Centrul Educațional ”Căsuța Fermecată” coordonat prin dinamism și pragmatism de una dintre cele mai tinere antreprenoare de succes din județul Olt! Fără doar și poate, un vis poate garanta succesul multor generații!
Laura Tudor este o tânără antreprenoare care în urmă cu nouă ani a hotărât să devină propriul proiectant al unui vis căruia i-a spus: ”De ce nu eu?”. Prin mult curaj, spirit de inițiativă și pozitivitate, a ținut piept tuturor dificultăților care i-ar fi putut sta în cale pentru a nu-și atinge țelul. Încăpățânarea nu este întotdeauna un defect, ci o calitate dacă știi să o prelucrezi în favoarea ta așa cum a făcut-o Laura Tudor la vârsta de doar 24 de ani. Astăzi este la conducerea unei instituții private care se ocupă nu doar cu educația copiilor care îi calcă pragul, ci îi și ajută să deprindă toate calitățile necesare unei creșteri armonioase, să pună bazele unui caracter condimentat cu principii și valori atent selectate. Aceste ingrediente nu se găsesc la îndemâna oricui, fapt pentru care Laura Tudor investește constant în cursuri de dezvoltare personală, workshopuri și conferințe la nivel național pentru a le oferi preșcolarilor o educație după standarde europene, dar împletită, totodată, cu elementele tradiționale ale creșterii cu bun simț și răspundere. Centrul Educațional ”Căsuța Fermecată” este cunoscut ca leagănul de formare al unor viitoare generații ce pornesc cu dreptul datorită implicării directorului care nu-și privește afacerea ca o sursă de venit, ci drept familia în care trebuie să depună mult efort și muncă constantă pentru ca toate lucrurile să meargă spre succes.
Astăzi, vorbim de o tânără care este mai mult decât o antreprenoare, este arhitectul unor minți luminate. Cine este Laura Tudor, cum a ajuns să-și deschidă propria grădiniță particulară, de unde a început și cum a reușit să devină cunoscută în județul Olt, aflăm după cum urmează:
• Doamna director, îmi puteți spune dacă studiile dumneavoastră se întrepătrund cu proiectul acesta educațional? Dacă da, argumentați cum anume vă ajută în activitatea administrativă și educațională? Însă, pentru început, o să vă rog să vă prezentați!
Laura Tudor este numele meu, am 33 de ani și sunt director la Centrul Educațional” Căsuța Fermecată” din Slatina, județul Olt. Am la cârmă această instituție de aproape 9 ani, plecând pe acest drum de la vârsta de 24 de ani, fiind un debut în educație pe care eu nu l-am luat în calcul în niciun moment. Am terminat specializarea Științe Economice din cadrul Facultății de Administrațieși Afaceri a Universității din București, iar ulterior am absolvit și un master tot al facultății menționate anterior, pe specializarea Resurse Umane. Într-adevăr poate vă veți întreba ce treabă au una cu alta, dar și grădinița este o afacere și destul de sensibilă, însă studiile pe care le-am absolvit mi-au fost de mare ajutor pentru că ceea ce am construit alături de echipa Căsuța Fermecată s-a bazat pe conștiinciozitatea mea de a merge mai departe și, mai ales, că mi-am dorit ca în toți acești ani să aprofundez atât în domeniul pe care l-am studiat, dar să și învăț în domeniile celelalte, de dezvoltare personală, atât a mea, cât și a copiilor. Am mers la diverse workshopuri, cursuri, seminare, întâlniri pentru că a fost foarte multă muncă în spatele rezultatelor pentru că astăzi, după atâția ani, avem un colectiv întreg în ceea ce privește echipa noastră: avem copii de la vârsta de nici măcar 2 ani până la vârsta de 6-7 ani când aceștia merg la clasa 0. O categorie atât de vastă a copiilor necesită o pregătire atentă din partea noastră pentru că, evident, aceștia sunt emblema noastră. Cum îmi place mie să spun părinților: copiii vă sunt oglindă și este clar că trebuie să dăm tot ceea ce este mai bun pentru a-i pregăti pentru școală și cel mai și cel mai important este să-i pregătim pentru viață. Copiii au nevoie să plece din orice instituție cu o bază solidă a dezvoltării emoționale.
