„Își pierde omul boul și merge după el.
Își pierde oaia și o caută cu îngrijorare.
Își pierde măgarul și nu mai are liniște.
Îl pierde pe Dumnezeu și iată, mănâncă, bea și doarme liniștit.”
Fericitul Augustin.
Dragii mei,
Am găsit acest mesaj în una dintre lecturile mele de săptămâna trecută și am tot zis că trebuie să îmi fac timp ca să vi-l împărtășesc.
O actualitate remarcabilă a textului întâlnim din păcate astăzi, când oamenii se arată interesați de orice altceva, mai puțin de Dumnezeu nu.
Fericitul Augustin reușește în câteva cuvinte să facă o comparație șocantă!
Omul este mult mai interesat de tot ceea ce este material pentru el și tot ceea ce este folositor trupului său, dar uită complet de Dumnezeu care este folositor sufletului său.
Da, ați auzit bine, sufletul are nevoie de Dumnezeu ca să fie viu în veci, deci legătura cu Dumnezeu este condiția ca viața noastră să nu se termine la mormânt, ci să continue dincolo de el.
Pentru omul de astăzi situația este mult mai gravă deoarece el nu se mulțumește doar cu faptul că este indiferent față de Cel care i-a dat viață, ba mai mult, insistă să dovedească inexistenţa lui Dumnezeu.
Recitesc textul și descopăr zeci de idei despre care aș putea să vă vorbesc în cuvântul meu de astăzi dar cred că cea mai evidentă este INDIFERENȚA FAȚĂ DE DUMNEZEU.
Cred că este păcatul societății noastre.
Stăm cu spatele la Dumnezeu în majoritatea timpului și ne așteptăm ca El să ne îndeplinească rugăciunile imediat cum noi I le înaintăm
Am transformat Biserica într-un SRL unde mergem să” cumpărăm” mântuire, plătim rugăciuni și mai ales căutăm servicii religioase.
Biserica nu face servicii religioase! Biserica face slujbe pentru oameni în numele lui Dumnezeu.
Este o mare diferență de termeni. Pentru servicii plătești, pentru slujbe aduci jertfe!
Plătești serviciile de curățenie din fața blocului și utilitățile la casă dar te jertfești cu pâine și vin la Biserică sau cu o lumânare pentru Dumnezeu.
Suntem disperați când ne pierdem serviciul,” nu ești tu când ți-e foame”, nu dormim liniștiți că nu avem ultimul model de mașină.
În schimb, omul: „Îl pierde pe Dumnezeu și iată, mănâncă, bea și doarme liniștit. „pentru că este indiferent față de El
Femeia Cananeeancă din Evanghelia de astăzi ne arată că trebuie să fim” insistenţi” ca să nu Îl pierdem pe Dumnezeu.
Astăzi, ea ne dă tuturor celor care credem că Hristos este un „Market” de mântuire, preotul este un” prestator de servicii și Biserica un SRL, o lecție de insistență în rugăciune, pentru a dobândi mântuirea fiicei sale.
Chiar dacă Îl vedem pe Mântuitorul că o încearcă pe aceasta făcându –Se că nu este atent la rugăciunile ei, ea insistă și continuă să se roage.
Omul de astăzi vine la Biserică și se așteaptă ca imediat după ce își face 3 cruci grăbite și lasă 5 lei la Sfântul Altar să primească la ieșirea din Biserică sănătatea mult dorită ca să poată sta cu spatele în continuare la Dumnezeu.
Femeia Cananeeancă ne arată că alta este calea. Se acceptă pe sine că este o păcătoasă și nu cinstește pe Dumnezeu așa cum cerea Legea Veche, se acceptă în comparația cu câinii dar continua să se roage.
Ea preferă să piardă tot dar să nu Îl piardă pe Hristos.
Insistența rugăciunii ei aduce vindecare pentru fiica sa. Indiferența noastră ne duce departe de Dumnezeu.
Dragii mei,
Haideți să nu Îl mai pierdem pe Dumnezeu!
Să insistăm cu multă rugăciune ca El să ne remarce!
Să acceptăm că El poate să fie indiferent față de noi datorită păcatelor noastre nu invers!
Să încercăm să fim răbdători în rugăciune pentru a primi răspunsul dorit!
Să fim insistenți în credință nu indiferenți față de Dumnezeu Amin!
Prof. Drd. Alin Bolboașă Șofaru – Colegiul Național „Ion Minulescu” Slatina
