Pe factura de energie electrică fiecare cetăţean al României poate vedea doua taxe care au
apărut în ultimii câţiva ani şi anume: taxa pentru certificatele verzi şi taxa de cogenerare.
Probabil ca mulţi dintre români nu au studiat cu atenţie cum au evoluat aceste taxe de la an la an însă ele au crescut considerabil aşa cum se va prezenta în cele ce urmează. Dacă pentru consumul casnic mic impactul creşterii este suportabil, pentru marii consumatori industriali de energie aceste doua taxe înghit practic bruma de profit care se mai putea obţine pe timp de criză trecându-i în pierdere şi împingându-i spre faliment.
Certificatele verzi sunt modalitatea pe care a ales-o România să sprijine prodcţia de energie regenerabilă.
Fiecare tip de tehnologie primeşte un număr de certificate verzi stabilit prin lege. Pentru capacităţile de producţie puse în funcţiune până la sfârşitul lui 2013 numărul de certificate verzi a fost de:
t 3 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh produs şi livrat, dacă centralele hidroelectrice sunt noi cu puteri instalate de cel mult 10 MW
t 2 certificate verzi, până în anul 2017 şi 1 certificat verde începând cu anul 2018, pentru fiecare 1 MWh produs şi livrat de producătorii de energie electrică din energie eoliană;
t 6 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh produs şi livrat de producătorii de energie electrică din energie solară.
Conform legii valoarea de tranzacţionare a certificatelor se încadrează între 27 şi 55 Euro/certificat, valoare indexată anual cu indicele de inflaţie stabilit de Eurostat. Având în vedere că până în prezent a existat deficit de certificate verzi, acestea s-au tranzacţionat la valori aproape de limita maximă.
Schema de sprijin se aplică cel puţin până în 2020. Un calcul simplu arată că un producător de energie regenerabilă din energie solară care şi-a pus în funcţiune capacitatea de producţie în 2012 va primi până după 2020 suma de 330 Euro/MWh (aprox. 1450 lei/MWh la cursul actual de schimb) numai pentru certificatele verzi aferente, neluând în considerare şi suma pe care o primeşte pentru vânzarea energiei pe piaţă. Comparaţi această valoare cu suma de aproximativ 50 Euro/MWh cu care se vinde energia pe piaţa liberă şi vă veţi convinge de generozitatea schemei de sprijin pentru energia regenerabilă implementată în România.
România are cea mai generoasă schemă pentru energia regenerabilă din toate ţările UE. Conform unui studiul efectuat de PriceWaterhouseCoopers (PwC) intensitatea sprijinului pentru energia eoliană era în martie 2013 de 224% faţă de 100% media europeană, iar pentru energia fotovoltaică intensitatea sprijinului este de 657% faţă de media europeană de 269%.
La aceste cifre s-a ajuns pentru că implementarea schemei de suport pentru energia regenerabilă s-a făcut în România fără efectuarea unui studiu de impact asupra preţului energiei şi asupra industriei. Practic marii consumatori industriali şi populaţia subvenţionează un mic sector privat, care are profit garantat.
Toate ţările europene, cu excepţia României, şi-au exceptat industria energo-intensivă de la plata taxei pentru energia regenerabilă taxa RES). Conform datelor de la pagina 164 din studiul dat publicităţii de Comisia Europeană pe 6 noiembrie 2013 disponibil la adresa:
http://ec.europa.eu/enterprise/newsroom/cf/itemdetail.cfm?item_id=7054&lang=en&tpa_id=0&displayType=news&nl_id=1033 schemele de sprijin pentru energia regenerabilă din celelalte ţări UE includ mecanisme de exceptare a marilor consumatori. De exemplu (datele de mai jos sunt pentru 2012):
În Italia, taxa RES pentru consumatorii industriali se situează între 21 şi 42 Euro/MWh. Pentru primii 4GWh, consum lunar, taxa ce trebuie plătită este 42 Euro/MWh; pentru următorii 8 GWh taxa scade la 21 Euro/MWh. După depăşirea pragului de 12 GWh orice consum adiţional este exceptat de la plata acestei taxe.
În Franţa, taxa este de 10,5 Euro/MWh, dar costul total este plafonat. Un singur site industrial nu plăteşte mai mult de 559.350 Euro indiferent de consum. În plus suma plătită de firme pentru energia regenerabilă nu poate depăşi 0,5% din valoarea adăugată anuală.
