Despre ce e între copertele unei cărţi nu se vorbeşte, este doar treaba cititorului să descopere, prin propria persoană, cultură şi experienţă, ce vrea să spună autorul. Uneori, unele lucrări nu transmit nimic, pentru că sunt goale. Hârtia folosită devenind o epuizare de resurse. Dar ce te faci când autorul scrie, transmite, iar fiecare cititor regăseşte ceea ce inimii îi place? Aşa este! Acea carte e făcută să dăinuiască. Hronicele vremurilor sunt lucrări de temelie ale unui zidar iscusit. Marin Beşcucă este un zidar care înalţă pereţi peste care va dăinui scrierea română. Aceea care trebuie să fie în sângele nostru. A muncit în serviciul condeiului şi, de sub peniţa sa creatoare, au ieşit lucrări apreciate în lumea largă a publicisticii.
Din condeliul unui răzeş iubit de Dumnezeu
Cu voia Domnului, geniul condeiului transmite o altfel de cronică, întinsă pe trei volume esenţiale. Poemele luminate ale geniului încep dintr-un astral al sufletului şi se termină în cotidianul uman al unei societăţi îndemnate să nu uite de răzeşi, să trăiască istoria, să
nu-şi uite rădăcinile. Poemele sale par rugăciuni fireşti într-o lume nefiresc de rece. Trilogia cu titlurile „Hanul răzeşilor – Letopiseţul lui Marin Beşcucă” (despre care am scris
într-o ediţie anterioară), „Balada lui Asaftei” şi „Mlădiţa Hangiţa” este inspirată din trăirile autorului şi realitatea ce ce înconjoară. „Această carte este repulsia mea împotriva timpului. Orice om care va răsfoi această carte se va regăsi în ea”, spunea autorul despre primul volum. Şi au urmat „Balada lui Asaftei”, despre Ion Asaftei, adevărat răzeş al vremurilor noastre, ctitor al „Hanului Răzeşilor”, un loc plăcut de popas nu departe de Războienii
lui Ştefan cel Mare şi de Schitul de la Ţibucani.
„Mlădiţa Hangiţa” pare să încheie trilogia. Dar cum îl cunoaştem pe autor, trilogia nu se opreşte aici. Cititorii, nişte răzeşi şi ei (de ce nu?), sunt invitaţi să o cunoască pe Mlădiţa Roxana Nicoleta Asaftei încă din primul poem.
Identitatea românească, de-a pururi prin scrierile lui Marin Beşcucă, cel care ne lasă, ca tezaur scris, o trilogie cum n-o va mai face nimeni.
