Interviu cu CONSTANTIN POPA, primarul comunei FĂGEŢELU, judeţul Olt
Un colţ de rai, se poate spune, în două cuvinte despre Făgeţelu. Un paradis unde cei sufocaţi de jungla urbană, odată ajunşi, pot înţelege şi altfel viaţa, dincolo de motoare turate, de griul cenuşiu al blocurilor din marile aglomeraţii.
La Făgeţelu nu se ajunge greu, din punct de vedere strict al căilor de comunicaţie. Însă, aici, în nordul judeţului Olt, lumea e altfel: sate unde, pe alocuri, civilizaţia pare că s-a oprit în loc, iar oamenii rămân din ce în ce mai puţini, iar cei de pe baricade sunt fie într-o haltă de aşteptare, fie la un capăt de drum.
Chiar şi aşa, administraţia locală, neputincioasă în faţa acestui exod, dezarmată în faţa unei natalităţi coborâte la limita becului roşu, face ceea ce trebuie pentru ca Făgeţelu să nu rămână în urma schimbărilor edilitare care se petrec, totuşi, în satul românesc aflat la sfârşitul celui de-al doilea deceniu al unui mileniu început prea grăbit.
Constantin Popa, primarul de azi al comunei Făgeţelu, vede realitatea şi acceptă unele lucruri care ţin de efectele secundare al politicilor publice, dar continuă să caute soluţii în ceea ce înseamnă problemele de zi cu zi ale comunei Făgeţelu…
– Ce a însemnat anul 2017, din punct de vedere administrativ, pentru comuna Făgeţelu, şi care sunt principalele iniţiative începute privind atragerea de investiţii prin PNDL 2?
– Anul 2017 a fost unul acceptabil, în care am reuşit să ne mişcăm destul de bine din punct de vedere administrativ, cu toate că, de fiecare dată, eu îmi doresc să facem şi mai multe lucruri pentru comuna noastră. Totuşi, am accesat pentru două drumuri: Telejmani şi strada Lefteranu, fiindu-mi aprobat doar Telejmani, pe o suprafaţă de 2,7 kilometri. Este un drum pietruit pentru care s-a făcut proiectarea, am primit şi aprobarea pentru partea de finanţare, urmând ca celălalt drum – 1 kilometru, să-l facem cu fonduri proprii, de la buget. Şi în acest caz a fost făcută proiectarea şi sperăm ca, în cel mai scurt timp, să înceapă lucrările. Mai departe, tot prin bugetul propriu umează să extindem alimentarea cu apă în satul Ciorâca, pe aproximativ 2 kilometri. De altfel, având în vedere că distanţa era de peste 4-5 kilometri până în zona respectivă, am forat un puţ propriu, rezolvând şi această problemă. E drept că mai sunt şi locuri în care, pe timpul secetei, nu facem faţă, cum ar fi satele Pielcani sau Purcăreşti, dar căutăm soluţii şi vom vedea ce este de făcut…
– Ce se mai poate spune despre legenda de altădată, conform căreia: „la Făgeţelu, dacă îi ceri cuiva un pahar cu apă, îţi oferă mult mai repede unul cu ţuică”?
– Era într-adevăr o mare problemă cu apa potabilă din zonă şi este la fel de adevărat ceea ce tocmai aţi amintit. Din fericire, în clipa de faţă, nu mai avem această problemă, reuşind să punem la punct o reţea de apă potabilă, foarte necesară locurilor noastre. Ar mai fi de efectuat lucrările în satul despre care tocmai am amintit şi terminăm definitiv şi cu acest proiect. De reţinut ar fi că, aici, de la revoluţie şi până în prezent, în zonă au fost puţuri personale, dar trecerea timpului, inundaţiile şi condiţiile meteorologice nefavorabile le-au afectat foarte mult. Acum, am forat la 140 de metri adâncime, iar calitatea apei este foarte bună, conform testelor efectuate. Suntem, aşadar la faza de proiect, aşteptăm aprobările şi demarăm lucrările. Sperăm ca până în toamna acestui an să rezolvăm şi toată lumea să fie mulţumită…
– Cum se prezintă instituţiile de învăţământ din zona dumneavoastră?
