Bulversat de scandalul în care este târât un antrenor impecabil în carieră, confundat cu un „gypsy”, pentru că omul limitat, indiferent de culoarea curcubeului din care face parte rămâne un limitat, asta ca să nu folosesc cuvântul acela care începe cu „p” și se termină cu „rost”, mă alătur și eu celor care strigă ceva cu „matter” la final!
Dar cum engleza, pentru unii doare rău și nu prea știu ce spun acolo, dar cu toate acestea urlă pentru a rămâne în trend, țip și eu cu tot aerul din plămâni că „Jesus’ birth matters!”
Poate reușesc să fac oamenii să „conștientizeze”, să își schimbe imaginile de profil de la Facebook, să facă story pe Instagram cu mesajul meu, sau cu „Je suis Hristos”.
Însă, ca de obicei, Hristos nu contează! Este aproape mijlocul lunii decembrie, mai avem 14 zile până la marele praznic al Nașterii Lui și pe noi ne doare fix pe celălalt bulevard! Da! Fix acolo! „Vin Sărbătorile de iarnă”, „luminițe”, „cadouri”, „sarmale”, „porcul nostru cel fără gripă porcină și de toate zilele”, „cozonac”, „cabane” și „Secret Santa” – cam acestea sunt „colindele” din capul nostru în această perioadă. NU ÎL REGĂSESC PE HRISTOS! Aș face o comparație – sistemul nostru solar fără Soare în el! Nimic! Doar întuneric și piatră! Un cavou veșnic!
Vorbind cu copiii mei despre cum au apărut colindele (tezaur fantastic al poporului român în mod special) și trecând prin formularea primului colind, apoi studiind troparul, catavasia Nașterii, colindele bisericești, cele tradiționale și terminând cu așa numitele colinde de pe la radio am tras o concluzie : s-a pervertit mesajul care transmite bucuria Nașterii și istorisirea cântată a momentului printr-un soi de cântare blues-manelizată despre salata de boeuf și bradul știm noi cui. Concluzia nu îmi aparține! Ea este trasă de o generație care, înțelegând mesajul meu, la finalul orei, chiar înainte să închid sesiunea video, mi-au cântat „O, ce veste minunată!” lăsându-mă fără drept de replică.
Într-adevăr, vestea că urmează marele praznic al Nașterii lui Hristos este minunată! Cu adevărat mare este minunea care se petrece PENTRU NOI ca Dumnezeu să ia fire de om și să nască din Fecioară ! Oare chiar este atât de limitată mintea omului să înțeleagă punctul 0 al întregului proces al mântuirii?! Hristos se naște (acum – deci folosim prezentul în slujbă) ca apoi să Se răstignească, să moară și (să folosesc și gerunziu) înviind tot PENTRU NOI să ne mântuiască.
Haideți, că nu este atât de greu să pricepem! Trebuie doar să vrem . Să alegem să nu mai fim niște limitați în ale gândirii, alegând doar ceea ce este în jos și să căutăm și cele ce sunt în sus!
Sus este Dumnezeu! „Răsăritul cel de sus” cum Îl numim noi când vom trece pe la casele dumneavoastră vestind că vine Hristos! Uitați-vă bine la preotul care vine în casa voastră, dragii mei și vedeți ce ține strâns în mână! Ține icoana Nașterii Domnului nu ce am enumerat eu mai sus!
Anul acesta greu, în care lumea și-a dat seamă cât de fragilă este, când omului care se credea invincibil, i se aduce aminte că este muritor și trecător, când am învățat ce înseamnă frica, anul acesta oameni buni: „Jesus’ birth matters!” Amin!
Asist. Univ. Drd. Teolog
Alin Bolboașă Șofaru
