Acasă Interviu Adrian-Marius Constantin, fizioterapeutul care demonstrează că 1% șanse de reușită doboară 99%...

Adrian-Marius Constantin, fizioterapeutul care demonstrează că 1% șanse de reușită doboară 99% diagnosticul de paralizie al pacienților!

2545
  • Efortul, munca asiduă, perseverența și determinarea kinetoterapeutului din Corabia au reușit să facă minuni cu viața oamenilor al căror diagnostic era nevindecabil și irecuperabil! –

Adrian-Marius Constantin, în vârstă de 26 de ani, este fizioterapeut de profesie, însetat de succes până la stoicism. Prin tăria de caracter și fermitatea morală a reușit să depășească toate obstacolele impuse de viață, motiv pentru care a ales să urmeze o profesie pentru care se dedică trup și suflet. Oamenii care ajung să cunoască acest tânăr prin ceea ce practică sau îl întâlnesc, pur și simplu, ca om, îl admiră pentru faptul că a transformat eșecul într-un veritabil succes. Atunci când cei mai mulți aleg să renunțe, să îmbrățișeze nemiloasa depresie, sau în cel mai rău caz să cadă pradă viciilor și drogurilor, Adrian-Marius Constantin s-a sprijinit singur de propria capacitate de a-și depăși orice durere, traumă și visuri spulberate, știind că are o mamă pe care trebuie să o facă mândră și căreia să nu-i pară rău de eforturile depuse în Italia pentru a-i fi bine fiului său.
Spirit civic și antreprenorial, Marius Constantin, kinetoterapeutul sau fizioterapeutul așa cum îl cunosc cei care îi calcă pragul cabinetului și nu numai, au doar cuvinte de laudă la adresa acestuia. De aceea am ales, ca astăzi, să cunoaștem un tânăr care are tot viitorul în față și planuri mari pentru ca oamenii cu probleme să creadă în minunile pe care acesta le face cu mâinile sale.

  • Marius, povestea ta de viață a cunoscut suișuri și coborâșuri, fiind forțat de viață să te maturizezi mai repede decât era cazul. Experiența ta profesională este una bogată și cu rezultate notabile, ceea ce stârnește interesul oamenilor care mai ieri ar fi spus că vei ajunge jucătorul de fotbal de la Universitatea Craiova. Marius cel din adolescență și-a schimbat singur destinul sau viața l-a îndreptat către ceea ce ești astăzi?

Adrian-Marius Constantin este adolescentul de ieri purtat de viață prin școlile care l-au format, dar și prin momente mai puțin plăcute, dar cărora le sunt recunoscător. Marius de astăzi nu aș mai fi fost, dacă nu țineam piept greutăților vieții. Sunt fost elev al Liceului Sportiv din Târgu Jiu, după care am fost transferat la echipa de fotbal Universitatea Craiova și astfel am devenit elev al Liceului Teoretic Nicolae Titulescu din Craiova. Din păcate, am suferit un accident, motiv pentru care a trebuit să mă retrag din echipa de fotbal, fiind nevoit să mă întorc la Corabia, unde am și absolvit Colegiul Național ”Alexandru Ioan Cuza”. Facultatea pe care am urmat-o este cea de Educație fizică și Sport din Craiova, cu specializarea Kinetoterapie și motricitate specială, iar astăzi am propriul cabinet de kinetoterapie și recuperare medicală. Serviciile oferite pacienților mei încep de la recuperare neuromotorie, recuperări post-chirurgicale, post-traumatisme până la banalul masaj. Facultatea am terminat-o în anul 2019, iar cabinetul l-am deschis în toamna anului 2023, însă în tot acest timp de patru ani am lucrat la diverse clinici din Italia și Germania pe reeducare neuromotorie. Nu aș fi reușit să am propriul succes dacă nu aș fi avut sprijinul moral și financiar al mamei mele, care reprezintă totul pentru mine.

