca proiectele pe care le-am avut și pe care le am în derulare să fie duse la bun-sfârșit. Atât și nimic mai mult. În ceea ce mă privește am fost printre primii care au tras semnale de alarmă, dacă nu chiar singurul primar liberal care în acele ședințe de partid îi spuneam președintelui Știrbu că pe oameni nu-i interesează din ce partid fac parte, ci să-mi respect promisiunile făcute în platforma electorală. Și iată că am făcut și fac. Pentru că, indiferent de culoarea politică, eu am de respectat niște promisiuni și am de lucru în comuna mea. Pe 24 iunie am depus mandat de primar, iar a doua zi am făcut ședință cu toată lumea și le-am spus: „Pentru mine, campania electorală a durat o lună, dar s-a încheiat. De acum încolo ne apucăm de treabă și nu mă interesează care cu cine a ținut. Tot ce vreau e ca atunci când vin cetățenii la primărie să fie rezolvați în mod legal și să nu fie ținuți inutil pe la uși.
– Eu mi-aș dori și o echipă de pază, nu spun că nu ar fi utilă, dar prețurile sunt foarte mari, fapt pentru care sistemul de supraveghere video își face treaba, iar costurile sunt mult mai mici.
– Din câte am văzut, sunt foarte eficiente și prind destul de bine la public. Avem exemplul alegerilor prezidențiale din 2014, avem și alte exemple și vom avea și de acum încolo. Desigur, pe facebook se scriu o grămadă de lucruri. Multe reale, multe deformate și prost interpretate, dar.. asta este democrația și trebuie s-o respectăm. În ceea ce mă privește sunt de acord cu orice fel de campanie, atât timp cât este făcută legal, în limita bunului simț și nu lovește în oameni nevinovați, așa cum, nu de puține ori, s-a întâmplat. Oricum ar fi, dacă cineva mă arată cu degetul, pot să iau agenda de lucru cu mine, să mergem în teren și să-i arăt ce am promis și ce am reușit să duc la bun-sfârșit. Și asta în ciuda faptului că am găsit o primărie plină de datorii către constructori și nu numai.
– Am avut notat, în aceeași agendă de care vă spuneam, să pun la punct și clădirea în care lucrăm și în care ne intră fiecare cetățean al comunei Radomirești. Nu vă spun cum arăta mobilierul angajaților, nu vă spun cum erau încăperile și nu mai vorbesc de încălzire. Mai adaug și toalete și multe altele atât de necesare pentru buna desfășurare a lucrurilor. Păi, ferească Dumnezeu să fi avut atunci vreun control de la Curtea de Conturi, de la Consiliul Județean și așa mai departe…
– Drumul Comunal 653, realizat 500 de metri, urmează încă un kilometru de drum județean, am făcut deszăpezirea pe toate străzile, ori de câte ori a fost nevoie, s-au făcut puțuri, a fost implementat proiectul pentru extinderea rețelei de apă, s-au făcut lucrări la grădiniță, curățenie periodică prin cimitir, căminul cultural, plus cabinetul stomatologic și dispendarul… Sunt lucrări care trebuiau făcute, sunt altele care așteaptă să fie finalizate, dar îi asigur pe consătenii mei că le vom face pe toate, exact așa cum am promis.
– (zâmbește!) Vedeți dumneavoastră, am stat de vorbă numai o jumătate de oră, iar vizita a fost una spontană și nu pot fi acuzat că am anunțat pe unul sau pe altul ca să îmi calce pragul. Oamenii văd și simt că vrem să-i ajutăm. Atât eu, cât și echipa alături de care îmi desfășor activitatea în Primăria Radomirești. Vine ‘nea Costică, mai vine ‘nea Ion sau tanti Leana. Iar mie asta îmi dă putere și mă face să îmi doresc mai mult. În ceea ce-i privește pe dușmani, cu mici excepții, ei nu există. Iar dacă sunt, e dreptul lor să comenteze, dar să o facă pe lucruri concrete și nu pe lucruri inventate sau nefondate! Oricum ar fi, eu îi aștept pe toți la primărie și le promit că discutăm orice problemă și căutăm și rezolvarea acestora…