• Astăzi, Laura Tudor ar mai risca să investească timp și resurse financiare într-un asemenea proiect? Cine v-a susținut și cât de greu v-a fost începutul în acest business?
În ceea ce reprezint eu ca persoană, astăzi după atâția ani, am avut un mare avantaj și a contat că am avut sprijinul absolut și orbesc al mamei mele care și-a dorit foarte mult să investească în mine și a crezut, totodată, faptul că putem rezolva lucrurile în așa fel încât să ajungem să avem succesul din momentul de față. Da, este un real succes pentru că am avut încredere, curaj, toate ingredientele necesare pentru bazele punerii pe picioare a unui asemenea proiect, dar am avut și puțină inconștiență pentru că, astăzi, la 33 de ani,nu le-aș mai face atât de curajos. Am în subordine 12 angajate pe care am luptat să le țin alături în perioada pandemiei, a trebuit să manageriez foarte bine situația, astfel încât să depășesc momentul, dar fără ajutorul părinților din grădiniță nu aș fi reușit. Aceștia au fost încrezători, mi-au acordat mână liberă pentru a lua decizii, astfel încât să reușim să ne mai vedem după perioada pandemiei. Revenind la ceea ce discutam inițial, părinții mei au fost lângă mine, dar cel mai mult mama care are o fire asemănătoare mie, suntem amândouă luptătoare, ambițioase, ne place să testăm tot ceea ce este în jurul nostru. Este foarte important, așa cum le transmit și copiilor, să alegem calea cea mai grea pentru că din această cale vom avea și de suferit, dar vom avea exagerat de mult de câștigat pentru că vom descoperi lucruri la care nu ne vom aștepta niciodată și, categoric, vor fi foarte bune pentru construcția noastră, cea a personalității pentru care muncim zi de zi. Pot spune că am și o latură sensibilă pentru că primii doi ani aureprezentat o perioadă foarte grea pentru că oamenii erau destul de sceptici, nu aveau încredere pentru că la cei 24 de ani ai mei, părinții de peste 30 de ani se uitau ciudat, gândind că: ”Fata asta ar trebui să ne crească nouă copiii?”. Am reușit împreună, de aceea eu nu îmi fac niciodată reclamă pentru că nu este vorba doar despre mine, ci și despre colectivul minunat care a fost alături și a crezut în mine, fără de care nu am fi avut aceste rezultate. Aici nu este vorba doar despre Laura Tudor, ci despre colectivul ” Căsuța Fermecată”.
• Planul de afaceri gândit a fost același cu realitatea din teren? Ce anume ați observat diferit și ce mod de abordare ați adoptat în vederea remedierii eventualelor discrepanțe apărute având în vedere feedbackul dumneavoastră foarte bun la nivelul județului?