  • Experiența ta profesională din străinătate se datorează efortului continuu și perseverenței susținute de pasiune. Întors în Corabia, până să îți deschizi cabinetul mergeai la domiciliile pacienților cărora le-ai fost și le ești și un bun psihoterapeut, ceea ce demonstrează dedicarea și implicarea ta. Îmi poți spune, te rog, dacă ai vreun regret că te-ai întors în țară, știind că această meserie o puteai practica în propriul cabinet din străinătate?

Planul meu era să mă stabilesc în Italia și, totodată, să obțin capitalul suficient deschiderii unui cabinet de kinetoterapie acolo. Lucrurile au stat altfel, deși nu regret nimic pentru că nu sunt omul regretelor, iau viața exact așa cum vine. În momentul de față, sunt împăcat cu mine însumi pentru că liniștea sufletească este cea care contează cel mai mult, de aceea pacienților mei le sunt și psihoterapeut, având în vedere că mulți au apăsări sufletești, blocaje emoționale, astfel că nu fac doar manipulări ale membrelor sau spatelui, lucrez și cu mintea și sufletul lor. Oamenii din Corabia și nu numai au văzut diferența dintre kinetoterapia adevărată și ceea ce le prezintă alte persoane în diferite cabinete. Fac de altfel în continuare kinetoterapie la domiciliile pacienților care au suferit accidente vasculare, paraplegii, parestezii și sunt nedeplasabili, asta implică munca mea de teren între orele 16:00-19:00. Pachetele sunt diversificate, cu un program bine stabilit, cu teme pentru pacienți pentru un randament al fizioterapiei. Feedbackul celor care îmi calcă cabinetul este unul foarte bun, deși eu nu mi-am făcut publicitate în mediul online, doar că pacienții fiind mulțumiți de serviciile mele au împărtășit și altora rezultatele care nu întârzie niciodată să apară. De aceea sunt motivat să îmi deschid pe viitor o clinică multidisciplinară ce implică servicii de medicină dentară, internă și traumatologie sportivă.

  • Vreau să vorbim mai mult despre rezultatele tale profesionale și îmi doresc să vorbești deschis despre două cazuri grave care te-au marcat și, de altfel, știu că accidentele vasculare implică nu doar medicamentație, ci și fizioterapie. Ai făcut minuni, ai pus oameni pe picioare, ai redat multora șansa la viață pentru că nu ai renunțat la ei, dar nici la convingerea ta că uneori 1% doboară pe cei 99%.

În anul 2019, imediat după ce am terminat facultatea, doamna dirigintă m-a contactat după ce un vecin de-al dumneaei a suferit un accident vascular ischemic foarte grav, dorind o părere din partea mea. După ce am văzut RMN-ul în care se observa clar că pacientul avea 2,4 cm arși din creier, partea cea mai șocantă era că omul nu fusese mișcat de pe-o parte pe cealaltă timp de șase luni. M-am uitat la nepoata pacientului și am întrebat-o dacă mai trăiește, iar răspunsul a fost că își mai mișcă doar ochii. Am mers să îl văd, dar practic aveam în față un schelet care avea undeva la 55 de kg. Mușchii erau într-o atrofie și o delăsare groaznică pentru că îl durea tot corpul. Și în momentul de față lucrez la acest caz, dar vreau să vă spun că din scheletul de 55 de kg, acum este un om cu o greutate de 92 de kg, merge singur, mănâncă singur, doar că este afazic, adică doar bolborosește, însă prin ajutorul exercițiilor de kinetoterapie la nivelul bucal am reușit să scot cuvintele cu cleștele. A început să vorbească mult mai clar, numără, citește, scrie, s-a readaptat să scrie cu mâna stângă, nu mai scrie cu mâna dreaptă, e cu totul altă persoană față de cum l-am găsit. Acest om merge singur, are baston, poate să se ridice fără niciun fel de problemă, nu-l mai doare nimic, nu mai are zonă flască, toți mușchii funcționează aproape în parametri normali. A fost o muncă asiduă, dar care a meritat.
Acum o să vă vorbesc de primul meu caz, atunci când eram în anul al II-lea de facultate, când am fost atenționat, înainte de a ajunge la acel pacient, de a nu-i spune că a fost împușcat în cap de la o distanță de 3 metri. În acel moment, am găsit un bărbat la 1,95 m, cu o greutate de 60 de kg pentru că nu mai avea masă musculară, întins în pat, vorbind rusă pentru că era moldovean. Fostul pacient se numește Vladislav Gribincea pe care toată lumea îl cunoaște ca dublu-campion mondial la kickboxing și dublu-campion european. Am fost nevoit să lucrez cu el în medie la patru ore pe zi, de luni până sâmbătă, având nevoie de mama sa care ne traducea pentru că pacientul în urma traumatismului uitase limba română. Cât am lucrat cu el, aproximativ două luni și jumătate, am reușit ca din poziția de a nu mai fi în pat să-l aducem în picioare, sprijinit de cadru, și să-și miște mâinile. Acest om mi-a rămas impregnat în minte și în suflet ca fiind primul meu caz pe care am putut să-l ridic în picioare. Acest pacient și-a deschis o școală de kickboxing pe lângă cea pe care o avea deschisă înainte de a fi împușcat, chiar dacă acum este în scaun cu rotile. Acesta a stat în comă două luni și jumătate, iar după alte două luni și jumătate a reușit să stea în picioare sprijinit de un cadru. Cred eu că este vorba nu doar de o minune, ci de mult efort din partea ambelor părți, pacient-kinetoterapeut. Viața lui s-a schimbat, are angajați antrenori, el fiind manager, coordonându-și atât viața, cât și școlile de kickboxing. Este un om normal, i-a revenit memoria, știe că a fost împușcat în cap, doar că nu dorește să vorbească de acel eveniment nefericit din viața sa.

