Profesionalism, dexteritate, implicare, dăruire, devotament și spirit de inițiativă – cele mai importante calități ale celui care în 44 de ani de activitate este cunoscut drept o figură emblematică a unor generații care scriu istorie în județul Olt
Constantin Ciobanu, în vârstă de 71 de ani, este actualmente președintele Grupului de Acțiune Locală ” Vedea – Găvanu – Burdea” din anul 2011 când, prin mult curaj și bazându-se pe experiența sa de conducător, a hotărât să dea viață primei asociații de acest gen din întreaga zonă de sud-vest a Olteniei. Prin dibăcia și voința de a face lucrurile imposibile să fie posibile, trecând de la primul primar al Comunei Ghimpețeni la președintele acestei asociații, Constantin Ciobanu a reușit să-și atingă obiectivul de a transforma teritoriile administrative în adevărați bureți de atragere de fonduri europene. Acest lucru poate fi demonstrat doar printr-o simplă vizită în localitățile care s-au alăturat acestei asociații ce are drept obiectiv să se transforme într-un animator al teritoriului ce stimulează continuu dezvoltarea multilaterală a sectoarelor reprezentative și de interes comun al populației. Funcțiile deținute de președintele G.A.L însumează un palmares al unei experiențe vaste trecute prin perioade istorice care au cunoscut schimbări, însă prezența sa rămâne un pilon important în orice domeniu a activat sau activează. Astăzi, Constantin Ciobanu nu este doar la panoul de onoare al Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt, ci este implicat direct în tot ceea ce înseamnă modernizarea, peisagistica și conturarea unui aspect înfloritor al localităților din județul Olt. Iubitor al frumosului și al deschiderii către nou, președintele G.A.L împărtășește tuturor dragostea și pasiunea ca fiecare primar să facă din localitatea pe care o păstorește un adevărat loc pe care să-l numești acasă: pe principiul – Cum este casa primarului, așa este și comuna! Un gospodar desăvârșit, așa cum reiese din grădina sediului G.A.L, dar și a tuturor acțiunilor întreprinse în trecutele mandate de primar al localității Ghimpețeni, acesta este un exemplu de urmat pentru cei care sunt în căutare de oameni care au făcut și fac lucruri importante pentru comunitate.
Astăzi, îl vom cunoaște pe Constantin Ciobanu într-un interviu aparte, în care vom afla cum se poate atinge succesul indiferent de starea financiară sau perioada istorică în care s-a născut și a crescut. Un om care face cinste în continuare acestui județși o poveste de viață despre care vom citi cu toții, după cum urmează:
– Domnule Președinte, îmi doresc ca acest interviu să fie cu totul altfel față de cele la care ați luat parte, astfel că oamenii trebuie să îl cunoască pe Constantin Ciobanu în toate formele sale, începând de la anii de liceu până în prezent.
M-am născut în anul 1953, în comuna Ghimpețeni unde am și urmat cursurile primare și gimnaziale, iar liceul l-am finalizat în comuna Văleni. Sunt un om ca oricare altul, am o familie: o soție și doi copii care la rândul lor au câte doi copii, deci am patru nepoți dintre am trei nepoate și un moștenitor care să ducă numele mai departe. Nepoții sunt bucuria și mândria noastră. Tot timpul în viața mea, am vrut să fac unele lucruri mai aparte față de toți ceilalți, în sensul de a fi folositoare oamenilor, de a le aduce un strop de fericire,de aici o să vă relatez și un prim exemplu. În timpul liceului, și anume în clasa a X-a, am gândit și am înființat o formație de muzică ușoară împreună cu patru prieteni din comuna Ghimpețeni, deși în acea perioadă erau la modă jocurile populare, geamparalele, perioadă foarte grea pentru a-i trece de la dansurile tradiționale la muzică ușoară, la dans sau vals. Pentru a înființa această formație, aveam nevoie de bani în acea perioadă a anului 1970, așa că a fost nevoie să mergem să lucrăm cu ziua în Câmpia Boianului, să prindem broaște pentru a le preda la Cooperativa de Consum, am strâns sticle din sat, vin de la prieteni pe care l-am vândut, bani care ne erau necesari pentru achiziționarea instrumentelor muzicale. Am început să ne pregătim, chiar dacă atunci nu exista energie electrică în întreaga comună, astfel că trebuia să ne pregătim undeva prin zootehnie, într-un birou alimentat de un generator propriu, înjghebând cu multă sârguință o formație care a rămas în amintirea multora sub numele de Galaxia. Am cântat în mai multe localități, dădeam în sărbătorile de iarnă Ziua Horei Țărănești, iar seara vestitele baluri locale cu tema: Aleasa