2016 – anul lui Toma

 

Politic, la Olt ai zice că e liniște. Asta, dacă te uiți de la balcon și nu distingi foarte bine ce se întâmplă la sol. La Mișcarea Populară, Marian Vasile a demisionat, la liberali e bine că nu se ia lumina, pentru că altfel, pe întuneric, va fi un măcel ca-n noaptea Sfântului Bartolomeu, atunci când creștinii, între ei, s-au măcelărit, iar la pesediști e o liniște și o așteptare de-ai zice că știu ei ceva și nu vor să ne spună și nouă.

În acest climat care precede alegerile ce vor avea loc în iunie, cetățeanul interesat de bunul mers al comunității, va vrea să caute o alternativă. O altă cale la actuala clasă politică locală, aflată în insolvență, în pragul declarării falimentului.

N-a ieșit nimic la Olt, în ultimii patru ani. Armata de tineri care să cotropească ministerele și să ia cu asalt bugetul consolidat pentru a sprijini județul, e una de teracotă. Dacă n-ar fi Emil Albotă, dar aici e alta povestea, ministru secretar de stat, n-ar ști nimeni că județul Olt este în România. Autostrada de la Pitești la Craiova, cu trecere prin Slatina, e subiect de bancuri. Am auzit și eu unul cu firmele de deszăpezire care curăță pe acolo. Pe ceva ce nu există. Instituțional, la Olt, n-a prea sărit nimeni de genunchiul broaștei. Nici nu se poate altfel când suntem noi între noi, noi cu ai noștri. Ai zice că e fatalitate, că e destin, că așa ne e dat nouă, dar cred că dacă vrem să privim mai atent și să găsim esența adevărului, despre Oltul de astăzi, putem descoperi o explicație în zona resursei umane.

În 2012, sistemul l-a învins pe Toma. Sau, cine știe, poate nici nu a fost o bătălie între sistem și senatorul oltean. Poate doar pe principiul „cel mai deștept cedează” poate și din alte rațiuni, acesta a ales să plece o vreme, pentru a se întoarce apoi. Adică, Astăzi. Cu gândul de a repara și de a începe de acolo de unde a rămas cu ani în urmă, proiectul destinat repunerii pe harta națională a unui județ agățat în memoria colectivă, doar de un fir de apă. Și acela, administrat, din punct de vedere al resurselor, de șmecherii planetari de la Vâlcea.

Anul politic 2016 va exista la Olt ca un an de succes pentru olteni, numai dacă amprenta decisivă asupra acestui proiect politic de interes zonal va fi pusă de senatorul Toma. Altfel, cu pulifrici la pupitru, cu mimoze și alți politruci inventați pentru a fi bine vârfurilor ce se amăgesc că ele dețin adevărul absolut, după alți patru ani de… continuitate, Oltul va înceta să mai existe. Pare o metaforă, dar luați-o ca un avertisment. S-ar putea ca niște domni și domnițe de prin alte colțuri ale galaxiei să mute și râul ce numește județul, mai la stânga, mai la dreapta. Iar noi, întorcându-ne la cobiliță, să batem la uși străine, pentru o cană cu apă și pumn de grâu. N-ar fi prima oară. Amintirile despre Fanar sunt și astăzi pe retina bunicilor noștri, ascultate de la strămoșii lor de dată recentă.

Pentru a nu se întîmpla asta, pentru a nu cădea de pe hartă, Ion Toma vine acasă. Să ia proiectul jefuit și să-l așeze în normalitate pentru a reda speranța de viață unor olteni simpatici, dar extrem de naivi, în anul de grație 2012. Atunci când, și dacă vedeau purceaua din coteț, candidat pe listele lui Crin și Viorel, tot ar fi trimis-o să-i reprezinte în Parlamentul României.

Va veni o ofensivă din partea lui Toma, nu se poate altfel, o vreme a corectei informări, și, abia după aceia, punctul de plecare al unui nou proiect de pe urma căruia să mai câștige și oltenii. Măcar dreptul la o existență demnă, acasă, la ei. Așa, ca pentru început. Altfel, dacă rămânem doar cu ai noștri, noi ca… intelectualii, s-ar putea să votăm degeaba…