Plouă! De mai bine de o săptămână, plouă. Iar știrile dimineții nu mai încep cu noile cazuri de coronavirus. Nu mai sunt nici despre secetă. Sunt despre ploaie. Pusă într-o lumină proastă. Două cucoane isterizate, pentru că au apă de o palmă în cultura de morcovi și despre doi domni ale căror mașini au tras apă pe sistemul de evacuare și nu mai pornesc…
Nimic despre impactul pozitiv al ploii pentru agricultură. Pentru porumb, pentru floarea soarelui, pentru fânețe. Asta e! Se vinde ceea ce are bandă galbenă și ceva senzațional. Povestea succesului Vulpiței arată clar unde suntem astăzi. Nu ne convine, dar… aici suntem.
Știrea revoltătoare a începutului de săptămână ar fi trebuit să fie despre noi, despre ce ne lipsește, despre ce nu suntem în stare să facem, înainte de a cere altora să împlinească în locul nostru.
Imaginea României, de la mijloc de iunie 2020, e cea de sub podul de la Balș. Acolo unde, după o ploaie puternică în amonte, s-au strâns baraje de gunoaie. Rezidurile unei societăți bine antrenată să ascundă sub preș gunoiul din viața de zi cu zi. Numai că, uneori, natura se răzbună. Crunt și corect, pe cei care produc mizerie și dezechilibru într-o lume unde omul ar trebui să fie doar o parte din ecosistem și nu guvernatorul acestuia.
La Balș, sub pod, a fost România reală. Iar de data asta, nu sunt de vină partide politice, primari, parlamentari sau chiar viitura în sine… Vina e de la individ la individ. De la lipsa de respect pentru mediul înconjurător până la indolența din viața de zi cu zi. Imaginea gunoaielor de sub podul de la Balș este, poate, cea mai bună fotografie a momentului, pentru că în ea sunt surprinse apucăturile societății de consum și practicile fiecăruia dintre noi. Acolo e, cred, principala problemă. Sub podul ăla d ela Balș. Înainte de a fi impozitate pensiile speciale, majorate alocațiile sau redeschise bisericile în plină pandemie.
Odată rezolvată mizeria inadmisibilă, restul se vor așeza de la sine. Asta, pentru că o societate care e luată de viitură și dispusă să-și expună gunoaiele sub un pod rutier, de la Balș, în cazul nostru, nu va fi niciodată pregătită să termine marea curățenie. Din țara cu valorile răsturnate, cu politicieni cărora le cerem mai mult, dar când îi votăm știmă că nu pot, cu școli unde, fără meditații nu ajungi instruit, cu un sistem medical unde e mai mult de lucru decât dublarea salariilor la asistente și la medici.
Pentru ca aceste probleme ale sistemului să credem că pot fi rezolvate, un dram de speranță poate să apară doar după ce în urma viitoarei viituri, sub podul de la Balș nu vor mai veni mizeriile individului, devenite bunuri ale societății.
Până atunci, până când nu vom înțelege fiecare dimensiunea asta, restul de așteptări sunt doar teme de campanie electorală. Sau doar mici pentru muștarul servit poporului atunci când este nevoie de un vot pentru a menține societatea unde continuăm să ne mințim fiecare pe noi, că de mâine ar putea fi mai bine!
Rămânem doar cu imaginea de sub podul de la Balș. Chiar dacă nu ne place, sau chiar dacă vrem să considerăm că ea nu ne aparține nouă…