  • Meseria de kinetoterapeut este una destul de complexă pentru că necesită cunoașterea tuturor mușchilor, articulațiilor și o anatomie amănunțită, însă din punct de vedere profesional nu sunteți încadrați nici ca asistenți medicali sau medici. De ce? Pun această întrebare pentru că un lucru pe care nu toată lumea îl știe despre tine este că faci parte din Colegiul Fizioterapeuților din Olt.

Da, așa este cu tot ceea ce ați spus. Se pune problema ca fiecare dintre noi care urmăm această profesie trebuie să obținem o specializare pe ceea ce ne dorim să ne axăm, fie pe masaje, recuperare neuromotorie, recuperare post-operatorie, de aceea au fost create cursurile de EMC care sunt bine structurate, predate de profesori din facultate, de academicieni, de fizioterapeuți de nivel mondial de la care poți lua informațiile pe care ți le dorești, doar că ai nevoie de nervi de oțel pentru a lucra pe partea neuromotorie. Tot ceea ce trebuie să faci, trebuie să fie la nivel de artă pentru că întâlnești cazuri foarte grave, de la escare deschise de 10 cm pătrați până la banala durere de spate.

  • Pentru viitor, ce planuri ai, chiar dacă răspunsul se regăsește ca fiind deschiderea unei clinici multidisciplinare? Mă gândesc că vrei să te extinzi și în alte zone ale țării, nu doar ce ține de județul Olt.

Îmi doresc să mă dezvolt cât mai mult, iar orașul următor este Cluj-Napoca deoarece este un oraș cu o deschidere mare către ceea ce înseamnă zona de fizioterapie. Orașul cu șapte coline trebuie să aibă șapte clinici, sunt doar cinci și urmează și a mea. Acum lucrez în parteneriat cu un medic stomatolog din capitala țării Peru, Lima, cu care vreau să deschid această clinică multidisciplinară. Yamil Eduardo Quispe Acevedo este medicul despre care vorbesc și care are propriul cabinet stomatologic în Corabia. Sunt în colaborare cu medici, neurochirurgi, stomatologi, ginecologi și alți medici din diverse ramuri ale medicinei. Ceea ce nu am menționat este faptul că în Italia, am urmat un curs de fizioterapie pe bază de terapia Tecar cu aparatură specializată semnată de Niki Giada, cel mai mare inventator al fizioterapiei pe parte de aparatură.

Camelia Marcu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.