În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh Amin!
„ – Mami, astăzi la școală am învățat despre cum să protejăm natura.
– Aha.
– Și doamna ne-a spus despre Spartaaaaniiiii!
Aha, bine.
– Și am ieșit la tablă la matematică… și am răspuns bine.
– Da, da, bine, bine.”
Dragii mei,
Am asistat la această discuţie în timp ce eram la un semafor pietonal. O doamnă, că mamă nu o pot numi, îşi ţinea copilul de mână şi cu cealaltă butona telefonul de zor. Nu observa, sau mai spus, nu a vrut să observe frumuseţea aceea de băiat care era atât de entuziasmat de ce făcuse la şcoală. Este cazul miilor de copii de astăzi unde cei care îi cresc uită să fie „mami” şi „tati” şi se rezumă la titulatura de părinţi.
Este un joc de cuvinte, o diferenţă nesesizabilă pentru unii, dar extrem de mare pentru mine.
Vă propun un exerciţiu de imaginaţie: Ne aflăm peste 10 ani din momentul acesta şi avem în faţa noastră doamna de mai sus şi prichindelul ajuns acum un tânăr de 18 ani. El stă toată ziua în camera lui, închis, nu vorbeşte deloc cu cei din familie este rebel, la şcoală are diverse probleme, are viciile vârstei şi se mai şi îndrăgosteşte de o fată care îi dă lumea peste cap.
Pare cazul oricărui tânăr din ţară, plus sau minus câteva aspecte. Bineînţeles, că orice părinte îşi ridică semne de întrebare şi atunci alergă la psiholog, la preot, la diriginte, la profesor, să caute soluţii pentru a relua legătura cu copilul. Doar că acel „aha” sau „da, da, bine, bine”, nu se mai poate îndrepta, dragii mei. Momentul acela a trecut. Timpul nu se mai întoarce pentru nimeni, nici chiar pentru o femeie care era extrem de „ocupată” sau chiar neinteresată de ce povestea copilul ei.
Marea problemă a lumii de astăzi este că nu ştie să îşi dozeze timpul şi nu ştie cu cine să îl petreacă. Tot ce ne înconjoară ar trebui să ne ofere posibilitatea de a avea mai mult timp liber. Dar din păcate noi nu facem altceva decât să ne aglomerăm şi mai mult în detrimentul propriu şi al celor din jurul nostru.
V-aţi pus întrebarea ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu S-ar comporta cu noi ca doamna de mai sus?
„- Te rog Doamne să ai grijă de familia mea!
– AHA, BINE BINE”
Marea diferenţă este că Dumnezeu nu rămâne doar la nivelul de Părinte, El ne arată că este la nivelul de „Tatăl nostru”. El nu are doar un copil de care să aibă grijă, El ne are pe toţi şi cu toate acestea îşi face timp pentru toţi.
Exemplul acesta l-aş folosi pentru cazul Sfintei Maria Egipteanca. Cum era dacă Fecioara Maria îi răspundea acesteia cu „Bine, Bine” când ea s-a rugat ca să fie lăsată să intre în Biserică?
De ce Fecioara Maria a răspuns ca o MAMĂ, nu ca un părinte?
Pentru viaţa păcătoasă pe care o avea până atunci Maria Egipteanca merita pedepsită după judecata unui părinte, dar ea primeşte însă un răspuns de mamă, primeşte aprobarea de a intra în Biserică, ei nu i se răspunde cu „Da, bine, bine”.
Dragii mei,
Nu sunt în măsură să dau sfaturi de familie dar totuşi cred că ar trebui să învăţăm fiecare dintre noi să fim „mamă” şi „tată” nu doar simpli părinţi!
Mama este cea care îşi iubeşte copilul, care îl educă, care îi oferă afecţiune şi ales este cea care oferă timp din timpul ei pentru copil. Ea nu se poate defini în lume şi nici nu poate să fie încadrată într-un set de reguli. Mama este cea care trebuie să împărtăşească din ființa sa pentru copil, nu pentru telefon!
Tatăl este modelul de urmat, cel care trebuie să fie și blând, iertător dar și drept în judecată. El este cel în care copilul vede autoritatea, siguranța, încrederea și mai ales ajutorul în orice. Tatăl este supereroul unui copil. Nu berea, ieșitul cu prietenii, pescuitul sau serviciul sunt prioritățile unui tată.
Un om care are ca prioritate job-ul, casa și mașina, iar mai apoi familia poate să fie doar părinte. Ceilalţi, din păcate, tot mai puțini sunt ”mamă” și ”tată”.
Fiți MAMĂ și TATĂ pentru copiii voștri, cum Dumnezeu este, nu doar simpli părinți! Amin!
Prof. drd. teolog
ALIN BOLBOAȘĂ ȘOFARU
Colegiul Național „Ion Minulescu” Slatina