balului, baluri care creau frumusețea și entuziasmul tinereții. Această trupă a rămas vie în amintirea noastră, însă revenind la anul 1972 când am terminat liceul, am dat la Institutul Pedagogic din Craiova pentru că îmi doream cu ardoare să fiu învățător. Din păcate, în toamna aceluiași an, am fost încorporat militar, lucru care a durat până în luna februarie a anului1974. Câteva luni mai târziu, am dat examen la Institutul Economic din cadrul A.S.E București, secția Contabilitate. Perioada studiilor a fost de trei ani și pentru a mă putea întreține, a fost nevoie să mă angajez pe o perioadă de doi ani la Întreprinderea Electronică București, unde am lucrat doar schimbul trei. Când plecam la ora 22:00-22:30 către întreprindere și vedeam cum încep becurile apartamentelor să se stingă ziceam: Doamne, ce bine este pentru acești oameni! Dar peste toate, a fost o perioadă benefică pentru că mi-am terminat studiile și mi-am obținut și o diplomă de muncitor calificat în domeniul electronic, astfel am primit și o repartiție de la întreprindere în orașul Câmpulung, la Fabrica de Ciment, ofertă pe care nu am acceptat-o deoarece m-am întors în localitatea natală unde am lucrat în învățământ până în anul 1980. În perioada aceasta, am înființat și echipa de fotbal Avicola Ghimpețeni cu care am ajuns în Divizia C.
– Știu că anul 1980 a jucat un rol important pentru cariera dumneavoastră. Cum ați trecut de la postul de contabil la cel de inspector în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt?
Din anul menționat de dumneavoastră, am susținut examenul pentru postul de contabil la Primăria Nicolae Titulescu, unde am lucrat până în anul 1989, am funcționat chiar și atunci când ne unificasem cu comuna Crâmpoia, rămânând contabil peste cele3 localități (Ghimpețeni, Crâmpoia, Nicolae Titulescu). La Revoluție, am fost ales Președinte C.P.U.N, am funcționat până în toamna anului 1990 când puteam rămâne de atunci primar pe cele două localități deoarece Crâmpoia a revenit la vechea comună. În acea toamnă, a fost publicat, totodată postul de inspector financiar în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt, renunțând la partea politică pentru acel moment și am lucrat pe acest post până în anul 2004. Această perioadă o caracterizez ca fiind benefică, frumoasă, dându-mi seama că este locul unde pot să fac ceva pentruteritoriul de care răspundeam, având șapte localități unde îmi desfășuram activitatea și mi-am făcut datoria cu prisosință, în sensul că an de an aveam salariu de merit. Chiar și acum există un panou de onoare în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt în care mi se vede amprenta pentru că întotdeauna mi-a plăcut să fiu în față prin muncă, devotament și dăruire muncii pe care o exercit. Nu am regretat nimic din ceea ce am făcut. A fost o decizie bună căreia i s-au alăturat și altele, de altfel.
– Cum ați ajuns primar al Comunei Ghimpețeni și cum caracterizați cele doua mandate?
În anul 2004, comuna Ghimpețeni s-a dezlipit de comuna Nicolae Titulescu, fiind numit primar interimar până la alegerile din luna iunie a aceluiași an, alegeri pe care le-am câștigat și am devenit primul primar al comunei natale. Nu există o cinste mai mare decât să fii primul primar al unei localități. Am ținut cu tărie ca sediul noii localități înființate să fie în sediul fostului C.A.P Ghimpețeni, sediu pe care am reușit să îl cumpărăm de la o societateagricolă care îl avea în patrimoniu. Am preluat de la comuna Nicolae Titulescu o parte din personal, aceia care erau locuitori ai comunei noastre, am scos la concurs celelalte posturi libere la concurs, am amenajat clădirea care era într-o stare deplorabilă pentru buna desfășurare a activității. La momentul acela, Primăria Comunei Ghimpețeni era una dintre cele mai frumoase. Totodată, am reușit să cumpăr fosta brutărie a C.A.P-ului Ghimpețeni care era deținută de un întreprinzător particular, dar care avea activitatea încetată de ani mulți. Brutăria a funcționat pe sistemul C.A.P-ului: oamenii aduceau grâul la magazie în schimbul bonurilor de pâine pentru procurarea pâinii de la actuala brutărie comunală. Am creat în acest sens și cinci locuri de muncă. Școlile au fost modernizate, am creat un dispensar veterinar, un post de poliție și tot ceea ce este necesar unei comune. A fost o perioadă care a necesitat o implicare deosebită din partea mea, urmare a acțiunilor mele care i-au făcut pe localnici să mă aleagă și pentru mandatul imediat următor pentru a duce lucrurile mai departe.