În Grecia taxa este de 1,78 Euro/MWh. Ca şi în Franţa costul total este plafonat la 1 milion Euro pe uzină.
În Germania pentru primul GWh preţul este de 35,9 Euro/MWh. Pentru următorii 9 GWh taxa scade la 10% adică 3,59 Euro/MWh. După aceea scade la 1% pentru următorii 90 GWh. Pentru orice consum peste 100 GWh taxa este fixată la 0,5 Euro/MWh.
În Slovacia industriile energo intensive primesc un discount de 95% din taxa de 15,07 Euro/MWh, adică plătesc numai 0,75 Euro/MWh.
Tabelul de mai jos sumarizează cât a plătit în diferite ţări UE un consumator industrial care consumă 2,5 TWh pentru energia regenerabilă, comparativ cu România (tabelul 39 pag. 165 din studiul menţionat mai sus, date pentru 2012).
Tabelul 1: Costul schemelor de suport pentru un consum de 2,5 TWh/an în ţările UE
Italia Germania Franţa Grecia Slovacia Ro 2012 Ro 2013
Media anuală RES (Euro/MWh) 1,61 0,52 0,22 0,40 0,75 6,69 11,1
Costul anual (mii Euro) 4.030 1.301 559 1.000 1.884 16.725 27.750
Deci, companiile mari consumatoare de energie din România plătesc cu un ordin de mărime mai mult decât firmele similare din celelalte ţări.
Pentru companiile energo intensive din Europa taxa pentru energia regenerabilă nu s-a schimbat de la an la an . În România din 2010 până în 2012 a crescut de 7,46 ori, iar în 2013 a mai crescut cu 66% faţă de 2012! România are şi una dintre cele mai generoase scheme şi pentru cogenerare aşa cum se poate vedea şi în tabelul de mai jos, preluat din studiul PwCu, din iunie 2013, fiind a doua după Danemarca:
Tabelul 2: Scheme suport cogenerare în Europa
Tara Tipul schemei de sprijin Taxa pe MWh suportata de consumatorul final in 2013
Danemarca Bonus garantat 10,5
Estonia Bonus garantat 5,05
Romania Bonus garantat 5,25
Polonia Certificate 3,05
Austria Tarif garantat 1,1 -1,9
Cehia Bonus garantat 1,4
Germania Bonus garantat 1,26
Diferenţa dintre România şi Danemarca o constituie faptul că în Danemarca sprijinul se oferă numai instalaţiilor ce folosesc combustibili din surse regenerabile (biogaz şi biomasă) pe când în România bonusul contribuie mai mult la acoperirea ineficienţelor existente la nivelul producătorilor în cogenerare şi mai puţin la stimularea investiţiilor noi. Acest lucru este dovedit şi prin faptul că din 2011 până în 2013 valoarea taxei de cogenerare a crescut cu 25%, în vreme ce capacitatea netă de cogenerare de înaltă eficienţă a crescut doar cu aproximativ 1%.
Ţările UE şi-au scutit marii consumatori de energie şi de la plata acestei taxe.
Din analiza efectuată de PwC asupra a 14 companii reprezentând unii dintre cei mai mari consumatori de energie electrică din România, ce activează în industriile de prelucrare a metalelor, produse chimice, petrol si gaze, şi fabricarea de minerale reiese că aceste companii au contribuit în 2011 cu aproximativ 5,8% la PIB-ul României (atunci când se iau în considerare efectele economice directe, indirecte şi induse).
Mai mult decât atât, aceste companii au contribuit direct, cu peste 0,93 miliarde de EUR la bugetele de stat şi locale (fără TVA) în 2011 din impozitul pe venit, impozitul pe proprietate, accize, drepturi de autor, adică 5% din veniturile statului din aceste categorii de impozite.
Aceleaşi companii joacă un rol important în crearea de locuri de muncă, cu un impact semnificativ: 61.500 de angajaţi si 57 de milioane de EUR din TVA colectate de pe consumul lor.
Suplimentar faţă de locurile de muncă directe create de companiile analizate, s-a estimat că 86 150 locuri de muncă sunt create pe orizontală. Pierderea acestor locuri de muncă ar duce la creşterea cu cel puţin 1% a ratei şomajului la nivel de ţară.
