„Sunt adeptul principiilor şi al valorilor de dreapta şi n-am să schimb vreodată această concepţie”
Oltenii, chiar la 24 de ani de la căderea comunismului, rămân mai departe oameni de stânga. O fi tradiţionalism, o fi o stare de simpatie pentru cei de pe partea asta a politicii româneşti care poate au mai multă putere de convingere decât ceilalţi. Sau, cine ştie, aşa ne e nouă dat să ne manifestăm în planul vieţii publice, acolo unde, până acum, dinspre stânga au rămas doar aşteptări. În pofida acestui curent, liberalismul de astăzi, de la Olt, câştigă teren, iar cu mult înainte ca acest partid să aibă un ministru plin în Guvernul României, susţinut de organizaţia de la Olt, în plan administrativ, la nivel de decizie, la vârful acesteia au mai existat excepţii.
În perioada februarie 2008-februarie 2009, în fruntea Prefecturii Olt, susţinut de PNL, s-a aflat Ştefan Nicolae, cel care va rămâne în istorie drept primul prefect liberal al judeţului Olt de după 1989.
– De când sunteţi membru PNL?
– Sunt membru al Partidului Naţional Liberal din anul 2001. Data mi se pare puţin irelevantă pentru că profesia mea, cea de medic veterinar, este definitoriu una liberală. Mai mult decât atât, şi înainte de a mă înscrie efectiv în partid, nu am votat niciodată cu stânga. Am considerat comunismul cel mai mare rău care i se poate întâmpla unei naţiuni. 2001 a fost anul în care am decis să fac pasul, formalitatea în sine.
– Ce înseamnă pentru dumneavoastră apartenenţa la partidul din care faceţi parte?
– Am fost şi rămân un om de dreapta. Sunt adeptul principiilor şi al valorilor de dreapta şi n-am să schimb vreodată această concepţie. Nu pot gândi altfel. Cea mai frumoasă perioadă de dezvoltare a României, după ’89, a fost în timpul cabinetului condus de liberalul Călin Popescu Tăriceanu. Atunci când, pentru prima dată, dreapta a fost singură la guvernare. Chiar dacă la nivel parlamentar aveam parte de susţinerea PSD-ului, acest lucru nu dicta politicile publice ale ţării.
– Omiteţi perioada când la guvernare s-a aflat PDL-ul…
– Exclud, categoric, această perioadă. Nu iau nici o secundă în calcul faptul că pedeliştii sunt de dreapta. Trunchiul lor e FSN-ul, iar la nivelul partidelor europene, cu pretenţii, nimeni nu a trecut într-o noapte de la stânga la dreapta, în afară de ei. Aşa că filozofia potrivit căreia ei sunt de dreapta, din punctul meu de vedere, e nulă şi neavenită. Dreapta românească e formată din PNL şi PNŢCD. Ultimii trăiesc la prezent, din amintiri. E dureros, dar asta e…
– Aţi fost prefect al judeţului Olt. Ce înseamnă asta pentru dumneavoastră?
– Îmi aduc aminte cu plăcere de perioada respectivă, a fost o experienţă plăcută, am avut ce învăţa, la rândul meu am încercat să ofer ce am mai bun şi bineînţeles că pentru mine a fost o etapă frumoasă a vieţii mele, reprezentând cu mândrie şi cu cinste judeţul Olt. Mai mult, tot eu am fost primul prefect liberal după 1990, iar din punct de vedere moral n-am ce să-mi reproşez. De asemenea, am organizat şi două rânduri de alegeri, n-au fost probleme sau incindente, iar acest aspect nu e doar unul de natură tehnică. Alegerile sunt responsabilitatea prefectului la nivel judeţean în ceea ce priveşte coordonarea acestui exerciţiu democratic. În aceste perioade există o presiune imensă şi eşti obligat să rezolvi, într-un timp scurt, toate problemele care apar. Şi nu sunt puţine la număr. Aş defini mandatul meu de prefect ca unul al normalităţii şi echilibrului.
