Când eram în școala primară, acum aproape 75 de ani, în cartea noastră de Citire era o lecție numită „Stejarul și ghinda”…
În ziua de 3 octombrie 2015, au venit doi elevi de la Liceul „Nicolae Titulescu” să adune ghindă de la blocul A 18, din strada Serg. Maj. Dorobanțu Constantin. Am rămas impresionat că doi învățători: Ovidiu Bărbulescu, fostul meu elev, și doamna Dănciulescu Denisa i-au trimis să adune ghindă pe elevii: Rebeca Georgeta și Andreea Bărbulescu. Și i-am găsit adunând ghină pe care alții o călcaseră cu mașina, aducându- mi atunci aminte de lecția cu „Stejarul și ghinda”, din școala primară.
Din păcate, asemenea lecții lipsesc din manualele școlare de astăzi. De ce? Alte lecții ziceau de „Stejarul din Borzești”, cu referire la marele domnitor Ștefan cel Mare. Ori, istoria nu trebuie, niciodată, depărtată de natură, de falnicii stejari!
Din păcate, asemenea lecții lipsesc din manualele școlare de astăzi. De ce? Alte lecții ziceau de „Stejarul din Borzești”, cu referire la marele domnitor Ștefan cel Mare. Ori, istoria nu trebuie, niciodată, depărtată de natură, de falnicii stejari!
În comuna Corbu – Buzești, de unde sunt eu, am avut (ce păcat) câțiva stejari mari, în zona Valea Borețu – Alamu și Burdulești – Bârlești, zone pe unde am trăit, pe unde ne-am adăpostit de soare, de vânt, de ploaie oro de avioanele americane în 1944. Așadar, iubesc din suflet stejarii.
Am reușit ca prin 1977 să conving un șef de la spații verzi, Stănescu, să-mi aducă de plantat 5 stejari (câte degete sunt la o mână) să spargem trotuarul de lângă blocul A 18 și să-i plantăm acolo. Astfel, „blocul cu 5 stejari” este legat fizic prin mine, cu stejarii de la Buzești, care încă mai există, cu stejarii din Alamu – Valea Borețu, din Dealul Burdulești. „Să nu-i uităm, Ioane!” Au rămas „Stejarii din Buzești”.
Mă doare sufletul când văd cum troznește ghinda sub roțile mașinilor ce vin în parcare, sub stejari. În anii trecuți, la Școala Nr. 2 s-au dat elevilor „pomișori” să-i planteze pe lângă blocuri ori în curțile bunicilor, la sate, dar n-au fost îndrumați să adune ghinda și castanele din apropierea școlii. De ce?
Am reușit ca prin 1977 să conving un șef de la spații verzi, Stănescu, să-mi aducă de plantat 5 stejari (câte degete sunt la o mână) să spargem trotuarul de lângă blocul A 18 și să-i plantăm acolo. Astfel, „blocul cu 5 stejari” este legat fizic prin mine, cu stejarii de la Buzești, care încă mai există, cu stejarii din Alamu – Valea Borețu, din Dealul Burdulești. „Să nu-i uităm, Ioane!” Au rămas „Stejarii din Buzești”.
Mă doare sufletul când văd cum troznește ghinda sub roțile mașinilor ce vin în parcare, sub stejari. În anii trecuți, la Școala Nr. 2 s-au dat elevilor „pomișori” să-i planteze pe lângă blocuri ori în curțile bunicilor, la sate, dar n-au fost îndrumați să adune ghinda și castanele din apropierea școlii. De ce?
Greutatea plantării este săpatul gropilor. Cu elevii, în săptămâna „Școala altfel” se pot îngtiji pomii plantați, se pot aduna semințe de flori, ghinde, castane etc… Mai are primăria pepinieră? Cine adună ghinda și castanele din oraș? Au 13 hectare la sera de flori și aduc pomișori din Ungaria. Risipă de fonduri bugetare, domnilor…
Prof.
Ion Ceaușu
Slatina – Olt
Ion Ceaușu
Slatina – Olt