Am început acum 9 ani cu un număr foarte mic de copii, iar acum capacitatea de ocupare a locurilor este aproape maximă în grădinița noastră. Ne desfășurăm activitatea în spații individuale,iar fiecare grupă deține o sală pe categorii de vârstă. Este foarte important ca acești copii să intre în colectiv cu copilași de aceeași vârstă cu ei pentru că ne interesează pregătirea lor temeinică pentru școală și nu numai. Feedbackul din partea școlilor la care merg copilașii noștri este foarte bun deoarece am primit și primim felicitări din partea cadrelor didactice de la ciclul primar pentru eforturile și cunoștințele pe care le aprofundează cei mici în cadrul instituției noastre. Recunosc că pentru a-mi dezvolta latura aceasta și pentru a crește de la zi la zi a fost nevoie de multă pregătire personală. A fost greu pentru că a existat o neîncredere în mine, o neîncredere a faptului că mă gândeam unde am ajuns și ce fac acum pentru că era o responsabilitate extraordinar de mare. Ceea ce nu am precizat este faptul că am lucrat în București ca ajutor de educator căci, practic, de acolo a început ”micuța” nebunie a mamei mele care s-a gândit să facă acest lucru, să încercăm și noi. Atunci a fost o perioadă în care am crezut că tot ce zboară se și mănâncă. Acel post era nesemnificativ în comparație cu ce se află în spatele întregului proces pentru că nu trebuia să dau piept cu părinții, nu trebuia să înfrunt toate situațiile, practic, nu toate oalele se spărgeau în capul meu. Ajunsă aici era cu totul și cu totul o altă situație și atunci am conștientizat că eu nu sunt bine cu mine, că lucrurile nu merg dacă eu nu sunt în regulă și atunci am început să merg săptămânal, timp de un an, la câte o ședință de dezvoltare personală. Am început să discut mult despre mine, despre nevoile mele, despre ce am eu nevoie în grădiniță. Pentru mine,la momentul acela, nu existau viață personală și grădiniță, totul se rezuma doar la această înhămare a mea într-un proces anevoios de a duce la bun sfârșit ceea ce începusem. La doi ani după deschiderea grădiniței, m-am căsătorit, pot să vă spun că soțul mi-a fost întotdeauna alături și m-a susținut necondiționat, lucru care mi-a dat încredere în mine. Eu merg foarte des la cursuri de dezvoltare personală, inclusiv la conferințele lui Mihai Morar, printre care a fost invitată și Urania Cremene. Sunt foarte interesată de toate cursurile pe teme de parenting și nu numai.
• Cum vedeți, astăzi, această grădiniță? O afacere sau locul unde puneți suflet și investiți tot ceea ce aveți mai bun pentru ca aceste suflete să pornească cu dreptul în viață? Cum ar trebui să fie educați copiii pentru a avea cei șapte ani de acasă?
Grădinița ”Căsuța fermecată” nu este doar o afacere, este o familie unde atât eu, cât și colegele mele ne petrecem timpul cu cei mici care și la propriu și la figurat sunt copiii noștri pe care îi iubim, îi protejăm și îi învățăm prin diverse activități tainele cunoașterii. Educația este importantă și trebuie să nu uităm faptul că educația a cam luat-o puțin razna pentru că suntem foarte mult conectați la gadgeturi, mediul virtual și uităm că ne îndepărtăm foarte mult de ceea ce înseamnă legătura dintre copil și părinte. La workshopurile, cursurile de dezvoltare personală și conferințele menționate anterior sunt discutate teme copleșitoare precum ceea ce a relatat și Gaspar Gyorgy despre propria persoană care a avut o viață destul de zbuciumată: ” Aveam două variante în viață: fie să fiu ceea ce sunt astăzi, fie să ajung un traficant de droguri, un criminal.” Ceea ce vreau să punctez este că acesta a scos în evidență faptul că toți copiii de astăzi au foarte mare nevoie ca părinții lor să fie alături de ei. Copiii au nevoie să trăiască alături de părinți prin mângâieri, o vorbă caldă, o plimbare de mânuță, să cunoască iubirea lor și nu să fie dependenți de lucrurile oferite de ei, toate aceste lucruri fac cât o mie de cadouri primite în decursul unui an. Trăgând linie, fiecare părinte își crește copilul după cum consideră, dar pe lângă ceea ce am spus că au nevoie copiii, părinții trebuie să impună și limite. Trebuie să se tragă un semnal de alarmă: un părinte nu poate fi nici prea permisiv, dar nici prea autoritar. Cei șapte ani de acasă sunt foarte importanți în creșterea și educarea micuților, de aceea este foarte important ca ceea ce îi învățăm pe cei mici aici, la grădiniță, să continue și acasă. Educația stă la baza succesului unui copil!
Camelia Marcu