– Cum s-au prezentat lucrurile din anul 2011, având în vedere că atunci a luat naștere Grupul de Acțiune Locală ” Vedea – Găvanu – Burdea” pe care îl conduceți și astăzi?
În anul 2011, am organizat cea de-a doua întâlnire cu fiii satului în cadrul Căminul Cultural al comunei pe care l-am adus la viață, întâlnire pe care organizația PSD Olt de la acea vreme, împreună cu dl președinte Stănescu, au catalogat-o ca fiind asemănătoare celor de la decernarea premiilor Oscar, adică o manifestare altfel decât cele care aveau loc în acest scop. Tot în acest an, a venit o echipă formată din patru tinere care ne-au propus să înființăm la nivelul teritoriului un grup de acțiune locală ce avea ca scop un parteneriat public și privat, cu mai multe localități, lucru care în principiu a fost privit cu scepticism. Însă, am reușit să constituim acest grup din 16 localități și 60 de parteneri privați. A fost, de altfel, primul grup de acțiune înființat în regiunea de sud-vest a Olteniei și care în anul 2012 a început să funcționeze. Activitatea noastră se reflectă în teritoriu, iar astăzi fac parte 20 de localități printre care și orașul Drăgănești-Olt. Anul trecut, împreună cu colegii mei, am luat inițiativa de a susține partenerii publici să acceseze proiecte prin P.N.R.R, lucru care nu s-a întâmplat niciodată în istoria României ca fiecare comună să primească o sumă prealocată pe care să o cheltuiască. Ne-am implicat și s-a și văzut prin numărul total de proiecte care a depășit pragul de 80 pe această măsură. Proiecteleacestea constă fiecare în sumă peste un milion și jumătate de euro cu destinație pentru reabilitarea clădirilor publice, stații de încărcare mașini electrice, și altele necesare unei localități. Între timp, am depus Strategia de Dezvoltare Locală pentru perioada 2023-2027 care a fost analizată și urmează să se anunțe selecția.
– Cum poate fi descrisă perioada în care ați lucrat la Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt?
În acea vreme, finanțele aveau un rol foarte important, în sensul că erau niște structuri bine definite. În teritoriu, știa fiecare ce are de făcut, reușeam să aducem bani la bugetul statului, reușeam să ajutăm întreprinzătorii noi să facă primii pași. Am început cu primele autorizații de funcționare din anul 1990. Ca și percepție a oamenilor, aceasta se vede și acum trecând prin aceste localități. Sunt oameni cu care discut și mă simt onorat după atât de mult timp, care felicită activitatea desfășurată de-a lungul timpului care nu a fost deloc ușoară când oamenii nu știau cum să desfășoare o activitate economică, nu știau ce documente implică o asemenea activitate. Pe partea de finanțe, am conlucrat și cu bunicul tău, Paul Badea, care pentru mine a fost precum o călăuză pentru pașii care trebuia să îi urmez. El deja lucrase la nivelul comunei Șerbănești în activitatea pe care o desfășura și am avut lucruri pe care le-am învățat și le-am pus în practică de la un asemenea om deosebit. Am conlucrat la nivelul a șapte localități pentru care am luptat să îi ajutăm și să diminuăm problemele financiare care apăreau la nivelul fiecăreia dintre ele. Pentru mine, activitatea aceasta a fost una dintre cele mai frumoase dintre cele patru locuri de muncă pe care le-am avut în cei 44 de ani de activitate. Niciodată nu am lăsat lucrurile la voia întâmplării, astfel că nimeni nu m-a auzit să fi spus: Lasă, că merge și așa! Încă mai sunt în activitate, am fost reales ca președinte pentru perioada următoare de 5 ani, deși funcția de președinte este una onorifică. Am susținut un examen și astfel sunt managerul acestui grup de acțiune locală, activitate pentru care sunt și retribuit. Este o activitate pe care o fac cu plăcere, în sensul că îmi place să mă implic în fiecare localitate în activitățile pe care le desfășoară primăria respectivă.
– Cum vă caracterizați și cine moștenește calitățile?
Sunt o persoană tipicară, căreia îi plac lucrurile făcute cum trebuie, și, bineînțeles și o persoană harnică. Aceste calități, dar și altele s-au transmis în totalitate fiicei mele de care sunt mândru pentru că duce mai departe ceea ce a învățat în familie. Este, fără doar și poate, o mândrie pentru mine pentru că nu se pierd principiile și valorile primite de acasă. Ambii copii sunt foarte buni, de altfel și nepoții, dar întrebarea a fost cine îmi moștenește calitățile, iar eu am răspuns sincer.
Camelia Marcu