– Sunteţi membru în echipa preşedintelui actual al PNL, domnul ministru Gigel Ştirbu. Ce vreţi să faceţi la alegerile europarlamentare din luna mai a acestui an?
– Ca toţi membrii din Biroul Judeţean al Partidului Naţional Liberal, îmi propun atingerea unui scor de 25%. E ceea ce noi am stabilit şi fiţi convinşi că ne vom implica astfel încât să obţinem rezultatul dorit. E normal să obţinem un scor bun, la Olt, în condiţiile în care ne bucurăm de o simpatie reală, nedisimulată din partea electoratului, în condiţiile în care oamenii ştiu că noi ne aplecăm asupra nevoilor lor, dar şi în situaţia în care avem un număr mare de simpatizanţi, iar la noi, faţă de alte partide, vin oameni să se înscrie pentru că ei cred în liberalism şi nu caută oportunităţi de conjunctură. Familia liberală de la Olt este o echipă. Acea echipă care ştie că dreapta poate salva România, aşa cum s-a mai întâmplat în urmă cu un secol.
– Cât credeţi dumneavoastră că trebuie să ţină această alianţă cu PSD-ul, numită USL?
– Personal mi-aş dori ca USL-ul să ţină până în anul 2016, dar sunt convins că nu va rezista. În orice caz, rămâne de văzut! Dincolo de suprafaţă, de ceea ce vedem cu toţii, se acumulează nişte energii negative, care nu folosesc nici nouă, nici celor de la PSD. Însă, la un moment dat, cred că e normal să nu existe atât de multă dragoste între noi. Aparţinem de două familii europene distincte, avem două istorii paralele, iar căsniciile de acest gen, haideţi să fim sinceri, nu sunt făcute să reziste prea mult. USL-ul a fost o creaţie necesară pentru a lupta împotriva PDL-ului şi a preşedintelui Traian Băsescu. Obiectivele de etapă au fost îndeplinite. Cele principale…
– Ce ar însemna pentru această ţară ca din decembrie 2014 să-l aibă pe Crin Antonescu preşedinte?
– Crin Antonescu, preşedinte, însemnă, cu siguranţă, o evoluţie a bunului-simţ. Totuşi, pot spune că preşedintele Crin Antonescu va fi un garant al respectării anumitor principii şi în special al Constituţiei României, al statului de drept. Vom avea în acest fel, pentru prima dată, preşedintele care se va defini în acest mod şi nu ca un jucător sau ca nu mai ştiu cum încearcă alţii să sugereze că e bine să te impui pe acest post. Românii sunt oameni înţelepţi şi, indiferent care va fi formula de lucru, Crin Antonescu va ajunge ceea ce merită: un lider european de anvergură, un reprezentant de cinste al românilor…
Domnului ziarist Claudiu Ene….
Aş spune că sunteţi un subtil şi elegant mânuitor al condeiului,dar să scrieţi că a existat „dreapta”în România şi mai ales în partea fostului ţinut al valahilor este ceva care depăşeşte …punctul istoric. Nu este o contradicţie,este o banală observaţie ca cetăţean. Mulţi nu ştiu nici astăzi că trăim în dualitate statală pe acelaşi teritoriu… o singură naţiune şi două state:statul de drept şi statul bisericesc…structurile lor sunt asemănătoare din punct de vedere al dominației ,dar al continuităţii numai cel bisericesc a rămas de-a lungul vremilor, celălalt stat este provizoriu şi împrevizibil; își schimă forma şi structura în raport cu mișcările interioare şi exterioare, dar mai ales cu cele economice…noi avem o istorie de”patrie”şi nu de „naţiune”. Povestea cu „unirea”,cu statul naţional ….poveşti de I. Creangă…Așa şi cu dreapta şi stânga; puţin îmi pasă dacă nu trăiesc mai bine,dacă în faţa legi nu suntem egali…pentru că în faţa norocului şi-a minţii nu există egalitate, este un „dar ceresc”…Vă felicit pentru articol, este baza meseriei de „ziarist”…Cu deosebită stimă, şi respect,
Simion Constantin Olteanu