RESEMNARE ȘI PĂCAT
I.
Încerc demult să deslușesc
Și explicații nu găsesc,
Și nu-nțeleg de ce-i așa,
Și dacă se va mai schimba
Vreodată-n țara mea ceva!
Și ce păcat că nu-i așa!
II.
Și cât de mult a îndurat,
Acest popor geu încercat,
Robit de ruși, după război,
Ce biruri s-au plătit de noi
Și cât de repede-am uitat,
Dar nu e drept, și ce păcat!
III.
Un sfert de secol a trecut,
Dar n-a venit ce s-a crezut,
Ba chiar mai mult, s-a’ndepărtat
De noi un trai mai bun visat.
Dar nu-l avem! Și ce păcat!
IV.
În plină iarnă, prin zăpadă,
Câți tineri s-au jertfit pe stradă,
Cât sânge-a curs la baricadă!
Și pentru ce au mers la moarte?
Ca să rămână mai departe,
Tot clica lor de comuniști,
De demagogi, de activiști,
O țară-ntreag-au devastat
De zeci de ani! Și ce păcat!
V.
Și dacă cei aleși de noi
În sânge-au gene de strigoi
Și devastează ne’ncetat
Avutul țării, ce păcat!
Ca-i suportăm de-atâta vreme
lar țara de durere geme.
VI.
Justiția, acum, se pare,
Ca e un fel de șezătoare
La care vin în limuzine,
De când îi vezi, să crezi, nu-ți vine
Că-s guvernanți sau deputați,
Cu rol în piesa de-anchetați,
În jur cu-n roi de avocați
Iar câte-odată cu mascați,
Și prezentați la magistrați.
VII.
În piesă sunt și procurori
Și-n sală câtiva spectatori,
Cu reflectoare, ziariști,
Iar „domnii” hoți, nu-s deloc triști,
Din contră, par chiar amuzați
Când spun că nu sunt vinovați.
Că-i o-nscenare c-au furat
Că nu-i nimic adevărat,
Chiar sunt crezuți, și ce păcat!
VIII.
Escrocheria fiind prea mare,
Mereu le cere amânare
Și uite-așa, mereu se-amână,
Din an în an, din lună-n lună
Și cauza-i tot amânată,
Până devine perimată.
Se ceartă-așa unii cu alții
Și pleac-acasă inculpații.
Spectacol cu sfârșit caduc,
Așa cum vin, așa se duc
Și nimeni nu e condamnat
Chiar de-au fur-at! Și ce păcat!
IX.
Când sumele-s așa de mari,
De miliarde de dolari,
Și-n speță-s marii demnitari,
Se mai întâmplă, dar nu des,
E lucru lesne de-nțeles,
Acest escroc, de noi ales,
La domiciliu-ncarcerat
Ca să mai fie condamnat…
Cu suspendare… Ce păcat!
X.
Și tot încerc să deslușesc
Și explicații nu găsesc,
Cum din al nostru buzunar
Se cheltuiesc sume-n zadar,
Cu procurori, cu magistrați,
Cu SRI-ști și cu mascați,
Ca să stârpim hoții de țară,
Dar nimeni nu dă socoteală.
Din sumele ce s-au furat,
Bugetul țării, ce-a-ncasat?
XI.
Raspunsul ni-l dorim prin fapte,
Cerem justiției dreptate
Și să-ntregeasc-avutul țării
Cu ce-au furat toți impostorii
Și-ntreb și eu: N-ar fi păcat,
Să le rămână ce-au furat?
Ion Anuța
Slatina – Olt
20.07.2015