– Cu şcoala stăm bine, este pusă la punct, avem încălzirea de iarnă făcută pe lemne, dar marea problemă apare în ceea ce priveşte numărul elevilor ce activează aici. Din păcate, cu tot cu grădiniţă, mai avem doar 77 de copii, iar asta e dureros şi ne pune foarte mult pe gânguri. Pe vremea noastră erau sute de elevi, acum, satul este pustiu, iar peisajul nu e deloc plăcut.
– Din ce cauză credeţi că se întâmplă lucrul acesta?
– Pentru că toată lumea vrea la oraş. Nu le mai place viaţa la ţară, munca e grea, condiţiile sunt aşa cum sunt, iar locurile de muncă au şi ele un rol destul de însemnat. Ce-i drept, Piteştiul este la 34 de kilometri distanţă de noi, în timp ce Slatina este peste 60 de kilometri. Aşadar, e greu cu tineretul din ziua de azi, iar unii dintre ei nici la oraş nu vor să stea, plecând prin alte ţări străine, acolo unde, este adevărat, condiţiile sunt mult mai bune.
– Investitori prin zonă?
– Este o altă problemă care ne doare şi căreia, deşi am încercat, nu i-am găsit încă o rezolvare. Aş fi vrut să reuşim mai mult pe partea de zootehnie, dar… este foarte greu şi nu avem cu cine…
– A fost grea iarna 2017-2018 la Făgeţelu?
– N-au fost probleme şi nici nu vom avea, ţinând cont că ne gospodărim din timp şi avem tot ce ne trebuie pentru sezonul rece, de la utilaje, combustibil, lemne şi toate cele. Aşadar, în iarna ce a trecut, cheltuielile cât de cât mai însemnate s-au făcut pe ceea ce priveşte combustibilul.
– Starea câmpului care mai este? Mai cultivă oamenii din Făgeţelu?
– Oamenilor le este mult mai uşor să cultive în grădinile din apropierea gospodăriilor, asta şi datorită faptului că terenul de la câmp a fost în mare parte preluat de către o societate – Renci SRL, de la Spineni. Se dau undeva la 700 de kilograme la hectar, iar oamenii sunt mulţumiţi, având în vedere vârsta fiecăruia şi costurile foarte mari de peste an.
– Natalitatea la Făgeţelu?
– Din păcate: zero! Anul acesta, din ianuarie până în luna mai, nu avem niciun nou-născut pe raza comunei noastre. În schimb, din când în când, mai pleacă în lumea celor drepţi câte un fiu al satului…
– Domnule primar: ce ne puteţi spune despre planul de cadastrare al comunei Făgeţelu?
– S-a realizat câte ceva, am avut şi o firmă de cadastrare care, până anul trecut, şi-a făcut treaba, doar că, în ultima vreme, am intrat în impas, fapt pentru care zilele acestea ne-am reorientat către domnul Manolache, cel care preia toate datele de la OCPI şi va continua acest proces de cadastrare. Conform discuţiilor, avem convingerea că lucrările vor fi finalizate undeva în anul 2020, cu tot cu islazuri, cu intra şi extravilan.
– Cât costă un metru cub de apă la Făgeţelu?
– Preţul este decent şi acceptat de toată lumea, de 3,2 lei, având şi un serviciu public separat pentru reţeaua de apă din Făgeţelu. Momentan avem doar doi salariaţi, care se ocupă de întreţinere şi merg să încaseze banii atunci când este cazul. Mai mult, au fost şi zile de week-end în care a fost nevoie de ei şi nu s-a ţinut cont de faptul că este sâmbătă sau e duminică.
– Ce s-ar mai putea face prin PNDL? Unde credeţi dumneavoastră că mai puteţi să interveniţi?
– Avem discuţii, ne consultăm, încercăm să facem şi alte proiecte, dar foarte multe informaţii nu vă pot oferi în clipa de faţă. Important este să le finalizăm pe cele începute şi vom vedea ce va urma…