Economiile la bugetul de stat în ceea ce priveşte neplata indemnizaţiei de şomaj ca urmare a creării locurilor de muncă de către companiile analizate s-au ridicat la aproximativ 400 mil. RON în 2011. Această valoare reprezintă, de exemplu,18% din plăţile efectuate pentru şomaj în 2011 la bugetul de stat.
Autorităţile române sunt direct responsabile în acest moment de viitorul industriei mare consumatoare de energie din România.
Pentru un consum de 2,5 TWh pe an trebuie plătită în 2013 în România o taxă pentru certificatele verzi de aprox. 27.750.000 Euro şi o taxă de cogenerare de aprox. 13.125.000 Euro adică un total de aprox. 40.875.000 Euro de peste 10 ori mai mult decât plăteşte o firmă cu acelaşi consum în oricare altă ţară a UE.
În data de 18.12.2013 Comisia Europeană a publicat pe site-ul propriu la adresa: http://ec.europa.eu/competition/consultations/2013_state_aid_environment/index_en.html normele metodologice pentru ajutorul de stat pentru mediu şi energie care prevăd posibilitatea ca statele membre să ofere exceptări de la plata taxei pentru energia regenerabilă de 85% până la 31.12.2017, respectiv 80% după acea dată. Singura condiţie: sa se facă în mod transparent.
Este acum o certitudine, conform paragrafului 184, art. 5.7 din aceste norme că şi Comisia Europeană face eforturi pentru a păstra competitivitatea industriei şi recomandă sprijinirea sectoarelor unde costul creşte cu cel puţin 5% datorita taxelor de sprijinire a energiei din surse regenerabile.
Totodată Comisia Europeană şi-a propus ca ponderea în PIB-ul UE al industriei să ajungă la 20% până în 2020, faţă de 15% cât s-a înregistrat în 2012.
Se tot vorbeşte în ultima vreme de reindustrializarea României şi în acest sens Ministerul Economiei a pregătit strategia naţională pentru competitivitate pentru perioada 2014 – 2020. Se pierde însă din vedere esenţialul: mai întâi autorităţile române ar trebui să facă toate eforturile pentru sprijinirea competitivităţii industriei actuale, înainte să înceapă să facă planuri pentru viitor.
Din păcate autorităţile române nu par să înţeleagă că fără industrie România va rămâne codaşa Uniunii Europene devenind o piaţă de desfacere pentru ţările mai dezvoltate din UE care au luat de multă vreme măsuri de protejate a propriilor industrii. Pierderea a ceea ce a mai rămas din industria prelucrătoare, decimată din diferite motive în ultimii 20 de ani, va duce la adâncirea sărăciei în care se află ţara noastră.
Deşi OUG 57/2013 în care se prevede posibilitatea ca ANRE să pregătească un mecanism de exceptare pentru marii consumatori industriali de la plata certificatelor verzi a fost publicată în Monitorul Oficial încă din iunie 2013, autorităţile române nu au reuşit nici până în prezent să aplice acest mecanism.
Condiţiile externe sunt în acest moment factorul determinant care afectează competitivitatea industriei mare consumatoare de energie din România. Viitorul acesteia nu mai depinde de performanţa managementului acestor firme, ci de decizia autoritatilor de a implementa sau nu un mecanism de exceptare.
Dacă România nu va urma exemplul celorlalte ţări din UE, va pierde marii consumatori de energie forţaţi să îşi închidă porţile pentru că nu pot să susţină cele doua taxe pentru energia regenerabilă şi cogenerare.
Oare autorităţile române doresc creşterea numărului de şomeri, scăderea încasărilor la bugetul statului şi creşterea indemnizaţiilor de şomaj care vor trebui plătite?
O ţară puternică este cea care are industrie puternică.
Cancelarul german, Angela Merkel, şi-a exprimat în nenumărate rânduri sprijinul pentru industria din Germania şi a luat masurile de reducere a impactului „ecotaxelor” pentru marii consumatori de energie electrica, astfel ca pentru orice consum peste 100 GWh taxa este fixată la 0,5 Euro/MWh, fata de cele din Romania de minim 15 Euro/ Mwh!!
Oare clasa politică românească este capabilă să nască o Angela Merkel a României?
Ziarul de Olt şi Linia Întâi
